Conflict between res judicata and uniform salary law in judicial staff seniority bonus calculations

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 august 2020, sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Argeş, a formulat contestaţie împotriva Ordinului nr. 2967/C/20.07.2020 emis de Ministerul Justiţiei, solicitând anularea în parte a acestuia şi emiterea unui ordin de încadrare cu luarea în considerare a vechimii efective în funcţie, în concordantă cu sentinţa civilă nr. 797/23.05.2018 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, definitivă prin Decizia nr. 34/17.01.2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, faţă de care există putere de lucru judecat, chestiunea de drept în ceea ce priveşte acordarea vechimii efective în funcţie fiind soluţionată definitiv în instanţă, astfel:

- Intimatul Ministerul Justiţiei să emită ordin de salarizare în care să stabilească cuantumul indemnizaţiei brute lunare în raport de vechimea efectivă în funcţie (sporul de fidelitate) şi nu la o vechime în funcţie de 3-5 ani,

- Intimatul Ministerul Justiţiei să vireze intimatului Tribunalul Argeş sumele necesare efectuării plăţilor salariale lunare corespunzătoare,

- Intimatul Tribunalul Argeş să plătească lunar drepturile salariale în raport de vechimea efectivă în funcţie de la data pronunţării acestei hotărâri, precum şi diferenţele de (drepturi salariale la data de 01.07.2020, în raport de vechimea efectivă în funcţie, corect determinată,

- Cheltuieli de judecată ce vor fi efectuate în cauză.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 736 pronunţată la 11 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI şi TRIBUNALUL ARGEŞ a anulat Ordinul nr. 2967/C/20.07.2020, a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită ordin de salarizare în care să stabilească, începând cu data de 1.07.2020, cuantumul indemnizaţiei brute lunare a reclamantei în raport de vechimea efectivă în funcţi, a obligat pârâtul Tribunalul Argeş la plata diferenţelor salariale rezultate şi a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 736 pronunţate la 11 mai 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

După prezentarea situaţiei de fapt şi istoricului speţei, recurentul pârât solicită instanţei să facă aplicarea Deciziei nr. 12 din 6 iunie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în dosarul nr. x/2022.

Instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimatei-reclamante şi a stabilit obligaţii către pârâtul Ministerul Justiţiei de alocarea fondurilor necesare şi, aceasta neavând calitate procesuală activă în ceea ce priveşte cererea referitoare la alocarea fondurilor necesare plăţii drepturilor băneşti.

Sub acest aspect menţionează că obligaţia de alocare a fondurilor necesare plăţii diferenţelor de natură salarială dispuse prin hotărâri judecătoreşti în favoarea personalului din sistemul justiţiei este una legală, nu judiciară, soluţia primei instanţei este nelegală, astfel că se impune admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a intimatei-reclamantă.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătă că au fost încălcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, aplicabile în materia salarizării asistenţilor judiciari, întrucât aceştia sunt salarizaţi cu indemnizaţia lunară de încadrare prevăzută în prezenta anexă la cap. I lit. A) crt. 4, aferentă unei vechimi în funcţie de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani.

Refuzul de emitere a ordinului de salarizare cu luarea în calcul a vechimii însumate în specialitate este justificat şi întemeiat pe dispoziţiile legale incidente în materia salarizării asistenţilor judiciar, întrucât aceştia sunt numiţi pe o perioadă de 5 ani, conform art. 110 din Legea nr. 304/200. Mandatul limitat de doar 5 ani excluzând acordarea asistenţilor judiciari a drepturilor ce privesc vechimea şi sporul de fidelitate.

Astfel, în vederea punerii în executare a sentinţei civile nr. 797 din data de 23.05.2018, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 34 din data de 17.01.2019, pronunţată de Curtea de apel Ploieşti în dosarul nr. x/2017, ministrul justiţiei a emis Ordinul atacat, cu respectarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 153/2017.

Pe de altă parte, plata diferenţelor salariale rezultate din sentinţă începând cu data de 09.04.2015, se realizează eşalonat, în conformitate cu dispoziţiile art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal- bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare.

Ordinul contestat este legal, neexistând o bază legală pentru stabilirea indemnizaţiei intimatei-reclamante "în raport de vechimea efectivă în funcţie", în baza Legii nr. 153/2017, astfel că acordarea acesteia nu este posibilă, drepturile salariale prevăzute în Anexa la Ordinul nr. 2967/C/20.07.2020 fiind corect calculate.

În concluzie, având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Ministerul Justiţiei nu putea stabili o încadrare prin raportare la alte tranşe de vechime decât cele stabilite prin lege.

În sprijinul celor arătate, învederează că, prin Decizia 458 din 1 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1108 din 22 noiembrie 2021, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ridicată. în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a constatat că prevederile art. 16 alin. (1) din capitolul VIII, secţiunea a 3-a din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului: plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Examinând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul pârâtului este nefondat, pentru următoarele considerente:

În prealabil, Înalta Curte va respinge critica instituţiei pârâte vizând modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a intimatei-reclamante, întrucât intimata-reclamantă solicită anularea unui ordin emis de către Ministerul de Justiţie si emiterea unui nou ordin de salarizare, prin urmare rezultă indubitabil calitatea procesuală activă a acesteia.

A rămas fără obiect sustinerea pârâtului Ministerul Justiţiei/Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ce priveşte lipsa calităţii intimatei-reclamante, având în vedere că instanţa de fond în mod legal a reţinut că nu este întemeiată solicitarea de obligare a pârâtului Ministerul Justiţiei să aloce sumele necesare pentru plata diferenţelor salariale rezultate, cât timp nu a existat un refuz nejustificat al pârâtului de a-şi îndeplini obligaţiile.

Pe fondul litigiului, Înalta Curte reţine că prin motivele de recurs nu se aduc critici ale argumentului instanţei de fond care a întemeiat admiterea acţiunii, respectiv existenţa în cauză a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în sensul că prin Sentinta civilă nr. 797/23.05.2018 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, definitivă pprin Decizia nr. 34/17.01.2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, a fost admisă în parte acţiunea formulată inclusiv de reclamanta din prezenta cauza, iar pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Argeş au fost obligaţi la calcularea şi la plata salariului care să includă sporul de fidelitate - sporul pentru vechimea în specialitatea funcţiei din sistemul justiţiei, începând cu data de 09.04.2015, astfel încât ordinul atacat în cauza de faţă nesocoteşte puterea de lucru judecat a acestor hotărâri judecătoreşti.

În speţă, Înalta Curte constată că instituţia recurenta critică soluţia şi sub aspecte ce ţin de fondul raportului juridic litigios.

Aceste critici sunt, însă lipsite de relevanţă în condiţiile în care temeiul admiterii acţiunii l-a constituit efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, aspect necriticat de recurent.

Prin Sentinta civilă nr. 797/2018 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Argeş au fost obligaţi la calcularea şi la plata salariului care să includă sporul de fidelitate - sporul pentru vechimea în specialitatea funcţiei din sistemul justiţiei, începând cu data de 09.04.2015. Conform dispozitivului şi considerentelor decizorii ale hotărârilor sus-menţionate (expuse în cuprinsul sentinţei recurate), în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 s-a recunoscut, cu caracter definitiv, dreptul intimatei-reclamante la stabilirea indemnizaţiei salariale lunare prin valorificarea sporului de fidelitate - sporului pentru vechime în specialitatea funcţiei din sistemul justiţiei, în contradictoriu cu aceleaşi părţi chemate în judecată şi în cauza de faţă.

Faţă de soluţia definitivă a Tribunalului Dâmboviţa, obligaţia dispusă în prezentul litigiu asigură doar o completă executare efectivă a dreptului recunoscut, respectiv îndeplinirea de către minister a formalităţilor necesare constând în emiterea ordinului de salarizare în concordanţă cu dispoziţiile hotărârii judecătoreşti definitive, consecutiv anulării OMJ nr. 2967/C/2020, ale cărui prevederi nu respectă această hotărâre.

Instanţa de recurs nu poate aplica în speţă decizia nr. 12/2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, faţă de reţinerea în speţă a puterii lucrului judecat asupra dreptului reclamantei în stabilirea indemnizaţiei de încadrare cu luarea în considerare a vechimii în funcţie (sporul de fidelitate).

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei/Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 736 pronunţate la 11 mai 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei/Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 736 pronunţate la 11 mai 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2024.