Salary-setting based on grid for junior prosecutor upheld; IT specialist's seniority back-pay claim rejected.

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 aprilie 2020, sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat plângere împotriva Hotărârii Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 6/18.03.2020, solicitând anularea deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 210/12.02.2020, obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la emiterea unei noi decizii cu respectarea dispoziţiilor art. 120 alin. (5)1 din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată şi completată, a art. 17 din Secţiunea 4 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1). 2 din secţiunea 6 a aceluiaşi capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii- cadru nr: 153/2017, în integralitatea lui, (salarii de baza conform indemnizaţiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie), cu recunoaşterea vechimii în funcţie) si plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit solicitării menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1844 pronunţată la 06 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă CAB, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1844 pronunţate la 06 decembrie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Susţine că prin anexa care face parte integrantă din decizia 638/25.90.2018 (contestată în cauză) a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost realizată o aplicare neconformă a dispoziţiilor art. 120 alin. (51) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin Legea nr. 207/2018.

Subliniază faptul că salariul specialiştilor IT trebuia stabilit conform art. 120 alin. (51) din Legea nr. 304/2004, anexa V capitolul VII secţiunea a 6-a art. 22 şi art. 17 alin. (3) Secţiunea a 4-a Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017 şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004.

Fără a lua în calcul aceste reglementări salariul de bază al specialiştilor IT a fost stabilit prin raportare la grila de salarizare pentru funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcţie de 0-3 ani (Anexa 5 la Legea nr. 153/2017, Capitol I, lit. B). nr. crt. 4), în condiţiile în care legea nu precizează în mod explicit acest nivel de salarizare din grilă, ci face trimitere la nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, fără a face alte precizări.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a emis decizia atacată fără a mai recunoaşte vechimea în funcţie câştigată până în prezent, ci doar vechimea în muncă, astfel că la salarizarea sa nu se tine cont de vechimea în funcţie a fiecărui specialist IT, fapt care ar fi condus la încadrarea pe un nivel corespunzător intervalelor de vechime la nivelul instanţei de referinţă (judecătorie) şi la stabilirea venitului salarial corespunzător acestor intervale. De asemenea, nu se ţine cont de celelalte drepturi salariate prevăzute de lege pentru categoria profesională din care facem parte, respectiv de prevederile art. 17 din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017.

Susţine că, prin luarea în considerare a vechimii în specialitate nu se adăugă la lege şi nu extinde aplicarea unor drepturi de natură salarială expres prevăzute în beneficiul anumitor categorii de personal, ci s-ar aplica prevederile art. 17 alin. (1) din Secţiunea a 4-a, capitolul VIII, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017.

Funcţia de specialist a apărut pe statul de funcţii al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie si Justiţie în anul 2014, iar specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt încadraţi ca funcţionari publici şi nu ca personal auxiliar de specialitate, beneficiind de altă modalitate de calcul a bazei salariale.

Susţine că trebuie recunoscută această vechime în specialitate şi încadrat fiecare specialist IT în raport de vechimea în funcţie pe care o are, raportat la categoria profesională din care face parte, respectiv personal auxiliar de specialitate, acest element fiind o componentă esenţială a salariului de bază.

Menţionează că dacă s-ar menţine doar această bază de 0-3 ani ca vechime în specialitate, ar însemna ca un specialist IT debutant (indiferent de vechimea în muncă) să aibă acelaşi nivel salarial de bază cu cel al unuia care are o vechime maximă (în funcţie) în parchet şi că nu s-ar mai pune problema avansării/promovării în ceea ce priveşte această vechime în specialitate pe viitor - spre deosebire de restul funcţiilor de personal auxiliar de specialitate (ca de altfel orice altă categorie socio-profesională) cărora le este recunoscut acest beneficiu legal.

Totodată se pune problema că, în momentul eliberării din funcţie prin pensionare a specialiştilor IT, în baza de calcul a drepturilor salariate pentru stabilirea pensiei de serviciu, se recunoaşte vechimea în specialitate în cadrul instanţelor si parchetelor. De asemenea, dacă nu s-ar recunoaşte această vechime în specialitate ar însemna că specialiştii IT, ca personal auxiliar de specialitate, nu ar putea beneficia nici de pensie de serviciu, pensie reglementată de prevederile art. 685 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 în momentul îndeplinirii condiţiilor legale: vechime de cel puţin 25 de ani în specialitate si vârsta de 60 de ani.

De asemenea, se încalcă prin omisiune şi dispoziţiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, pentru activitatea desfăşurată, personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanţei sau parchetului, cu funcţia deţinută, cu vechimea în muncă şi specialitate, precum şi cu alte criterii prevăzute de lege".

Spre deosebire de soluţia restrictivă adoptată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în cadrul altor instituţii din sistemul judiciar veniturile salariate ale specialiştilor IT au fost stabilite cu luarea în considerare a vechimii în funcţie a fiecărei persoane şi încadrarea corespunzătoare în intervalele de vechime stabilite de Anexa nr. 5 la Legea nr. 153/2017, Capitolul I. lit. B), nr. crt. 4. precum şi a prevederilor art. 17 alin. (3) şi alin. (4) din Anexă. Este cazul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Alba Iulia. Curţii de Apel Piteşti, Curţii de Apel Galaţi ş.a.

Acest lucru a creat discriminare în cadrul aceleaşi familii ocupaţionale. lipsind orice justificare reală privind reglementarea unei grile de salarizare distincte pentru specialiştii IT din cadrul parchetelor şi cei din cadrul instanţelor pentru care au fost emise decizii de salarizare luându-se în considerare şi vechimea în specialitate.

Astfel, consideră că au fost încălcate trei dintre principiile care stau la baza Legii- cadru nr. 153/2017: principiul legalităţii (deoarece salariile reclamanţilor au fost stabilite pe baza notei nr. 9736/20017 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nu pe baza prevederilor legale), principiul nediscriminării şi principiul egalităţii (s-au emis decizii de salarizare diferită pentru specialiştii IT din instanţe şi parchete, este clar că s-a încălcat şi principiul nediscriminării). În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile Deciziei nr. 794/2016.

În finalul criticilor sale susţine că Decizia Înaltei Curţi nr. 31/2021 nu îi este aplicabilă, întrucât este încadrat în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov prin decizie emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Pe de altă parte, recurentul, în calitate de specialist IT, face parte din personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea conform dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea 567/2004, categorie profesională încadrată în Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională (Anexa V din Legea nr. 153/2017), iar salarizarea sa este reglementată de Capitolul II al anexei la poziţiile 7-9, iar potrivit pct. 3 din "Notă" salariile de bază majorându-se corespondent gradaţiilor (tranşelor de vechime) prevăzute la art. 10 alin. (4) din aceeaşi lege, în tabel fiind prevăzute salariile corespondente gradaţiei 0 şi vechimii în funcţii auxiliare de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor (pct. 1 şi 3 din "Notă").

4. Apărări formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi a depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, în ceea ce priveşte criticile invocate în prezenta cale de atac, examinând cererea de recurs formulată de către reclamantul A., Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a cererii de chemare în judecată aflată la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, aspectele invocate făcând obiectul analizei primei instanţe, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar în privinţa acestor aspecte care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de reclamant, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurentul-reclamant este specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov.

Prin actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză s-au stabilit drepturile salariale cuvenite recurentului-reclamant prin raportare la grila de salarizare pentru funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcţie de 0-3 ani, fără a se lua în considerare vechimea în specialitate.

Instanţa de recurs constată că pretenţiile deduse judecăţii de către recuren au făcut obiectul analizei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. 31/2021 din data de 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 27/07/2021 şi obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., a admis sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 şi a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie."

Prin decizia anterior evocată s-a reţinut că faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în Capitolul I lit. B) din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcţie", în sensul acelui capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie, denotă că ierarhizarea salarizării în funcţie de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu şi categoriilor de personal a căror salarizare se stabileşte prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare (paragraful 94), astfel că menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată (paragraful 95).

De asemenea, prin aceeaşi decizie s-a reţinut că:

"96. Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa muncii desfăşurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradaţia rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradaţia rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeaşi lege.

97. Nu se poate interpreta că trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la "vechimea în funcţie", se aplică şi acestei categorii profesionale, întrucât o astfel de interpretare ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce nu este permis în acest context."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice:

"(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4", iar la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea - cadru nr. 153/2017 se află funcţia de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcţie şi o ierarhizare pe orizontală raportată la gradaţie, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcţie de "0-3 ani".

În Nota nr. 1 şi nr. 3 la Capitolul I lit. A) şi B) se prevede că "Prin vechime în funcţie, în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", respectiv că "indemnizaţia de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradaţiei."

Prin urmare, singura referinţă relevantă pentru stabilirea salariilor specialiştilor IT este cea de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcţie de "0-3 ani" cu variaţiile date de gradaţiile diferite.

Aşadar, deşi în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferenţa fiind dată inclusiv de vechimea în funcţie, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru vechimea în funcţie, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiţie".

Specialiştii IT din cadrul PICCJ nu fac parte din categoria magistraţilor ori a personalului asimilat magistraţilor, limitativ indicaţi în textul Notei şi, pe cale de consecinţă, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcţia de magistrat sau personal asimilat.

În aceste condiţii Înalta Curte, în acord cu reţinerile instanţei de fond, constată că, în mod corect intimatul-pârât a stabilit că salariul de bază al specialiştilor IT din cadrul instanţelor şi parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, calculat fără aplicarea majorării corespunzătoare vechimii în funcţia de magistrat/personal asimilat magistraţilor, la care se adaugă celelalte drepturi salariale aferente categoriei profesionale din care fac parte (sporuri, prime, etc. acordate personalului auxiliar din cadrul instanţelor).

Susţinerile reclamantului privitoare la aceea că salariile personalului auxiliar de specialitate se diferenţiază în raport cu vechimea în specialitate sunt nerelevante, având în vedere că în privinţa specialiştilor IT sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale Legii nr. 303/2004, care deşi îi menţine în categoria profesională a personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti, le stabileşte specialiştilor IT un nivel de salarizare superior, prin raportare la o altă categorie profesională - de procuror cu grad de judecătorie, cu excluderea însă a majorării specifice vechimii în funcţia de magistrat.

În măsura în care s-ar da relevanţă susţinerilor recurentului-reclamant, potrivit cărora ar trebui să beneficieze de salariul de bază aferent unui procuror cu grad de judecătorie, dar în acelaşi timp şi de majorarea pentru vechimea în funcţie acordată personalului auxiliar de specialitate, s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condiţiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcţie prevăzute pentru categoria magistraţilor şi cele pentru personalul auxiliar fiind diferite şi fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională.

Înalta Curte va înlătura inclusiv susţinerile recurentului referitoare la aplicabilitatea dispoziţiilor legale privind modul de calcul al pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004, având în vedere că dispoziţiile art. 3 din H.G. nr. 706/2015 invocate de acesta se interpretează coroborat cu prevederile art. 1 din acelaşi act normativ, vechimea în specialitate prezentând relevanţă în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de vechime pentru pensionare, iar nu în ceea ce priveşte baza de calcul a drepturilor de pensie.

Or, din acest punct de vedere, se reţine că nimic nu îl împiedică pe legiuitor să recunoască vechimea în funcţie/în specialitate deţinută anterior, în calculul vechimii totale necesare pentru deschiderea drepturilor de pensie, fără însă ca acest lucru să reprezinte totodată o obligaţie de acordare a unor drepturi băneşti suplimentare, corespunzătoare acestei vechimi.

Se va concluziona aşadar că vechimea în specialitate reprezintă un element evidenţiat pentru deschiderea drepturilor de pensie, iar nu un element relevant în stabilirea salariilor de bază pentru specialiştii IT în activitate, tot astfel cum vechimea anterioară în specialităţile juridice (consilier juridic, avocat, notar) este recunoscută pentru deschiderea dreptului la pensie al magistraţilor, fără ca această vechime să influenţeze în vreun fel modul de calcul al salariilor de bază ale magistraţilor în activitate.

Aşadar, specialiştii IT, deşi asimilaţi indirect, prin trimiterea la salarizarea specialiştilor din cadrul PÎCCJ, din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variaţiile salariului de bază în funcţie de indemnizaţia stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" şi gradaţiilor corespunzătoare acesteia, întrucât nu pot acumula vechime, conform Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), în) funcţiile de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Înalta Curte constată că este corect modul de determinare a salariului de bază al specialiştilor IT din cadrul instanţelor de judecată, CSM, Inspecţiei Judiciare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde nivelul salariului este stabilit de Legea nr. 153/2017, anexa V, cap. VIII, art. 22 alin. (1) şi (2) prin trimitere la dispoziţiile art. 22 alin. (1), Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din lege.

Pe de altă parte, se impune a se observa că în privinţa unei eventuale discriminări între specialiştii IT şi alte categorii de specialişti din sistemul judiciar, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 428/4.07.2019, Decizia nr. 75/18.02.2020, Decizia nr. 126/10.03.2020) că prevederile "…art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002)".

De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiştilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor reprezintă opţiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispoziţiile art. 16 din Constitutţie privind egalitatea în drepturi. Prin Decizia nr. 408/13 iunie 2017, Curtea Constituţională a statuat că reprezintă dreptul şi obligaţia autorităţii legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul personalului plătit din fonduri publice, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat.

În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005 pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în cauza Wieczorek împotriva Poloniei paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei paragraful 57).

Faţă de cele expuse anterior, critica vizând încălcarea a trei dintre principiile care stau la baza Legii- cadru nr. 153/2017: principiul legalităţii (deoarece salariile reclamanţilor au fost stabilite pe baza notei nr. 9736. a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nu pe baza prevederilor legale), principiul nediscriminării şi principiul egalităţii (s-au emis decizii de salarizare diferită pentru specialiştii IT din instanţe şi parchete, este clar că s-a încălcat şi principiul nediscriminării), nu are suport legal şi este nefondată.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, întrucât aceasta reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că sentinţa recurată este dată cu corecta interpretare şi aplicare a prevederilor Legii nr. 153/2017.

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1844 pronunţate la 6 decembrie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2024.