Jurisdictional conflict over salary rights: exclusion of lex specialis for retired staff not notified of administrative acts

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. 1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.07.2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Suceava, anularea în parte a Hotărârii nr. 13 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Suceava din data de 16 iunie 2023, cu privire la art. 3 din aceasta, în sensul de a admite contestaţia pe care a formulat-o împotriva Deciziilor nr. 116/25.04.2023, respectiv nr. 149/18.05.2023, emise de Preşedintele Curţii de Apel Suceava, în sensul de a dispune completarea acestora şi a stabili drepturile salariale de care beneficiază începând cu data de 26 aprilie 2018 şi până la data de 21.07.2022, data pensionării sale.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1951 din data de 15.12.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Suceava, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele sentinţei a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 7, Cap. VIII, Anexa V la Legea 153/2017, constatând că prevederile art. 7, cap. VIII, Anexa V la Legea 153/2017 reglementează o competenţă exclusivă, într-o situaţie de excepţie, iar prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 (lex generalis în contencios administrativ), prevederile art. 7, cap. VIII, Anexa V la Legea 153/2017 reprezintă lex specialis, fiind (ca orice prevedere specială) de strictă interpretare.

Din conţinutul art. 7, cap. VIII, Anexa V la Legea 153/2017 rezultă că aceste prevederi se aplică doar personalului salarizat potrivit cap. VIII din Anexa V la Legea 153/2017, căruia i s-a comunicat actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale.

În speţă, reclamanta nu făcea parte din personalul salarizat potrivit cap. VIII din Anexa V la Legea 153/2017 nici la data emiterii Deciziilor nr. 116/25.04.2023 şi nr. 149/18.05.2023 ale Preşedintelui Curţii de Apel Suceava şi nici la data formulării contestaţiei administrative, chiar reclamanta arătând în acţiunea formulată că a avut calitatea de grefier până la data de 21.07.2022, când raporturile sale de muncă au încetat prin pensionare.

Prin urmare, reclamanta nu se încadrează în categoria personalului salarizat căruia să-i fi fost comunicate deciziile contestate pe cale administrativă, context în care a apreciat că nu sunt incidente în cauză nici prevederile speciale ale art. 7, cap. VIII, Anexa V la Legea nr. 153/2017.

În aceste împrejurări, întrucât reclamanta acţionează ca terţ vătămat prin Deciziile nr. 116/25.04.2023 şi nr. 149/18.05.2023, Curtea de apel a reţinut că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, a mai reţinut că în acelaşi sens a statuat şi Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui conflict negativ de competenţă prin Decizia CAF nr. 1992/6 aprilie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Cum actul contestat în cauză - Hotărârea nr. 13 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Suceava - a fost emis de o autoritate de rang local (Curtea de Apel Suceava), iar instanţa de la domiciliul reclamantei este Tribunalul Suceava, având în vedere şi calitatea de parte litigantă a Curţii de Apel Suceava, în baza art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea 554/2004, coroborat cu art. 127 alin. (1) şi alin. (21) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 119 din 7 martie 2024, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 7, cap. VIII, Anexa V la Legea 153/2017, în raport cu care a constatat că prevederile art. 7, cap. VIII, Anexa V la Legea 153/2017 reglementează o competenţă exclusivă, într-o situaţie de excepţie.

Prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 (lex generalis în contencios administrativ), prevederile art. 7, cap. VIII, Anexa V la Legea 153/2017 reprezintă lex specialis, fiind (ca orice prevedere specială) de strictă interpretare.

A mai reţinut că din art. 7, cap. VIII, Anexa V la Legea 153/2017 rezultă că aceste prevederi se aplică doar personalului salarizat potrivit cap. VIII din Anexa V la Legea 153/2017, fără ca legea să impună condiţia ca acestuia să i se comunice actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale, reţinând, totodată, că reclamanta face parte din personalul salarizat potrivit cap. VIII din Anexa V la Legea 153/2017, atât timp cât Deciziile nr. 116/25.04.2023 şi nr. 149/18.05.2023, emise de Preşedintele Curţii de Apel Suceava, acoperă perioada 26 aprilie 2018 - 21.07.2022 (data eliberării din funcţie prin pensionare a reclamantei), perioadă în care reclamanta a activat în cadrul Judecătoriei Fălticeni.

Prin urmare, reclamanta se încadrează în categoria personalului salarizat potrivit cap. VIII din Anexa V la Legea 153/2017, chiar dacă nu i-au fost comunicate deciziile contestate pe cale administrativă, în condiţiile în care Decizia nr. 116 din 25.034.2023 reglementează drepturile salariale ale personalului auxiliar din cadrul pârâtei începând cu data de 26.04.2018, deci şi ale reclamantei pentru perioada 26 aprilie 2018 - 21.07.2022.

De asemenea, a mai reţinut că prin Decizia 149 din 18.05.2023 (individuală) nu s-a respectat art. 3 din Decizia generală (drepturile salariale individuale calculate potrivit prezentei decizii vor fi stabilite prin decizie a preşedintelui curţii de Apel Suceava, în baza grilelor prevăzute la art. 1) şi, nemulţumită de acest mod de stabilire a drepturilor salariale, a făcut contestaţie la colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava. Trimiterea la comunicarea actului administrativ din normă se face în contextul indicării termenului de formulare a contestaţiei. Comunicarea sau necomunicarea actului administrativ nu poate constitui un criteriu pentru calificarea persoanelor cărora nu li s-a comunicat actul administrativ, dar care apreciază că le-ar fi trebuit comunicat, ca fiind terţe persoane vătămate prin actul administrativ.

Prin Hotărârea nr. 13/16.06.2023 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Suceava, contestaţia depusă de reclamantă a fost respinsă ca nefondată, pentru motivul că reclamanta nu este un destinatar al celor două decizii emise de Preşedintele Curţii de Apel Suceava.

Din această perspectivă, raportul juridic dedus judecăţii este acela dintre personalul salarizat potrivit cap. VIII din Anexa V la Legea 153/2017, căruia nu i s-a comunicat actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale de către angajatorul său, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei stabilite de dispoziţiile art. art. 7 alin. (2), cap. VIII, Anexa V la Legea 153/2017, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Suceava, prin care a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 13 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Suceava din data de 16 iunie 2023, cu privire la art. 3 din aceasta, în sensul de a admite contestaţia formulată împotriva Deciziilor nr. 116/25.04.2023, respectiv nr. 149/18.05.2023, emise de Preşedintele Curţii de Apel Suceava, în sensul de a dispune completarea acestora şi a stabili drepturile salariale de care beneficiază începând cu data de 26 aprilie 2018 şi până la data de 21.07.2022, data pensionării sale.

Înalta Curte constată că acţiunea formulată în cauză nu prezintă configuraţia unei contestaţii promovate potrivit art. 7 din capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 sau potrivit art. 7, sectiunea 1, cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017, întrucât reclamanta nu face parte din categoria personalului salarizat căruia să-i fi fost comunicat ordinul contestat, aceasta fiind în prezent pensionată din funcţia de grefier.

Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, potrivit cărora:

"(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea.

Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri" ori dispoziţiile art. 7, sectiunea 1, cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017, conform cărora "(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz.

Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti".

Dispoziţiile legale anterior menţionate sunt de strictă interpretare şi aplicare şi nu pot fi extinse la alte situaţii decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competenţa exclusivă, materială şi teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal fiind reglementată pentru situaţii clar determinate, care nu se regăsesc în prezenta cauză.

Înalta Curte aminteşte că obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat de art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4) din acelaşi act normativ poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual reparaţii pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată, în raport cu obiectul cererii deduse judecăţii, că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile de drept comun ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.

Prin urmare, întrucât, în speţă, se contestă un act administrativ emis de o autoritate publică locală, Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bacău.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâta Curtea de Apel Suceava, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal .

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.