Jurisdiction over damages claim against government for unconstitutional pension levy rests with Galați Court of Appeal.

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. 1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.12.2022 pe rolul Tribunalului Brăila, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., să se constate existenţa vătămării drepturilor şi intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% pentru pensiile ce depăşesc suma de 4000 de RON. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare plăţilor şi obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie cu titlu de CASS începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală penalizatoare.

Prin sentinţa nr. 375 din 11.05.2023, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 214/2023 din 2 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Brăila, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele sentinţei a reţinut că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2022 au fost declarate neconstituţionale prevederile art. XXIV pct. 11-14 şi 16-19 şi art. XXV alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 130/2021, ca urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate ridicată în alte cauze.

De asemenea, a reţinut prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, în sensul că domeniul material de aplicare a acestui text de lege este dat următoarele tipuri de cereri: acordarea de despăgubiri, anulare act administrativ, obligare la e administrativ, obligarea la efectuarea unei operaţiuni administrative (conform alin. (5), acestea fiind urmarea aplicării unei ordonanţe (simple sau de urgenţă) sau a unei ordonanţe declarate neconstituţională.

Domeniul personal de aplicare nu ridică niciun fel de probleme în cazul cererilor de anulare a unui act administrativ, de obligare la emiterea unui act administrativ sau de obligare la efectuarea unei operaţiuni administrative.

În cazul cererii de acordare de despăgubiri, însă, Guvernul repară prejudiciile cauzate prin aplicare ordonanţei de către particulari, iar pe de altă parte, Guvernul, în solidar cu autorităţile publice emitente ale actului administrativ sau care refuză realizarea operaţiunii administrative, repară prejudiciile în situaţiile în care ordonanţa este aplicată de respectivele autorităţi publice (altele decât Guvernul).

Domeniul temporal de aplicare a art. 9 din Legea nr. 554/2004 este dat de limitele în care ordonanţa sau dispoziţia din ordonanţă declarate neconstituţionale produc efecte juridice, respectiv limitele sunt date de momentul intrării în vigoare şi momentul publicării în Monitorul Oficial a deciziei CCR prin care a fost constată neconstituţionalitatea acestora; publicarea atrage suspendarea de drept a efectelor juridice ale ordonanţei sau dispoziţiei din ordonanţă declarate neconstituţională pentru 45 de zile, iar ulterior, atrage încetarea efectelor juridice.

Acţiunile privind actele şi faptele juridice ulterioare publicării în Monitorul Oficial a deciziei CCR prin care a fost constată neconstituţionalitatea, nu se mai întemeiază pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, ci pe dispoziţiile specifice ramurii de drept din care fac parte (civil, comercial, dreptul muncii); în cazul actelor administrative, temeiul acţiunii în anulare este dat exclusiv de art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, iar cadrul procesual al acestor acţiuni este diferit, fiind determinat de obiectul de reglementare al ordonanţei.

S-a mai reţinut că acţiunile pot fi formulate până la împlinirea termenului de decădere de un an reglementat de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, a reţinut că cererile de chemare în judecată având ca obiect despăgubiri pentru prejudiciul produs între momentul primei reţineri din veniturile din pensie a 10% pentru partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, cu titlu de contribuţie socială de sănătate, şi momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022 (28 decembrie 2022) sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ.

A mai reţinut că pentru aceste acţiuni, natura litigiului nu este importantă, deoarece competenţa revine instanţelor de contencios administrativ, însă natura litigiului este decisivă pentru acţiunile având ca obiect despăgubiri, efectuate după momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022 (28 decembrie 2022), deoarece aceste acţiuni nu îşi mai au temeiul în dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

În acest context, a constatat că natura litigiului este dată de natura raportului juridic dedus judecăţii, respectiv de natura obiectului acestui raport, iar obiectul raportului juridic este dat de totalitatea drepturilor şi obligaţiilor părţilor din raport. În speţă, litigiul priveşte obligaţia reclamantului de a plăti contribuţia la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), care este una din contribuţiile obligatorii reglementate de Titlul V din Codul fiscal. Or, raportul juridic nu priveşte dreptul la pensie, ci o obligaţie care prin natura ei este fiscală, deoarece presupune o plată fără contraprestaţie directă şi imediată la FNUASS. Este adevărat că îndeplinirea acestei obligaţii diminuează cuantumul pensiei, dar dreptul la pensie ca atare nu face obiectul discuţiei.

În consecinţă, a reţinut că şi în acest caz instanţa competentă este cea de contencios administrativ.

În ce priveşte competenţa materială a instanţei de contencios administrativ, a apreciat că aceasta se stabileşte în funcţie de criteriul valoric, fiind dată de art. 10 din Legea nr. 554/2004, în cazul de faţă fiind relevante dispoziţiile alin. (1), privind criteriul valoric.

A mai reţinut şi că alin. (3) al art. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede o competenţă teritorială în raport cu domiciliul reclamantului, astfel că revine Tribunalului Brăila, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenţa soluţionării cauzei în fond.

2.2. Prin sentinta nr. 22 din 19 ianuarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut că potrivit Deciziei nr. 1761 din 26 septembrie 2023 pronunţate de I. C. civ..J în dosarul nr. x/2022, cu privire la soluţionarea conflictului negativ de competenţă, obiectul cererii de chemare în judecata este reprezentat de solicitarea reclamantului de obligare a pârâţilor Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare începând cu 1 ianuarie 2022 a dispoziţiilor XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxa nouă sub forma contribuţiilor sociale constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoane fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4000 RON pentru fiecare drept de pensie. Potrivit aceleiaşi decizii, reclamantul pune în discuţie repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra dreptului de pensie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai reţinut, raportat la temeiul juridic legal al cererii de chemare în judecată (Legea 554/2004) şi având în vedere finalitatea demersului judiciar, precum şi faptul că se contestă o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvernul României, respectiv o măsură fiscală, că litigiul dedus judecăţii are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Tribunalul a mai reţinut că în prezenta cauză, se contestă o ordonanţă emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, solicitându-se acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare începând cu 1 ianuarie 2022 a dispoziţiilor XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, astfel încât competenţa materială revine secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Galaţi, în raport cu prevederile art. 1 şi 10 din Legea 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., prin care acesta se consideră vătămat prin aplicarea prevederilor art. XXIV pct. 12, 13 din O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2022, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ declarat neconstituţional, acţiunea fiind formulată în vederea reparării prejudiciului, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (…).

(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze cauza, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate publică centrală) la plata de despăgubiri şi la încetarea vătămării produse prin actul nelegal, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuţii, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul (municipiul Bucureşti).

În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.