Contractual liability for unpaid consulting fees denied where contractor’s failure to deliver conforming goods precludes exercise of right to payment despite disputed state delay in feedback

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.02.2017 pe rolul pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Unitatea de Implementare a Proiectului şi Autoritatea Naţională a Persoanelor cu Dizabilităţi:

- obligarea pârâţilor la plata sumei de 431.558,72 USD compusă din: 420.861,82 USD reprezentând contravaloarea serviciilor de consultanţă prestate de reclamantă în baza contractului de prestări servicii de consultanţă nr. 1/05.02.2014; 10.696,9 USD reprezentând costurile/cheltuielile avansate de către consorţiu în vederea prestării serviciilor de consultanţă în beneficiul Ministerului, în baza Contractului de consultanţă;

- obligarea pârâţilor la plata penalităţilor de întârziere calculate pentru neplata la timp a sumelor solicitate, pentru perioada cuprinsă între data scadenţei şi data plăţii efective;

- suplinirea consimţământului Ministerului la modificarea contractului şi încheierea actului adiţional nr. x care să prevadă modificarea contractului de consultanţă în sensul: (i) prelungirii termenului contractual cu un an, calculat de la data pronunţării hotărâri judecătoreşti definitive sau cu orice altă perioadă de timp necesară pentru executarea contractului; (ii) extinderea echipei cu un număr de 2 experţi specializaţi în domenii de interes pentru implementarea proiectului; (iii) majorării bugetului iniţial al proiectului conform propunerilor justificate ale consorţiului prezentate cu ocazia propunerii actului adiţional nr. x; (iv) modificării corespunzătoare a planului de implementare şi a graficului de plăţi; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3623/08.06.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei generale; a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La primul termen de judecată în faţa instanţei învestite prin declinare, 09.11.2017, instanţa a pus în discuţia părţilor, faţă de prevederile art. 131 C. proc. civ., excepţia necompetenţei generale a instanţelor de judecată invocată prin întâmpinările formulate în cauză, apreciind că nu este ţinută de soluţia tribunalului asupra acestei chestiuni.

2. Soluţia instanţei de fond din primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 507 din 9 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, invocată prin întâmpinare, respingând, ca nefiind de competenţa instanţelor judecătoreşti, acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Unitatea de Implementare a Proiectului şi Autoritatea Naţională a Persoanelor cu Dizabilităţi.

3. Cererea de recurs din primul ciclu procesual şi soluţia instanţei de recurs

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. S.A., în nume propriu şi în calitate de lider al consorţiului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat: în principal, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, casarea şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerii excepţiei necompetenţei generale a instanţelor de judecată şi trimiterii cauzei la Curtea de Apel Bucureşti în vederea continuării judecăţii.

Prin decizia nr. 2522 din data de 19 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a casat hotărârea recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În esenţă, prin decizia de casare s-a reţinut că Ministerul nu a avut capacitatea juridică pentru a încheia o convenţie arbitrală şi că litigiile rezultând din contracte administrative nu pot fi supuse arbitrajului, fiind prevăzute în sfera litigiilor date în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 50 şi art. 126 din Constituţia României,

Reţinând că orice excepţie de la libertatea contractuală, care include şi libertatea de a stabili clauze compromisorii, trebuie să fie expres prevăzută de lege, iar nu dedusă pe cale de interpretare, a apreciat că este incidentă sancţiunea lipsirii de efecte juridice a clauzei compromisorii, în baza prevederii exprese a art. 1203 C. civ., respectiv că această clauză compromisorie este inoperantă, conform art. 554 alin. (2) din C. proc. civ., şi lipsită de efecte.

În consecinţă, instanţa de recurs a reţinut că, fiind inoperantă clauza compromisorie, excepţia necompetenţei generale a instanţei era nefondată, astfel că trimis cauza spre competentă judecare aceleiaşi instanţe.

4. Hotărârile instanţei de fond, ce fac obiectul recursului de faţă

Prin încheierea din data 2 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche a încuviinţat, în parte, probele solicitate de către părţi, respectiv a încuviinţat proba cu înscrisuri;

A respins proba cu expertiza tehnică medicală (opinie de specialitate) şi proba cu expertiză contabilă, solicitate de către reclamantă, ca nefiind utile cauzei.

Prin sentinţa nr. 250 din 20 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţi;

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, ca neîntemeiată.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din data 2 noiembrie 2021 şi a sentinţei nr. 250 din 20 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.A., în nume propriu şi în calitate de lider al consorţiului, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi, în principal, casarea încheierii şi a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, în vederea completării probatoriului şi rejudecării cauzei, iar în subsidiar, casarea sentinţei recurate şi reţinerea cauzei în vederea rejudecării, iar, în urma rejudecării, admiterea cererii de chemare în judecată, precum şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată că la data de 05.02.2014, între MMFPSPV, în calitate de beneficiar, şi A., în nume propriu şi în calitate de lider al consorţiului format din A., B., C., D. S.R.L. şi E. S.R.L. a fost încheiat contractul de consultanţă nr. x/05.02.2014, având ca obiect "Prestarea de servicii de consultanţă pentru proiectarea şi implementarea criteriilor armonizate de evaluare a handicapului şi a structurii instituţionale unificate", prin care A., împreună cu membrii consorţiului, s-au obligat să asigure servicii de consultanţă, în beneficiul MMFPSPV, în vederea implementării proiectului finanţat de Banca Mondială prin grantul F. to Support Disability and Development (TF010417). La data de 26.11.2014, s-a convenit modificarea art. 41.2. din secţiunea "Condiţiile Specifice ale Contractului", cu privire la graficul de plăţi, sens în care a fost încheiat Actul adiţional nr. x, iar durata iniţială a contractului de consultanţă a fost prelungită succesiv prin Actul adiţional nr. x/04.02.2015 şi Actul adiţional nr. x/04.11.2015, fiind stabilită în final la 29 luni, termen care s-a împlinit la data de 05.07.2016.

Implementarea proiectului a fost structurată în 11 etape, fiecăreia corespunzându-i câte un livrabil, astfel cum au fost precizate în contractul de consultanţă.

După transmiterea livrabilelor, Ministerul a beneficiat de un termen în care avea posibilitatea de a respinge motivat livrabilele primite sau de a formula obiecţiuni şi comentarii cu privire la acestea şi, deşi Ministerul nu a comunicat consultantului niciun comentariu cu privire la livrabilele transmise, acesta a formulat obiecţiuni după expirarea termenelor.

Invocă dificultăţile întâmpinate din partea MMFPSPV pe parcursul derulării contractului, cum ar fi refuzul de a colabora, refuzul de a coresponda în limba engleză, astfel cum a fost convenit prin contractul de consultanţă, aspect care a generat costuri suplimentare, reprezentate de onorariile de traducător, la care se adaugă transmiterea cu întârziere a eventualelor comentarii cu privire la livrabilele transmise.

Susţine că în speţă, consorţiul a dat dovadă de bună credinţă şi că a procedat la elaborarea unei noi versiuni a livrabilului D4, cu respectarea cerinţelor excesive impuse de către beneficiar, chiar dacă acestea nu aveau un fundament contractual; că a doua formă a livrabilului D4 a fost transmisă către MMFPSPV în data de 17.09.2014; că varianta nr. 3 a fost transmisă, în limba engleză, în data de 06.04.2015, iar în limba română în data de 09.04.2015, iar varianta nr. 4 a fost depusă, în limba română, la data de 29.06.2015.

De asemenea, la data de 29.07.2015, intimatul-pârât a transmis comentarii în limba română cu privire la versiunea 4 a livrabilului D4, iar la data de 12.08.2015 au fost transmise comentariile în limba engleză.

Având în vedere întârzierea cu care intimatul a transmis comentarii privind livrabilul D4 (versiunea 4), A. a considerat că acesta a fost acceptat, astfel că a emis factura nr. x/28.11.2014, pentru suma de 105.155,40 USD, reprezentând contravaloarea tranşei a III-a de plată în cuantum de 30% din preţul contractului de consultanţă.

Recurenta-reclamantă invocă ambiguitatea motivelor pentru care au fost refuzate mai multe variante ale livrabilului D4, dar şi lipsa unor instrucţiuni precise în acest sens, motiv pentru care între părţi, la solicitarea consultantului, au avut loc mai multe întâlniri pentru identificarea nemulţumirilor Ministerului.

Arată că în perioada 13.06.2014-07.07.2014, a transmis livrabilele 5, 6, 7 şi 8, iar cu privire la livrabilele 9-11, care depind de aprobarea livrabilelor 4-8, acestea nu au putut fi întocmite.

Critică faptul că prin încheierea recurată, instanţa de fond a respins proba cu expertiza tehnică în specialitatea medicală, respectiv solicitarea unei opinii de specialitate, precum şi proba cu expertiza contabilă, ca nefiind utile cauzei.

Susţine că prin ambele hotărâri recurate, instanţa de fond a încălcat normele de procedură privind principiul egalităţii părţilor în procesul civil, principiul rolului activ al instanţei şi principiul contradictorialităţii, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 8, 14, 20, 22 alin. (2), (24)9, 254 alin. (5) şi 258 C. proc. civ.

Precizează că a prezentat instanţei de fond cele patru versiuni ale livrabilului D4, comentariile transmise de intimat la primele trei versiuni, însă doar un specialist poate stabili dacă criticile aduse de Minister sunt justificate sau dacă livrabilul D4 este în acord cu termenii de referinţă, iar pe de altă parte, deşi instanţa de fond a stabilit că după semnarea actului adiţional nr. x, A. nu a fost în măsură să prezinte o variantă acceptabilă a livrabilului D4, aceasta nu deţine cunoştinţele de specialitate pentru a verifica dacă varianta transmisă corespunde ofertei tehnice şi caietului de sarcini.

Menţionează că, deşi instanţa de fond era obligată să administreze probe din care să rezulte dacă susţinerile subscrisei sunt sau nu întemeiate, aceasta s-a derobat de obligaţia legală a aflării adevărului, procedând la respingerea unor probe esenţiale pentru recurentă, instanţa de fond reţinând că varianta a patra a livrabilului D4 nu este acceptabilă, fără a analiza de ce aceasta nu ar fi acceptabilă raportat la caietul de sarcini şi oferta tehnică.

În aceste condiţii, consideră că instanţa a nu cercetat fondul cauzei, iar prin refuzul de a suplimenta probatoriul în cauză, aceasta nu a făcut decât să reia susţinerile pârâţilor, sens în care invocă rolul activ al judecătorului.

Arată că în cursul judecăţii a prezentat instanţei de fond exemple de false obiecţiuni aduse livrabilului D4, pe care aceasta nu le-a analizat, iar pe de altă parte, nu a considerat oportun să solicite opinia unui specialist pentru a verifica dacă obiecţiunile sunt întemeiate, în condiţiile în care autorităţile intimate au transmis comentarii ambigue şi incoerente care nu justificau respingerea livrabilului şi refuzul de plată, acesta susţinând că materialul trimis este foarte greu de analizat şi de aceea este imposibil de aplicat din cauza unor exprimări nepotrivite, greoaie, deseori greu de înţeles, nemedicale cu numeroase erori; capitolele sunt numerotate greşit; nu există o logică a formulării şi prezentării noţiunilor.

Consideră că prin refuzul instanţei de a pune în discuţie în mod real propunerile părţilor, i-a fost încălcat dreptul la apărare şi nu şi-a putut formula o apărare eficientă, fiind situată pe o poziţie de inferioritate în raport cu autoritatea publică căreia nu i s-a pus în discuţie temeinicia respingerii livrabilului D4, inclusiv varianta transmisă după semnarea actului adiţional nr. 3.

Invocă dispoziţiile art. 6, art. 8, art. 13, art. 14 şi art. 20 din C. proc. civ., în raport cu care apreciază că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept procesual, cauzându-i o vătămare, ceea ce atrage nulitatea actelor de procedură atacate, în baza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

O altă critică vizează faptul că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea art. 18 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 13, art. 1270, art. 1272, art. 1350, art. 1516 şi următoarele C. civ., ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Consideră că în raport cu textele de lege de mai sus, instanţa de fond a apreciat în mod nelegal că în cauză nu ar fi îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii civile contractuale a intimaţilor-pârâţi.

Sub un prim aspect, susţine că instanţa de fond a plecat de la premisa greşită că prin semnarea actului adiţional nr. x, recurenta ar fi recunoscut întârzierile şi ar fi renunţat la orice pretenţie împotriva autorităţilor intimate, deşi din actul adiţional nr. x nu reiese decât că s-a prelungit perioada de implementare a contractului de consultanţă, ca urmare a întârzierilor cu care intimaţii au furnizat observaţiile şi comentariile cu privire la livrabilele transmise.

Mai susţine că: potrivit art. 13 C. civ., renunţarea la un drept nu se prezumă, ci aceasta trebuie să reiasă în mod neechivoc din manifestarea de voinţă a titularului dreptului, or, recurenta nu a manifestat în niciun fel voinţa sa de a renunţa la drepturile pe care le are din contractul de consultanţă şi nici nu a recunoscut că livrabilul D4 nu ar fi conform caietului de sarcini şi ofertei tehnice.

Sub un alt aspect, instanţa de fond a verificat în mod eronat condiţiile pentru atragerea răspunderii civile contractuale a pârâţilor, afirmând că nu ar fi făcut dovada executării obligaţiilor corelative obligaţiei de plată a preţului pentru serviciile de consultanţă furnizate intimaţilor.

Precizează că instanţa nu i-a acordat posibilitatea de a face dovada că toate versiunile livrabilului D4 sunt conforme, iar pe de altă parte, a reţinut că după semnarea actului adiţional nr. x, nu ar fi furnizat o nouă variantă a livrabilului D4, deşi a patra variantă a livrabilului D4 a fost transmisă la data de 29.06.2015.

Conform prevederilor contractului de consultanţă, orice obiecţiune sau respingere motivată cu privire la un livrabil trebuia formulată de către Minister în termenele contractuale agreate, sub sancţiunea neluării în seamă şi a considerării ca fiind acceptate, sens în care invocă prevederile art. 20.1 din contractul de consultanţă, secţiunea "Condiţiile generale ale contractului", conform cărora:

"Consultantul are obligaţia să depună toate diligentele şi să respecte toate standardele de calitate în vederea predării livrabilelor către MMPS, cu respectarea termenilor şi condiţiilor prevăzute expres în Anexa A a Contractului de Consultanţă".

Corelativ obligaţiei de prestare a serviciilor, Ministerul are următoarele obligaţii: a) de a transmite, în scris, comentarii şi sugestii cu privire la fiecare dintre livrabile primite, în termen de maxim 10 zile lucrătoare, pentru livrabilele D4 şi D5, şi respectiv 5 zile lucrătoare, pentru livrabilele D2, D6, D7, D8 şi D9 (potrivit prevederilor Anexei A şi Actului adiţional nr. 2); în cazul în care nu sunt transmise comentarii în termenele mai sus menţionate, livrabilele se consideră acceptate.

Consideră că în cauză, fapta ilicită constă în nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate de către Minister prin contractul de consultanţă, respectiv de a achita sumele datorate ca urmare a serviciilor prestate, în termen de maxim 60 de zile de la primirea livrabilelor şi a facturii fiscale.

În aceste condiţii, susţine că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale întocmai şi la timp, a transmis în termenul agreat livrabilele care au putut fi realizate, având în vedere refuzul intimatei de a coopera şi de a stabili nişte standarde obiective de evaluare a gradului de handicap şi invaliditate, precum şi faptul că Ministerul a transmis întotdeauna comentariile şi observaţiile în privinţa livrabilelor cu depăşirea termenului contractual şi a returnat livrabilele fără a explica care sunt elementele ce nu corespund aşteptărilor sale.

Astfel, arată că în speţă corespondenţa dintre părţi şi variantele livrabilului 4 evidenţiază cel mai bine refuzul de colaborare a autorităţii şi atitudinea de rea-credinţă de care a dat dovadă, iar instanţa de fond nu a verificat prevederile contractuale asumate de către părţi şi procedura de acceptare/respingere a livrabilelor, limitându-se să reţină că reclamanta nu ar fi furnizat o versiune acceptabilă a livrabilului D4.

Mai arată că toate comentariile transmise de către intimaţi asupra acestui livrabil au fost generale, societatea fiind în imposibilitate de a identifica ce se dorea de fapt a se transmite şi cum se puteau soluţiona nemulţumirile intimaţilor, în condiţiile în care comentariile erau în contradicţie cu scopul contractului de consultanţă care a constat în implementarea standardelor ICF lansate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Conform corespondenţei din Anexa nr. 14, solicitarea MMFPSPV cuprinsă în activitatea 6.1.2 referitor la livrabilul nr. 4, vizează elaborarea unei propuneri detaliate pentru criteriile de evaluare armonizate din punct de vedere medical şi funcţional, care trebuie să cuprinsă cel puţin următoarele: definiţii şi concepte utilizate; propunerea detaliată pentru criterii de evaluare care să includă toate elementele necesare stabilirii dizabilităţii, pe baza abordării sociale; propuneri pentru adaptarea şi sincronizarea criteriilor de evaluare medicală şi funcţională a handicapului şi invalidităţii; propuneri pentru adaptarea şi sincronizarea instrumentelor, procedurilor şi metodologii/or aplicate în procesul de evaluare/expertizare a handicapului/invalidităţii; Ghidul de aplicare aferent care să includă instrumente, proceduri şi metodologii de lucru, inclusiv descriere procedurilor de înregistrare şi arhivare.

Consideră că livrabilul 4 a fost complet din punct de vedere ştiinţific, cu prezentarea detaliată a criteriilor ICF ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, însă autoritatea a returnat formele livrabilului fără să explice care sunt elementele care nu corespund aşteptărilor sale, aspect care nu a fost sancţionat de către instanţă, nefiind reţinute nici comentariile ambigue şi lipsite de consistenţă ale autorităţilor intimate, iar pe de altă parte, instanţa de fond nu a remarcat că intimaţii nu au analizat conţinutul transmis în forma finală a livrabilului D4, deoarece nu au formulat, în termen, niciun comentariu, iar cele transmise peste termenul contractual nu sunt pertinente, ci doar continuau conduita de rea-credinţă constând în invocarea a diverse pretexte pentru a respinge în mod succesiv livrabilul 4.

6. Apărările formulate în recurs

6.1. Intimatul-pârât Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

Arată că împrejurarea că probele propuse erau sau nu necesare pentru soluţionarea cauzei, nu poate fi analizată în recurs.

Consideră că nu sunt incidente motivele de casare invocate, întrucât în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă nu a invocat prevederile art. 175 şi art. 176 C. proc. civ., ci pe cele ale art. 8, art. 14, art. 20, art. 22 alin. (2), art. 249, art. 254 alin. (5) şi art. 258 C. proc. civ., motivare ieşită din context, având în vedere că nu au fost încălcate principiile de drept la care recurenta face referire, respectiv principiul egalităţii părţilor în procesul civil, principiul rolului activ al judecătorului şi principiul contradictorialităţii.

De asemenea, consideră că principiul rolului activ al judecătorului nu trebuie să afecteze dreptul de disponibilitate al părţii, iar în ceea ce priveşte principiul egalităţii părţilor, arată că părţile nu au fost împiedicate să îşi susţină poziţia procesuală ori să îşi susţină şi dovedească drepturile.

Susţine că în cauză nu a fost încălcat rolul activ al instanţei şi nici dispoziţiile art. 249 C. proc. civ., potrivit cărora cel care face o susţinere în cursul procesului, trebuie să o dovedească.

Apreciază că instanţa de fond a respins în mod corect proba cu expertiza de specialitate şi că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 254 alin. (5) C. proc. civ., acestea fiind aplicabile în ipoteza în care probele propuse de părţi nu sunt îndestulătoare.

Consideră că în speţă, societatea recurentă este singura vinovată de neîndeplinirea întocmai şi la timp a clauzelor contractuale, astfel că în mod corect şi legal instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată.

6.2. Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanele cu Dizabilităţi a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală.

Consideră că prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă nu a demonstrat nelegalitatea sentinţei recurate în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate prin semnarea Actului adiţional nr. 4.

Susţine că în recurs nu se poate proceda la reinterpretarea probelor administrate.

7. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 ianuarie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 10 aprilie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamanta A. S.A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Unitatea de Implementare a Proiectului şi Autoritatea Naţională a Persoanelor cu Dizabilităţi: obligarea pârâţilor la plata sumei de 431.558,72 USD reprezentând: 420.861,82 USD contravaloarea serviciilor de consultanţă; 10.696,9 USD costurile avansate de către consorţiu în vederea prestării serviciilor de consultanţă în beneficiul Ministerului; obligarea pârâţilor la plata penalităţilor de întârziere aferente; suplinirea consimţământului Ministerului la modificarea contractului şi încheierea actului adiţional nr. x care să prevadă modificarea Contractului de consultanţă în sensul: (i) prelungirii termenului contractual cu un an, calculat de la data pronunţării hotărâri judecătoreşti definitive sau cu orice altă perioadă de timp necesară pentru executarea contractului; (ii) extinderea echipei cu un număr de 2 experţi specializaţi în domenii de interes pentru implementarea proiectului; (iii) majorării bugetului iniţial al proiectului conform propunerilor justificate ale consorţiului prezentate cu ocazia propunerii actului adiţional nr. x; (iv) modificării corespunzătoare a planului de implementare şi a graficului de plăţi.

În primul ciclu procesual, prin Decizia nr. 2522 din data de 19 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că excepţia necompetenţei generale, admisă de către instanţa de fond din primul ciclu procesual, este nefondată.

Prin încheierea din data 2 noiembrie 2021, pronunţată în al doilea ciclu procesual, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche a respins proba cu expertiza tehnică medicală (opinie de specialitate) şi proba cu expertiză contabilă, solicitate de către reclamantă, ca nefiind utile cauzei, iar prin sentinţa nr. 250 din 20 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţi; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii şi a sentinţei de mai sus a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.A., în nume propriu şi în calitate de lider al consorţiului, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege, casarea hotărârii se poate cere când "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Înalta Curte reţine că, sub imperiul acestei norme de drept, se pot include doar neregularităţi de ordin procedural, care atrag sancţiunea nulităţii sentinţei în condiţiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, motivul de casare invocat ar fi incident doar în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la invocarea excepţiei, comunicarea acesteia celorlalte părţi sau discutarea excepţiei cu nerespectarea principiului contradictorialităţii, respectiv aspecte ce conduc la nelegalitatea hotărârii recurate şi care sunt concomitente sau anterioare pronunţării soluţiei, or, asemenea aspecte nu au fost invocate de recurenta-reclamantă.

În speţă, argumentele formulate de către recurenta-reclamantă în susţinerea acestui motiv de casare nu conturează existenţa unei nulităţi necondiţionate, ci a uneia condiţionate, pentru care se impunea să se facă dovada vătămării produse.

Or, o asemenea dovadă nu s-a făcut.

În concret, recurenta-reclamantă critică faptul că prin încheierea recurată, instanţa de fond a respins proba cu expertiza tehnică în specialitatea medicală, respectiv solicitarea unei opinii de specialitate, precum şi proba cu expertiza contabilă, ca nefiind utile cauzei, apreciind că în acest mod instanţa de fond a încălcat principiul egalităţii părţilor în procesul civil, principiul rolului activ al instanţei şi principiul contradictorialităţii, conform art. 8, art. 14, art. 20, art. 22 alin. (2), art. 249, art. 254 alin. (5) şi art. 258 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că această critică nu poate fi reţinută.

Sub un prim aspect, se constată că în argumentarea respingerii probei cu expertiza tehnică medicală (opinie de specialitate) şi probei cu expertiza contabilă, instanţa de fond a reţinut că acestea nu sunt utile soluţionării cauzei, raportat la obiectul cererii deduse judecăţii, la tezele probatorii propuse şi la înscrisurile deja depuse în cauză, urmând ca elementele de nelegalitate să fie analizate prin prisma înscrisurilor încuviinţate.

Astfel, Înalta Curte constată că prima instanţă a analizat cererile de probaţiune formulate de către reclamantă şi le-a respins motivat, apreciind că administrarea acestora nu este utilă cauzei.

Înalta Curte reţine că în recurs pot fi formulate doar critici de nelegalitate cu privire la administrarea probelor de către prima instanţă, cum ar fi ipoteza în care proba respectivă nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor, însă pe calea recursului nu poate fi cenzurată oportunitatea administrării unei probe, astfel cum solicită recurenta-reclamantă, care în realitate este nemulţumită de soluţia de respingere a probelor solicitate.

Sub acest aspect, se impun a fi reţinute următoarele dispoziţii legale:

Art. 255. - "(1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului".

Art. 258. - (1) Probele se pot încuviinţa numai dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute la art. 255, în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere".

Prin urmare, nu se poate reţine că instanţa de fond era obligată să administreze respectivele probe sau că prin respingerea acestora, instanţa s-ar fi derobat de obligaţia legală a aflării adevărului, necercetând fondul cauzei, ci, analizând utilitatea acestora în soluţionarea cauzei pendinte, a apreciat că nu sunt necesare şi că soluţionarea cauzei se poate face în baza înscrisurilor de la dosar.

Din această perspectivă, în condiţiile în care nu se evidenţiază, sub aspectul respingerii cererilor de probaţiune, încălcarea de către instanţa de fond a unor norme de procedură a căror nerespectare să atragă sancţiunea nulităţii, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei-reclamante sunt nefondate.

De asemenea, nu se poate reţine nici încălcarea principiului egalităţii părţilor în procesul civil din perspectiva respingerii cererii de probaţiune, a principiului contradictorialităţii (cererea de probaţiune şi toate celelalte aspecte determinante în soluţionarea cauzei au fost comunicate şi puse în discuţia părţilor) şi cel al respectării principiilor fundamentale, dreptului la apărare şi rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului.

Astfel, nu se poate invoca încălcarea dreptului la apărare ca urmare a respingerii unei cereri de probaţiune, câtă vreme aceasta a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor, iar oportunitatea administrării unei probe aparţine instanţei, care trebuie să analizeze utilitatea, pertinenţa şi concludenţa probelor propuse spre administrare.

Cu alte cuvinte, instanţa de fond nu a încălcat dreptul la apărare al părţii, ci s-a pronunţat asupra probelor solicitate în limitele conferite prin normele procedurale.

Subsumat acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a invocat şi încălcarea dispoziţiilor art. 249 şi art. 254 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora:

Art. 249. - "Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege."

Art. 254. - "(5) Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc."

Nici aceste argumente nu pot fi reţinute, în condiţiile în care art. 249 C. proc. civ. nu poate avea semnificaţia dorită de recurenta-reclamantă, în sensul că în virtutea acestuia, instanţa ar fi fost obligată să îi încuviinţeze cererile de probaţiune, fără a le mai analiza şi cenzura, iar în ceea ce priveşte art. 254 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauza de faţă, în condiţiile în care textul invocat instituie o posibilitate şi nu o obligaţie a instanţei de a pune în discuţie completarea probatoriului şi aceasta doar în ipoteza în care instanţa ar aprecia că probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, or, instanţa de fond a apreciat că prezenta cauză poate fi soluţionată în baza probelor de la dosar.

În plus, fiind în materie civilă, judecătorul este obligat ca, în eventualitatea aplicării art. 254 alin. (5) C. proc. civ., să nu încalce principiul disponibilităţii părţilor, care operează atât cu privire la părţile chemate în judecată şi obiectul cauzei, cât şi cu privire la probele de care părţile înţeleg să se folosească în proces.

Prin urmare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.

În cauză s-a încheiat la data de 05.02.2014 contractul nr. x pentru servicii de consultanţă între Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în calitate de beneficiar, şi A., în nume propriu şi în calitate de lider al consorţiului format din A., B., C., S.C. D. S.R.L. şi E. S.R.L., în vederea implementării proiectului finanţat de Banca Mondială prin grantul "F. to Support Disability and Development (TF010417)".

Ulterior, contractul de consultanţă nr. x/05.02.2014 a fost modificat şi prelungit prin Actele adiţionale nr. x/26.11.2014, nr. y/04.02.2015 şi nr. 3/04.11.2015, după cum urmează: prin Actul adiţional nr. x din data de 26.11.2014 s-a modificat art. 41.2. din secţiunea "Condiţiile specifice ale contractului", cu privire la graficul de plăţi; prin Actul adiţional nr. x/04.02.2015 şi Actul adiţional nr. x/04.11.2015 durata iniţială a contractului de consultanţă a fost prelungită succesiv, fiind stabilită în final la 29 luni, termen care s-a împlinit la data de 05.07.2016.

Proiectul a fost structurat în 11 etape, după cum urmează: a) Livrabilul 1: Raportul de începere a lucrărilor; b) Livrabilul 2: Raportul cu privire la analiza şi evaluarea şi clasificarea în funcţie de grad şi de tip a invalidităţii şi a sistemului de expertiză a capacităţii de lucru; c) Livrabilul 3: Raportul cu privire la analiza sistemului de protecţie a persoanelor cu dizabilităţi şi a sistemului pentru acordarea pensiei de invaliditate; d) Livrabilul 4: Propunerea detaliată pentru criteriile armonizate de evaluare din punct de vedere medical şi funcţional, precum şi propunerea pentru ghidul de implementare, inclusiv instrumentele, procedurile şi metodele de lucru; e) Livrabilul 5: Propuneri analitice pentru structura instituţională care va aplica ansamblurile de noi criterii de evaluare; f) Livrabilul 6: Propuneri analitice pentru îmbunătăţirea pregătirii şi aplicării planurilor adaptate pentru recuperare şi integrare socială; g) Livrare 7: Argumentare specială pentru aplicarea ansamblurilor de noi criterii, instrumente, proceduri şi metodologii de evaluare; h) Livrabilul 8: Argumentare specială pentru serviciile de formare pentru echipa de persoane, resurse şi personal care participă la proiectele pilot; i) Livrabilul 9: Propuneri analitice pentru îmbunătăţirea/dezvoltare registrului electronic naţional al persoanelor cu dizabilităţi (RENPH); j) Livrabilul 10: Raportul cu privire la activităţile de asistenţă tehnică care sunt asumate pentru aplicarea noului mod de prestări servicii concentrat pe o structură instituţională unitară şi pe noi criterii de evaluare; k) Livrabilul 11: Raportul final.

Problema litigioasă din speţă o reprezintă Livrabilul nr. 4, care a fost transmis către Minister în 4 variante şi care au fost respinse de către client, pe motiv că aveau deficienţe inacceptabile şi nu corespundeau cerinţelor caietului de sarcini, contractului de consultanţă şi termenilor de referinţă, în condiţiile în care primele 3 livrabile au fost predate de consultant şi acceptate de către beneficiar.

Livrabilul 4 a constat în:

"Propunerea detaliată pentru criteriile armonizate de evaluare din punct de vedere medical şi funcţional, precum şi propunerea pentru ghidul de implementare, inclusiv instrumentele, procedurile şi metodele de lucru."

În concret, livrabilele 4, 5, 6 şi 7 au fost transmise beneficiarului la data de 13.06.2014 cu adresa nr. x, iar prin adresa din 04.07.2014, emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, s-au prezentat punctual deficienţele livrabilului 4 şi coordonatele în care acesta trebuie refăcut în vederea îndeplinirii cerinţelor Băncii Mondiale.

Astfel, pornind de la cerinţa generală a livrabilului 4, au fost evidenţiate punctual deficienţele primei forme a livrabilului 4, respectiv: fidelitatea şi validitatea criteriilor (studii care să presupună evaluarea aceloraşi cazuri de către evaluatori diferiţi, cu compararea rezultatelor); relaţia deficienţă funcţională - incapacitate adaptativă - grad de invaliditate este reprezentată pe o scară negativă, în condiţiile în care noul sistem de evaluare trebuie să aibă în vedere potenţialul restantului funcţional şi nu ceea ce nu poate realiza; atribuţiile medicului şef G. sunt greşite, fiind corelate cu Ordinul nr. 1418/2010, abrogat odată cu promulgarea Legii nr. 263/2010; realizarea unei analize SWOT pentru sistemul de invaliditate şi sistemul de handicap; reformularea aspectelor cu privire la diagnosticul de coxartroze degenerative în concordanţă cu prevederile Ordinului nr. 707/538, publicat în Monitorul Oficial la data de 14.05.2014; în ceea ce priveşte invaliditatea şi handicapul, acestea sunt diferite prin definiţie, iar din analiza livrabilului 4 nu s-au regăsit detalii privind modul de înţelegere al termenului de dizabilitate, conform Convenţiei ONU, Ministerul solicitând sub acest aspect, să se explice sintagma "opţiune clară care să şteargă diferenţele"; în tabelul comparativ de încadrare în grad de invaliditate şi de handicap a aceluiaşi caz - persoane cu amputaţie de coapsă cu bont greu protezabil - se observă că încadrarea medicală este identică, iar în ceea ce priveşte evaluarea funcţională, au fost preluate generalităţi pur teoretice; punctele tari ale noului sistem de evaluare propus se confundă cu avantajele noului sistem; evaluarea deficienţei funcţionale identificate se bazează pe metode tradiţionale de investigare şi corelarea rezultatelor; lipseşte propunerea privind armonizarea criteriilor; personalul specializat în evaluarea persoanelor cu dizabilităţi este semnificativ mai redus numeric faţă de personalul administrativ; reformularea unor fraze şi explicarea unor termeni folosiţi, etc.

Prin aceeaşi adresă s-au menţionat şi deficienţe ale livrabilului 5.

Ulterior, prin adresa din 19.08.2015, s-a comunicat recurentei-reclamante faptul că, deşi prin adresa nr. x/15.07.2014, consultantul trebuia să retransmită livrabilul 4 revizuit conform observaţiilor reprezentanţilor Direcţiei de Protecţie a Persoanelor cu Dizabilităţi, acesta a înaintat numai o serie de observaţii care nu modifică conţinutul livrabilului în concordanţă cu cerinţele contractului şi cu termenii de referinţă.

O primă variantă revizuită a livrabilului 4, respectiv varianta a doua a acestuia, a fost transmisă la data de 17.09.2014, cu adresa nr. x, astfel cum reiese din înscrisul depus la fila x din vol. 1 al dosarului Tribunalului Bucureşti.

Prin adresa nr. x/01.10.2014, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a formulat, prin compartimentul de resort, noi observaţii cu privire la livrabilul 4, prin care se menţionează că armonizarea criteriilor de evaluare s-a făcut în raport de criteriile deja existente, precizându-se, de asemenea, elementele pe care livrabilul 4 trebuia să le conţină, precum şi faptul că în privinţa acestui livrabil, termenele au fost mult depăşite.

Ulterior, au mai fost transmise două variante ale aceluiaşi livrabil, la data de 09.04.2015 şi la data de 29.06.2015, ambele considerate neconforme de către beneficiar, motiv pentru care nici acestea nu au fost acceptate.

Prin adresa din 15.07.2015 s-a respins ultima variantă a livrabilului nr. 4, după care recurenta-reclamantă a transmis MMFPSPV notificarea înregistrată la minister sub nr. x/09.09.2015 şi la ANPD sub nr. x/14.09.2015.

În urma acestei notificări, ANPD a emis adresa nr. x/02.10.2015 prin care şi-a exprimat disponibilitatea să continue discuţiile pe marginea formei şi conţinutului livrabilului 4.

Prin adresa nr. x/02.10.2015, ANPD a arătat că livrabilul 4 nu respectă cerinţele stabilite prin documentele proiectului (caiet de sarcini, criterii de referinţă), precizându-se că acesta trebuie să cuprindă propunerea unui set de criterii de evaluare a capacităţii de muncă şi de evaluare pentru încadrarea în grad de handicap armonizate, a instrumentelor, procedurilor şi metodologiei de lucru, să aibă în vedere reorganizarea sistemului de evaluare a capacităţii de muncă şi a celui pentru încadrare în grad de handicap, cu impact asupra unui număr de 740.000 de persoane cu dizabilităţi şi a unui număr de peste 750.000 de persoane cu invaliditate. Pentru fiecare dintre variantele depuse, DPPD şi ANPD au notificat punctual neregulile identificate, iar pentru livrabilele 5-7, pe lângă observaţiile formulate faţă de conţinutul acestora, DPPD şi ulterior ANPD au notificat faptul că acestea nu pot fi validate până când livrabilul 4 nu este refăcut în forma acceptată, în concordanţă cu obligaţiile şi cerinţele stipulate în contractul de finanţare (adresa nr. x/01.10.2014).

Prin aceeaşi adresă s-a reiterat faptul că livrabilul 4 trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: definiţii şi concepte utilizate; propunerea detaliată pentru criteriile de evaluare care să includă toate elementele necesare stabilirii dizabilităţii, pe baza abordării sociale; propuneri pentru adaptarea şi sincronizarea criteriilor de evaluare medicală şi funcţională a handicapului şi invalidităţii; propuneri pentru adaptarea şi sincronizarea instrumentelor, procedurilor şi metodologiilor aplicate în procesul de evaluare/expertizare a handicapului/invalidităţii; ghidul de aplicare aferent, care să includă instrumente, proceduri şi metodologii de lucru, inclusiv descrierea procedurilor de înregistrare şi arhivare.

În consecinţă, nefiind finalizat livrabilul 4, părţile au convenit prelungirea contractului, iniţial cu 9 luni, potrivit Actului adiţional nr. x din 04.02.2015 la contract, începând cu luna februarie 2015, perioadă în care consultantul a transmis 2 variante ale livrabilului nr. 4, care, de asemenea, nu au fost acceptate de către beneficiar.

Pentru acelaşi motiv, respectiv nefinalizarea livrabilului 4, la data de 04.11.2015 s-a încheiat Actul adiţional nr. x prin care contractul de consultanţă nr. x/05.02.2014 a fost prelungit la 29 de luni, respectiv până în data de 5 iulie 2016, ocazie cu care s-a stabilit ca livrabilul 4 să fie predat de către consultant până la finalul lunii februarie 2016, iar până în luna iulie 2016 să fie predate şi livrabilele 5-8.

Cu toate acestea, consultantul nu şi-a executat obligaţiile asumate prin actul adiţional nr. x, livrabilul 4 nefiind predat, iar celelalte livrabile, deşi unele au fost predate, nu au putut fi analizate ca urmare a faptului că livrabilul 4, esenţial din perspectiva obiectului proiectului, nu a fost acceptat. Pe de altă parte, inclusiv unele dintre livrabilele ulterioare urmau a fi la rândul lor refăcute conform specificaţiilor din caietul de sarcini şi în acord cu termenii contractului.

În acest sens, prin adresa nr. x/16.08.2016 s-a constatat că A. S.A., în calitate de consultant în contractul de servicii de consultanţă nr. x/05.02.2014 - Proiectul Grantul Japonez PEIRD nu şi-a respectat obligaţiile contractuale privind transmiterea livrabilelor D4, D5, D6, D7 până la data de 29.02.2016 şi nici livrabilele D8, D9, D10, D11 până la data de 31.06.2016, conform Actului adiţional nr. x din data de 04.11.2015.

Ca urmare, recurentei-reclamante i s-au plătit doar primele 3 livrabile, ce au fost acceptate de către Minister, iar celelalte plăţi nu au mai fost făcute, întrucât livrabilul 4 nu a fost acceptat, nefiind livrat în condiţiile prevăzute prin contractul de consultanţă şi nici nu a fost revizuit cu respectarea cerinţelor formulate prin adresele emise de către Minister şi de cele două instituţii din cadrul acestuia, implicate în derularea proiectului.

În plus, se reţine că livrabilele următoare se impuneau a fi analizate ulterior acceptării livrabilului 4, esenţial pentru derularea contractului de consultanţă, având în vedere faptul că acestea depindeau de elemente ce urmau a fi stabilite în livrabilul 4.

Examinând susţinerile recurentei-reclamante, se constată că prin prezentul demers judiciar, aceasta a urmărit să dovedească că cel puţin una dintre versiunile livrabilului 4 respectă cerinţele din oferta tehnică, deşi aceasta nu a combătut în concret criticile punctuale ale beneficiarului cu privire la deficienţele inacceptabile ale acestui livrabil şi nici nu a arătat în mod explicit modalitatea în care a înţeles să se conformeze criticilor beneficiarului.

Din această perspectivă, prin prelungirea succesivă a duratei contractuale, tocmai pentru a da posibilitatea recurentei-reclamante de a se conforma cerinţelor beneficiarului, prevăzute în caietul de sarcini şi în termenii contractului, pe care, de altfel, şi le-a asumat prin semnarea contractului de consultanţă, reiese că societatea a recunoscut aceste deficienţe şi neconformitatea livrabilului 4, prin semnarea actelor adiţionale la contract, prin care şi-a asumat formularea altor versiuni ale livrabilului în discuţie, care să fie acceptate.

În acest context, instanţa de fond a reţinut în mod corect că livrabilele 4, 5, 6, 7 şi 8 nu au fost predate, astfel cum reclamanta s-a obligat prin semnarea Actului adiţional nr. x/04.11.2015, prin care a acceptat prelungirea termenului de predare a livrabilelor nr. 4-11, recunoscând cu această ocazie neexecutarea obligaţiilor contractuale, respectiv faptul că livrabilele predate anterior nu au fost conforme cerinţelor tehnice ale contractului de consultanţă.

Faţă de nepredarea livrabilelor la termenele stabilite, instanţa de fond a apreciat în mod corect că expertiza tehnică solicitată de reclamantă, privind conformitatea variantelor livrabilului nr. 4, predate U.M.P., cu cerinţele din oferta tehnică, nu era relevantă şi utilă în cauză, cu atât mai mult cu cât până la data ajungerii la termen a contractului (05.07.2016) reclamanta nu a înaintat o altă variantă acceptabilă a livrabilului 4.

Este de remarcat că recurenta-reclamantă nu a prezentat punctual modalitatea în care a înţeles să procedeze la refacerea livrabilului 4 în conformitate cu observaţiile Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi ale Autorităţii Naţionale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, pentru ca acesta să fie acceptat, deşi, contrar celor susţinute de către aceasta, observaţiile formulate au fost evidenţiate în concret şi punctual.

Prin urmare, în condiţiile în care începând cu livrabilul 4, recurenta-reclamantă nu a mai prezentat livrabile care să fie acceptate de către Minister, executate în conformitate cu obligaţiile asumate prin contractul de consultanţă, acesta nu poate fi obligat la executarea obligaţiilor sale corelative, de plată a preţului, dat fiind faptul că nu se poate reţine îndeplinirea condiţiilor privind angajarea răspunderii civile contractuale.

În susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii, recurenta-reclamantă a invocat prevederile art. 1270 C. civ. privind forţa obligatorie a contractului şi art. 1272 din acelaşi act normative, referitor la conţinutul contractului, potrivit căruia:

"(1) Contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar şi la toate urmările pe care practicile statornicite între părţi, uzanţele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui.

(2) Clauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg, deşi nu sunt stipulate în mod expres."

Este adevărat că textele de lege de mai sus constituie temei pentru plata preţului stabilit prin contract, însă această plată nu poate opera decât în ipoteza în care contractul a fost executat la timp şi întocmai cum s-a prevăzut prin clauzele contractuale asumate de către părţi, întrucât plata preţului reprezintă contraprestaţia pentru executarea obligaţiilor asumate, iar în situaţia neexecutării obligaţiilor, nici plata nu poate fi cerută.

Cu alte cuvinte, executarea obligaţiilor asumate prin contract este de esenţa contractului şi, în lipsa acestei executări, nici plata preţului nu poate fi pretinsă.

Astfel fiind, în condiţiile în care livrabilul 4 nu a fost livrat într-o formă acceptabilă şi în conformitate cu condiţiile contractuale asumate, ceea ce a necesitat întocmirea unor acte adiţionale succesive de modificare a duratei contractului şi de predare a livrabilului 4, nu poate fi atrasă răspunderea contractuală a Ministerului pentru plata preţului, dat fiind faptul că obligaţiile asumate de către recurenta-reclamantă prin contract nu au fost executate întocmai şi la timp.

În speţă, se constată că pentru primele trei livrabile, care au fost livrate la timp şi care au fost acceptate de către Minister, preţul a fost plătit.

Dincolo de aceste aspecte, în ceea ce priveşte depăşirea de către Minister a termenelor agreate pentru formularea observaţiilor, respectiv a prevederilor art. 20.1 din contractul de consultanţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că acest aspect nu poate fi reţinut, câtă vreme reclamanta a recunoscut neconformitatea celor patru variante ale livrabilului 4, iar prin semnarea la data de 04.11.2015 a Actului adiţional nr. x la contract, şi-a asumat formularea altor versiuni ale livrabilului în discuţie.

Pe de altă parte, referitor la acelaşi aspect, se constată că recurenta-reclamantă nu a opus beneficiarului anterior semnării Actului adiţional nr. x/04.11.2015 aceste neregularităţi şi nici nu a invocat pe durata derulării contractului nerespectarea de către beneficiar a prevederilor art. 20.1 din contractul de consultanţă, ci, astfel cum a reţinut în mod corect instanţa de fond, reclamanta a continuat discuţiile pe marginea formei şi conţinutului livrabilului 4, şi-a însuşit observaţiile formulate la livrabilul 4 şi a fost de acord cu extinderea duratei contractului tocmai pentru refacerea livrabilului menţionat, astfel încât nu poate susţine în prezentul litigiu că livrabilul 4, atât în forma iniţială, cât şi în variantele revizuite, au corespuns din punct de vedere tehnic cu oferta depusă, fiind complet din punct de vedere ştiinţific.

Referitor la acest aspect, Înalta Curte constată că nu se poate reţine nerespectarea de către Minister a termenului pentru formularea comentariilor, câtă vreme societatea a procedat la refacerea livrabilului 4 şi a agreat încheierea actelor adiţionale pentru prelungirea duratei contractului, fără a opune acest aspect pe perioada derulării contractului.

În ceea ce priveşte capătul 3 din cererea de chemare în judecată, privind suplinirea consimţământului Ministerului la modificarea contractului şi încheierea actului adiţional nr. x, Înalta Curte constată că în faţa instanţei de fond reclamanta a precizat faptul că acest capăt de cerere nu mai poate fi susţinut, având în vedere ajungerea la termen a contractului de consultanţă

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

9. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva încheierii din data 2 noiembrie 2021 şi sentinţei nr. 250 din 20 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva încheierii din data 2 noiembrie 2021 şi sentinţei nr. 250 din 20 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.