Judicial transfer denial due to institutional staffing deficit under Law 303/2022

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea contestată

Prin Hotărârea nr. 837 din 30 martie 2023 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, s-a respins cererea de transfer formulată de doamna judecător A. de la Judecătoria Alexandria la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti sau la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

În esenţă, prin hotărârea de mai sus s-au reţinut dispoziţiile art. 188 alin. (1) - (3) din Legea nr. 303/2022, precum şi faptul că din analiza traseului profesional, rezultă că doamna judecător A. are o vechime de 5 ani şi 1 lună în funcţia de judecător la Judecătoria Alexandria, instanţă la care din cele 13 posturi prevăzute în schemă, sunt ocupate 8 posturi; încărcătura în anul 2022 a fost de 1512 dosare, comparativ cu media naţională de 1159, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1072, comparativ cu media naţională de 893.

De asemenea, s-a reţinut că la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, dintre cele 78 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 76 de posturi (din care 2 stagiari), fiind efectiv ocupate 66 de posturi; la această instanţă sunt vacante 4 posturi, precum şi funcţiile de preşedinte al secţiei I civile, preşedinte al secţiei a II-a civile şi preşedinte al secţiei penale, care sunt ocupate prin delegare. De asemenea, 10 posturi sunt temporar vacante. La această instanţă, în anul 2022, încărcătura pe judecător a fost de 1385 de dosare, comparativ cu media naţională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 1176 de dosare, comparativ cu media naţională de 893 de dosare.

La Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, dintre cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, sunt ocupate 49 de posturi (din care 1 stagiar), fiind vacant 1 post, precum şi funcţiile de preşedinte al secţiei civile şi preşedinte al secţiei penale, care sunt ocupate prin delegare, fiind ocupate efectiv 44 de posturi. Totodată, 5 posturi sunt temporar vacante. La această instanţă, în anul 2022, încărcătura pe judecător a fost de 1002 dosare, comparativ cu media naţionala de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 951 de dosare, comparativ cu media naţională de 893 de dosare.

La Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, din cele 66 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, sunt ocupate 60 de posturi (din care 1 stagiar), fiind efectiv ocupate 52 de posturi. De asemenea, 8 posturi sunt vacante, iar 8 posturi temporar vacante nu sunt ocupate. La această instanţă, în anul 2022, încărcătura pe judecător a fost de 814 dosare, comparativ cu media naţională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 706 dosare, comparativ cu media naţională de 893 de dosare.

La Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti sunt ocupate toate cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă, fiind efectiv ocupate 49 de posturi şi 5 posturi temporar vacante. La această instanţă, în anul 2022, încărcătura pe judecător a fost de 835 de dosare, comparativ cu media naţională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 767 de dosare, comparativ cu media naţională de 893 de dosare.

La Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti sunt ocupate 30 de posturi de judecător dintre cele 33 de posturi prevăzute în schema de personal, fiind vacante funcţiile de preşedinte al secţiei penale şi preşedinte al secţiei civile, care sunt ocupate prin delegare. La această instanţă, sunt efectiv ocupate 29 de posturi, 1 post temporar vacant nefiind ocupat. La această instanţă, în anul 2022, încărcătura pe judecător a fost de 1047 de dosare, comparativ cu media naţională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 906 dosare, comparativ cu media naţională de 893 de dosare.

De asemenea, Judecătoriile Sectoarelor 1, 2 şi 3 Bucureşti au avizat favorabil transferul, în raport cu situaţia acestor instanţe, Judecătoria Alexandria a avizat nefavorabil transferul doamnei judecător, iar Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti au lăsat soluţionarea cererii la aprecierea secţiei pentru judecători. Totodată, Curtea de Apel Bucureşti a exprimat un punct de vedere nefavorabil, având în vedere nevoile instanţei, deficitul cronic de judecători şi numărul mare de dosare.

În motivarea avizului negativ, Judecătoria Alexandria a arătat că este o instanţă foarte aglomerată; că schema de judecători prevede 11 posturi, din care sunt ocupate 8, iar unui judecător dintre aceştia i s-a aprobat transferul la Judecătoria Piteşti începând cu data de 01.04.2023, astfel că vor rămâne 7 posturi ocupate, din care unul este delegat la altă instanţă.

Au fost reţinute şi dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 303/2022, precum şi următoarele aspecte: 3 judecători de la Judecătoria Alexandria au solicitat transferul la alte instanţe în aceeaşi sesiune, astfel că, în eventualitatea admiterii tuturor acestor cereri de transfer, buna funcţionare a acestei instanţe ar fi grav afectată, având în vedere că doar 8 judecători îşi desfăşoară activitatea efectiv în cadrul Judecătoriei Alexandria, iar, începând cu data de 01.04.2023, instanţa va funcţiona cu 7 judecători dintr-o schemă de 11 posturi; încărcătura cauzelor/judecător este situată semnificativ peste media naţională; din analiza concomitentă a celor 3 cereri de transfer de la Judecătoria Alexandria, prin raportare la motivele de ordin personal invocate şi la situaţiile existente la nivelul instanţelor vizate, cât privesc resursele umane şi volumul de activitate, secţia a apreciat că este prioritară cererea formulată de doamna judecător B. şi că motivele invocate de doamna judecător A. nu pot prevala faţă de interesele instanţei de la care aceasta provine.

2. Contestaţia formulată

Prin contestaţia formulată împotriva Hotărârii secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 837/30.03.2023, contestatoarea A. a solicitat anularea acesteia şi obligarea pârâtului Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul său de la Judecătoria Alexandria la una dintre următoarele instanţe: Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti sau Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

În motivarea contestaţiei arată că a mai formulat cereri anterioare de transfer, ce au fost respinse de către secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi că este judecător în cadrul Judecătoriei Alexandria cu o vechime efectivă la instanţă şi în această funcţie de 5 ani şi 1 lună, fiind numită prin Decretul Preşedintelui României nr. 1224/21.12.2017.

Arată că distanţa dintre domiciliu şi sediul instanţei este de 176 km dus-întors, făcând naveta de peste 5 ani, timpul petrecut în trafic fiind de aproximativ 3 1/2 ore/zi. Timpul alocat zilnic navetei ar fi mai util dedicat lucrului efectiv la instanţă, permiţându-i o participare mai activă în cadrul familiei şi al cercului de prieteni, dar şi pentru efectuarea anumitor studii şi abilităţi artistice. Mama sa se confruntă cu o serie de afecţiuni medicale, fiindu-i alături în urma intervenţiilor chirurgicale efectuate, în condiţiile în care sora sa este stabilită în Franţa.

Mai arată că Judecătoria Alexandria poate fi considerată o instanţă atractivă, întrucât la fiecare concurs de admitere în magistratură s-a optat pentru ocuparea unui post în cadrul acestei instanţe, la ultimele două concursuri de admitere în magistratură fiind scoase la concurs două posturi de judecător şi un post pe lista suplimentară. Volumul de activitate al instanţei este relativ constant, iar numărul de dosare pe completul pe care îşi desfăşoară activitatea, este unul mediu, astfel că plecarea sa nu va produce o gravă perturbare a activităţii acestei judecătorii.

Invocă dispoziţiile art. 192, art. 188 alin. (1) şi art. 189 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 303/2022, concluzionând că din analiza acestora reiese că transferul unui magistrat se realizează de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii după ce, în prealabil, au fost luate în considerare toate criteriile enunţate în aceste texte de lege, şi nu doar o parte din ele.

Consideră că, din cuprinsul hotărârii contestate nu rezultă că au fost luate în considerare toate criteriile stabilite de legiuitor pentru soluţionarea cererii de transfer a unui magistrat.

Critică faptul că secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nu a analizat, în concret, motivele cuprinse în avizele consultative ale Judecătoriei Alexandria şi ale Judecătoriilor Sectoarelor 1, 2, 3, 4, 6 precum şi punctul de vedere al Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti, emise cu ocazia formulării cererilor de transfer.

Astfel, art. 189 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 prevede menţiunile pe care trebuie să le cuprindă avizele motivate al preşedinţilor instanţelor implicate în transfer, însă din cuprinsul hotărârii atacate a reieşit că au fost expuse doar punctul de vedere al preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti şi avizul negativ al preşedintelui Judecătoriei Alexandria, fără a fi expuse avizele celorlalte instanţe implicate, iar pe de altă parte, au fost luate în calcul doar concluziile avizelor emise de preşedintele Judecătoriei Alexandria, preşedintele Curţii de Apel Bucureşti, precum şi ale preşedinţilor Judecătoriilor Sectoarelor 1, 2, 3, 4 şi 6, fără a se reţine şi motivele efectiv cuprinse în acestea, deşi textul de lege prevede că se au în vedere motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere, şi nu doar concluziile acestora.

În acest mod, susţine că analiza realizată asupra cererii de transfer a fost viciată urmare a nerespectării prevederilor legale incidente în materie, şi anume, art. 192 lit. a) din Legea nr. 303/2022.

O altă critică se referă la faptul că secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea contestată, nu a realizat o analiză efectivă a cererii sale de transfer, pe baza tuturor criteriilor prevăzute de lege.

Astfel, susţine că din analiza celor două hotărâri nu se poate discerne o analiză concretă a situaţiei sale în raport de fiecare criteriu enunţat de legiuitor, limitându-se doar la criteriile prevăzute de art. 192 lit. a), b), d) şi e) din Legea nr. 303/2022, fără a lua în calcul celelalte criterii de evaluare. Simpla menţiune cuprinsă în ambele hotărâri în sensul că au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de lege nu este suficient pentru a se ajunge la concluzia că au fost efectiv luate în considerare toate criteriile.

În plus, arată că din hotărârea atacată reiese că motivul pentru care s-a admis cererea de transfer a doamnei judecător B. în detrimentul său ar fi fost determinat de motive de ordin personal.

Susţine că în fapt, criteriul privind volumul de activitate al instanţei de la care se solicită transferul, de care s-a prevalat secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în adoptarea hotărârilor atacate, nu este determinant la soluţionarea cererilor de transfer, interesul general privind activitatea instanţelor nefiind afectat de interesul privat al solicitantului transferului, în măsura în care în urma analizei celorlalte criterii ar justifica luarea unei astfel de măsuri.

De asemenea, consideră că Hotărârea nr. 837/30.03.2023 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii este nelegală, fiind emisă cu exces de putere, astfel cum este definit de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, invocă dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. n), p) şi r) din Legea nr. 554/2004, referitoare la acţiunea în contencios administrativ, excesul de putere, interesul legitim privat şi public, din a căror interpretare susţine că libertatea de apreciere a autorităţii publice este limitată atât de respectarea dispoziţiilor legale, fiind obligată să acţioneze în cadrul impus de acestea, cât şi de drepturile şi libertăţile cetăţenilor, şi anume ale instanţelor implicate în procedura de transfer, dar, în aceeaşi măsură, a persoanei solicitante.

Consideră că instanţa de contencios nu poate exercita o cenzură asupra oportunităţii, însă în situaţia de excepţie a abuzului de putere oportunitatea poate fi cenzurată de judecător, însă doar în raport cu legalitate. Astfel, judecătorul poate verifica dacă elementele de oportunitate ale actului administrativ nu depăşesc limitele impuse de lege capacităţii de apreciere a administraţiei sau dacă nu se abat de la scopul urmărit de lege.

Din această perspectivă, oportunitatea apare tot ca un element al legalităţii, nu ca o condiţie de validitatea de sine stătătoare.

Invocă, sub acest aspect, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care s-a reţinut că dreptul de apreciere al administraţiei nu echivalează cu posibilitatea de a acţiona abuziv, arbitrar, fără justificări legale şi în afara oricărui control, exercitarea lui fiind supusă principiului proporţionalităţii.

Altfel spus, dacă dreptul de apreciere de care se bucură administraţia publică este exercitat prin depăşirea unui raport rezonabil de proporţionalitate între măsura luată şi scopul urmărit, este vorba de un exces de putere.

Precizează că a fost admisă în magistratură în condiţiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, ceea ce a atras, în baza art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, interdicţia de transfer pe o perioadă de 3 ani şi, cum decretul de numire în funcţie a fost semnat la data de 21.12.2017, interdicţia de transfer a fost în vigoare în perioada decembrie 2017 - decembrie 2020.

Mai arată că, întrucât textele legale care au stat la baza procedurii de transfer reglementate de Legea nr. 303/2004 au fost declarate neconstituţionale în urma deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020, interdicţiei de 3 ani instituite de dispoziţiile Legii nr. 303/2004 i s-a adăugat o perioadă în plus, formată din perioada cuprinsă între momentul declarării ca neconstituţionale a dispoziţiilor privind procedura de transfer şi momentul declanşării primei sesiuni de transferuri a judecătorilor, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 313/27.12.2021, care a pus în acord prevederile Legii nr. 303/2004 cu Constituţia României prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/2004. Aşadar, interdicţia reală în cazul său a durat între 31.12.2017 şi 01.03.2022, având o durată totală de 4 ani şi 3 luni.

Critică faptul că secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut în analiza cererii sale de transfer că legea conferă judecătorului o vocaţie la transfer, care poate fi valorificată doar în anumite condiţii care să corespundă cerinţelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate şi că motivele sale nu pot prevala faţă de interesele instanţei de la care aceasta provine.

Astfel, arată că secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut doar elementele de ordine publică, fără a lua în calcul şi a analiza interesul de ordin privat, deşi posibilitatea de a solicita transferul i-a fost suprimată pe o perioadă mai mare de timp decât cea prevăzută de lege, astfel că secţia pentru Judecători era obligată să realizeze o analiză in concreto şi să reechilibreze interesul privat cu interesul public, iar nu să dea preeminenţă interesului public.

Mai mult, susţine că în perioada 2019 - 2022 a făcut parte din Colegiul de Conducere al Judecătoriei Alexandria, îndeplinind şi activitate administrativă, care a presupus un timp în plus alocat.

De asemenea, susţine că deşi din cuprinsul hotărârii contestate reiese că a fost apreciată ca fiind prioritară cererea de transfer a doamnei judecător B., dispunându-se transferul acesteia de la Judecătoria Alexandria Ia Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, consideră că cererea sa îndeplinea la acel moment mai multe criterii prevăzute de lege pentru a fi luate în calcul la soluţionarea unei cereri de transfer.

Arată că, astfel cum reiese din Hotărârea nr. 840/30.03.2023, în ceea ce priveşte cererea de transfer a doamnei judecător B., între aceasta şi recurenta-reclamantă există identitate în ceea ce priveşte primul criteriu reţinut de dispoziţiile art. 192 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022.

În ceea ce priveşte volumul de activitate al instanţei de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora, arată că şi această situaţie este identică.

Mai arată că tot identică este şi situaţia privind specializarea judecătorului, specializările complementare şi vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării.

Referitor la vechimea la instanţa de la care se solicită transferul, arată că vechimea sa la Judecătoria Alexandria era de 5 ani şi 1 lună la momentul declanşării sesiunii de transfer, iar vechimea doamnei judecător B. de 3 ani şi 1 lună la Judecătoria Alexandria, situaţia fiind identică şi în cazul criteriilor vechimii efective în funcţia de judecător şi vechimii în gradul aferent instanţei la care se solicită transferul.

Cu privire la disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant, arată că şi-a manifestat disponibilitatea a activa în oricare complet vacant existent la nivelul instanţelor la care a solicitat transferul, indiferent de specializare şi că nu cunoaşte dacă doamna judecător B. şi-a manifestat aceeaşi disponibilitate.

Mai arată că are domiciliul pe raza Municipiului Bucureşti, Sector 3 şi că distanţa dintre domiciliu şi sediul instanţei este de 176 km dus-întors.

Menţionează că a indicat prin cererea de transfer motivele de ordin personal care, pe lângă cele de ordin profesional, au stat la baza cererii se transfer, acestea având un caracter eminamente subiectiv, iar decizia secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii de a da prevalentă acestui criteriu în raport cu celelalte este contrară legii şi netemeinică, în condiţiile în care doamna judecător B. nu a relevat motive extraordinare de ordin personal care să justifice o astfel de decizie din partea secţiei.

În plus, precizează că a formulat în cursul anului 2022 alte 6 cereri de transfer de la Judecătoria Alexandria către judecătoriile din Municipiul Bucureşti, toate fiind respinse.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a contestaţiei formulate cu privire la Hotărârea nr. 837/30.03.2023 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Susţine că în actul administrativ contestat au fost expuse date relevante privind traseul profesional al reclamantei, situaţia de personal şi volumul de activitate al instanţelor implicate în procedura transferului, precum şi considerentele care au fundamentat soluţia de respingere a cererii de transfer.

Mai mult, această hotărâre respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, invocă dispoziţiile art. 188 alin. (1) - (3), art. 190 alin. (3) şi alin. (4) şi art. 192 din Legea nr. 303/2022, arătând că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, iar ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.

Precizează că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecăruia dintre acestea.

Astfel, la soluţionarea cererilor de transfer, secţia pentru judecători a analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele expuse în avizele consultative ale instanţelor implicate în procedură, motivele de ordin personal şi profesional invocate în cerere, în cauza de faţă fiind însă determinante numărul posturilor efectiv ocupate în cadrul Judecătoriei Alexandria şi volumul de activitate al acestei instanţe, aspect relevat inclusiv în avizul nefavorabil transmis de Curtea de Apel Bucureşti.

Consideră că în speţă, în mod corect secţia pentru judecători a apreciat că la acel moment (30 martie 2023) nu era oportun transferul reclamantei având în vedere situaţia dificilă cu care se confrunta Judecătoria Alexandria, aspect ce rezulta din datele statistice indicate în cuprinsul hotărârii contestate.

Contrar celor susţinute de către contestatoare, arată că secţia pentru judecători a analizat aspectele menţionate în avizele consultative exprimate de instanţele implicate în procedura de transfer, fiind coroborate şi cu alte criterii relevante.

Avizele instanţelor implicate într-o procedură de transfer sunt consultative, neavând caracter obligatoriu pentru secţie, însă aceasta nu poate ignora rolul preşedinţilor de instanţe în gestionarea optimă a resurselor umane, astfel că în mod corect secţia pentru judecător a acordat prioritate argumentelor indicate în avizele emise de Judecătoria Alexandria şi de Curtea de Apel Bucureşti, ambele nefavorabile, acestea fiind analizate prin coroborare şi cu alte criterii legale relevante, cum ar fi volumul de muncă şi situaţia posturilor vacante şi temporar vacante din cadrul instanţelor.

Susţine că prin hotărârea atacată a fost analizată cererea reclamantei prin raportare la toate criteriile legale privind transferul, inclusiv cu privire la situaţia sa personală şi profesională, apreciind că motivele de ordin personal şi profesional invocate de reclamantă în susţinerea cererii de transfer nu reprezentau situaţii excepţionale apte să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat.

În plus faţă de aspectul privind deficitul de personal de la Judecătoria Alexandria, arată că judecătoriile din municipiul Bucureşti sunt instanţe atractive, pentru care se formulează în mod constant numeroase cereri de transfer, spre deosebire de Judecătoria Alexandria.

Menţionează că la Judecătoria Alexandria, schema de judecători era de 11 posturi, dintre care erau ocupate 8 posturi şi, în contextul transferului unui domn judecător ce urma să aibă loc la data de 01.04.2023, ar fi rămas 7 posturi ocupate în cadrul acestei instanţe, iar pe de altă parte, în anul 2022, încărcătura cauzelor/judecător şi încărcătura cauzelor/schemă s-au situat mult peste media naţională, respectiv 1512 cauze/judecător, comparativ cu media naţională de 1159, şi 1072 cauze/schemă, comparativ cu media naţională de 893.

Prin urmare, în mod corect secţia a apreciat că în respectiva etapă putea fi admisă o singură cerere de transfer.

Mai arată că actul administrativ atacat nu a fost emis cu exces de putere, având în vedere că hotărârea atacată a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea legii, iar normele care reglementează transferurile au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

Consideră că în speţă a fost respectat justul echilibru între interesul individual al solicitanţilor şi interesul general al instanţelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a reclamantei nu reflectă o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi nici al proporţionalităţii între interesul public şi interesul privat.

În cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile excesului de putere în condiţiile în care respingerea cererii de transfer s-a realizat cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, iar situaţia expusă de reclamantă nu putea duce prin ea însăşi la inversarea raportului de preeminenţă al interesului public faţă de drepturi şi interese private, în condiţiile în care secţia pentru judecători a apreciat că în acea etapă a sesiunii de transferuri, era oportună admiterea doar a uneia dintre cele trei cereri de transfer formulate de judecătorii din cadrul Judecătoriei Alexandria, sens în care a considerat ca fiind preferabilă cererea de transfer a doamnei judecător B. prin prisma situaţiei personale a acesteia şi prin raportare la situaţiile existente la instanţele vizate de cei trei solicitanţi.

Arată că instanţa nu a fost învestită cu verificarea legalităţii hotărârii referitoare la transferul doamnei judecător B., iar faptul că reclamanta ar deţine o vechime în funcţia de judecător superioară celei deţinute de doamna judecător B. nu constituie un argument suficient pentru a conduce la admiterea cererii sale de transfer, atâta vreme cât legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecărui criteriu.

4. Procedura derulată

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei s-au ataşat actele administrative atacate şi documentaţia aferentă.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând contestaţia formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu analiza legalităţii Hotărârii nr. 837/30.03.2023 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

În esenţă, contestatoarea a susţinut că emitentul hotărârii nu a analizat în concret motivele cuprinse în avizele consultative ale Judecătoriei Alexandria şi Judecătoriilor de Sector, precum şi punctul de vedere al Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti; că nu s-a realizat o analiză efectivă a cererii de transfer; că hotărârea atacată a fost emisă cu exces de putere şi că nu i-au fost analizate motivele de ordin personal, fiind reţinute doar cele de ordin public referitoare în principal la volumul de activitate al instanţelor implicate în transfer.

Potrivit dispoziţiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile ori compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau acestui parchet o impun".

Totodată, art. 192 din acelaşi act normativ prevede că "La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială."

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele hotărârii contestate evidenţiind analiza completă şi motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susţin cererea de transfer, precum şi de necesitatea echilibrării interesului privat şi a interesului public.

Cu toate acestea, în mod corect secţia pentru judecători a apreciat a nu fi oportun transferul contestatoarei, faţă de situaţia şi volumul de activitate al Judecătoriei Alexandria şi de lipsa caracterului excepţional al motivelor de natură personală invocate de contestatoare. Contrar susţinerilor acesteia, intimatul CSM a analizat coroborat şi unitar toate criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, apreciind în mod corect că aspectele privind situaţia Judecătoriei Alexandria sunt determinante în adoptarea soluţiei de respingere a cererilor, nefiind oportună vacantarea postului ocupat de contestatoare la acest moment.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă, ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea contestată respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura luată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Cu alte cuvinte, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, precum şi faptul că în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, corelând şi avizele emise în temeiul art. 188 din aceeaşi lege, de instanţele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei în respectiva sesiune de transferuri.

Referitor la nemenţionarea în cuprinsul hotărârii atacate a concluziilor din avize, nu conduce automat la ideea neanalizării acestor motive, dacă din restul considerentelor actului atacat rezultă că au fost avute în vedere poziţiile exprimate de instanţele implicate în transfer (atât concluziile avizelor, cât şi motivele pe care se sprijină), ceea ce în speţă se confirmă. Aceste avize au caracter consultativ, ajutând Consiliul în analiza de oportunitate pe care o realizează cu privire la necesităţile de personal ale sistemului raportat la volumul de muncă, situaţii care sunt cel mai bine cunoscute la nivelul instanţelor emitente ale avizelor. Nu este necesară, însă, expunerea detaliată a motivelor avizelor în cuprinsul hotărârilor de transfer, atât timp cât, din cuprinsul hotărârilor, rezultă o analiză adecvată şi suficientă a acestui criteriu, în coroborare cu celelalte criterii de transfer prevăzute de lege.

În ceea ce o priveşte pe contestatoare, Judecătoriile Sectoarelor 1, 2 şi 3 Bucureşti au avizat favorabil transferul acesteia, în raport cu situaţia acestor instanţe, Judecătoria Alexandria a avizat nefavorabil transferul, iar Judecătoriile Sectoarelor 4 şi 6 Bucureşti au lăsat soluţionarea cererii la aprecierea secţiei pentru judecători. De asemenea, Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti a exprimat un punct de vedere nefavorabil, având în vedere nevoile instanţei, deficitul cronic de judecători şi numărul mare de dosare,

Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale şi profesionale invocate de contestatoare, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor unităţilor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător şi pe schemă, la acel moment, precum şi cu avizele emise în cauză.

În speţă, secţia pentru judecători a observat faptul că Judecătoria Alexandria (instanţa de la care contestatoarea a solicitat transferul) este o instanţă foarte aglomerată; că schema de judecători prevede 11 posturi, din care sunt ocupate 8, iar unui judecător dintre aceştia i s-a aprobat transferul la Judecătoria Piteşti începând cu data de 01.04.2023, astfel că vor rămâne 7 posturi ocupate, din care unul este delegat la altă instanţă.

Mai mult, în sesiunea de transferuri la care a aplicat şi contestatoarea, de la Judecătoria Alexandria au fost formulate 3 cereri de transfer, iar din analiza concomitentă a acestora şi prin raportare la motivele de ordin personal invocate şi la situaţiile existente la nivelul instanţelor vizate, secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat una singură, apreciind în mod corect că prin admiterea mai multor cereri de transfer în cadrul aceleiaşi sesiuni, în mod obiectiv nu s-ar putea asigura buna funcţionare a acestei instanţe.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, precum şi la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să o ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secţia pentru judecători a considerat, la acel moment, neoportună acordarea transferului contestatoarei în raport de gradul de ocupare al posturilor la Judecătoria Alexandria şi al aspectele personale invocate prin cele 3 cereri de transfer de la Judecătoria Alexandria, depuse în aceeaşi sesiune de transferuri.

Referitor la criticile contestatoarei potrivit cărora secţia pentru judecători nu ar fi acordat relevanţă la analiza cererii de transfer motivelor personale şi profesionale invocate în susţinerea cererii, acestea nu pot fi reţinut de vreme ce chiar din cuprinsul hotărârii rezultă că cererea de transfer a fost analizate în raport de toate motivele invocate, inclusiv cele personale şi profesionale.

De altfel, soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal şi familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a instanţelor implicate în procedura transferului.

De asemenea, criticile contestatoarei referitoare la nelegalitatea respingerii cererii sale de transfer prin raportare la soluţia de admitere a celeilalte cereri de transfer sunt nefondate, atât timp cât secţia pentru judecători a reţinut concursul mai multor cereri de transfer de la Judecătoria Alexandria şi a apreciat că pentru asigurarea bunei funcţionări a acestei instanţe putea fi admisă doar una, iar solicitările magistraţilor au fost analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, prin raportare la aceleaşi criterii legale, astfel încât nu se poate vorbi în speţă de o încălcare a principiului egalităţii de tratament.

În speţă, nici faptul că reclamanta avea, la momentul formulării cererii de transfer, o vechime în funcţia de judecător superioară celei deţinute de doamna judecător B., nu poate constitui un argument suficient pentru a conduce la admiterea cererii sale de transfer, atâta vreme cât legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate a criteriilor în analiza cererilor de transfer, revenind secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecărui criteriu, sub rezerva de a asigura în condiţii optime funcţionalitatea instanţelor implicate în procedura de transfer.

Astfel, în cauză, soluţia de respingere a cererii de transfer a contestatoarei, dispuse de secţia pentru judecători este justificată şi se încadrează în limitele competenţei şi dreptului de apreciere conferit de lege, neputându-se decela, din această perspectivă, un exces de putere în emiterea hotărârii atacate.

Verificând Hotărârea nr. 837/30.03.2023, Înalta Curte constată că aceasta este motivată, expunând corespunzător atât obiectul cererii de transfer şi împrejurările pe care acestea se întemeiază, cât şi argumentele secţiei pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele instanţelor implicate, precum şi argumente referitoare la asigurarea bunei funcţionări a judecătoriei de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluţia de respingere a solicitării de transfer, precum şi menţiunea că în analizarea cererilor de transfer de la Judecătoria Alexandria au fost avute în vedere şi motivele de ordin personal invocate de titularii cererilor de transfer.

La verificarea legalităţii hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speţă, funcţionarea optimă a instanţelor implicate în analiză, având în vedere date statistice şi criterii concrete relevante obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context şi interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

De altfel, motivul principal de nelegalitate al hotărârii CSM contestate, invocat de contestatoarea A., se referă la neanalizarea motivelor de ordin personal şi profesional invocate în cererea de transfer, respectiv la împrejurarea că soluţiile de respingere s-au bazat exclusiv pe criteriul situaţiei Judecătoriei Alexandria, instanţa de la care se solicita transferul, cu ignorarea interesului privat al contestatoarei, conturat conform motivelor de ordin personal expuse în cerere.

Înalta Curte constată că situaţia activităţii Judecătoriei Alexandria, din perspectiva volumului de activitate al acestei instanţe, care depăşeşte semnificativ media naţională şi a numărului de posturi de judecători ocupate efectiv, justifică respingerea cererii de transfer formulate de contestatoare. În acest sens, intimatul CSM, în analiza de oportunitate a solicitării de transfer, a reţinut în mod corect consecinţele negative pe care le-ar avea vacantarea postului ocupat de contestatoare asupra desfăşurării în bune condiţii a activităţii şi a realizării adecvate a actului de justiţie, în condiţiile în care schema de judecători prevede 11 posturi, din care sunt ocupate 8, iar unui judecător dintre aceştia i s-a aprobat transferul la Judecătoria Piteşti începând cu data de 01.04.2023, astfel că vor rămâne 7 posturi ocupate, din care unul este delegat la altă instanţă, iar în sesiunea de transferuri ianuarie - martie 2023 un număr de 3 judecători şi-au depus cereri de transfer.

Înalta Curte reţine că desfăşurarea unui volum de activitate ridicat cu o schemă de judecători incompletă poate afecta interesele justiţiabililor prin întârzierea soluţionării dosarelor, ca urmare a creşterii încărcăturii dosarelor pe judecător şi a preluării de către judecătorii rămaşi a atribuţiilor ce-i reveneau contestatoarei.

Este de necontestat că, în analiza cererilor de transfer, trebuie avute în vedere şi motivele de ordin personal invocate de solicitanţi. Însă, Înalta Curte constată că în speţă contestatoarea a invocat motive referitoare la efectuarea navetei de la domiciliul din Municipiul Bucureşti la Alexandria, problemele de sănătate cu care se confruntă rudele acesteia, care necesită prezenţa constantă a reclamantei în localitatea de domiciliu, precum şi utilizarea mai eficientă a timpului alocat navetei, în scopuri profesionale sau personale.

Deşi reale, aceste motive nu au aptitudinea de a prevala în faţa interesului public al asigurării unei activităţi corespunzătoare instanţei de unde se solicită transferul, neavând caracter excepţional.

În ceea ce priveşte efectuarea navetei, deşi nu se poate nega existenţa unui disconfort resimţit de contestatoare, totuşi acesta nu este suficient pentru a da preeminenţă interesului său privat în faţa interesului public al instanţei la care activează.

A mai susţinut contestatoarea că respingerea repetată a cererilor sale de transfer are ca efect interdicţia reală la transfer pe o durată totală de 4 ani şi 3 luni, în contextul în care interdicţia legală priveşte doar o perioada de 3 ani.

Nici această critică nu poate fi reţinută, în contextul în care interdicţia transferului pe o perioada de 3 ani, în cazul magistraţilor admişi în profesie în baza art. 33 din Legea nr. 303/2004, are caracter general, fiind aplicabilă tuturor celor aflaţi în această situaţie, iar la expirarea acestei perioade nu se naşte automat dreptul magistratului de a fi transferat la cerere.

Mai exact, la epuizarea termenului de 3 ani, magistratul are dreptul de a formula cerere de transfer, având doar o vocaţie la transfer, însă încuviinţarea cererii se face în urma unei analize de oportunitate făcute de intimatul CSM prin secţia pentru judecători/procurori, conform criteriilor legale şi urmărind buna gestionare a resurselor umane în sistemul judiciar.

Totodată, este de observat că imposibilitatea organizării unor sesiuni de transferuri pentru aproximativ un an, ca urmare a declarării neconstituţionalităţii, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/2020, a articolelor din Legea nr. 303/2004 care reglementau procedura de transfer, nu îi poate fi imputată intimatului CSM şi reprezintă o situaţie cu caracter general, cu care s-au confruntat toţi magistraţii care îndeplineau în acea perioadă condiţiile de transfer.

Drept urmare, nu se poate susţine nelegalitatea hotărârii contestate nici din perspectiva depăşirii termenului de 3 ani în care contestatoarea avea interdicţia legală de a se transfera în cadrul altor instanţe.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 29 din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 837 din 30 martie 2023 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia declarată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 837 din 30 martie 2023 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.