Withdrawal of board approval by financial regulator: competence to re-evaluate suitability during tenure under ASF Regulation 1/2019
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the appeal court's judgment which had previously rejected the appellant's claim, thereby confirming the validity of the regulatory authority's decision to withdraw his approval as a board member. The dispute concerned the legality of an administrative decision by the Financial Supervisory Authority (ASF) that revoked the appellant's authorization to serve on the board of a financial investment company, following a re-evaluation interview where the authority determined he had failed to implement a required professional development plan and demonstrate the necessary theoretical knowledge for prudent management. Relying on ASF Regulation No. 1/2019, specifically Articles 5, 31, and 34, the court held that the authority possessed the material competence to re-evaluate the suitability of previously approved individuals during their tenure, not only at the time of initial approval, and that the withdrawal of approval under Article 34(4)(c) was a lawful exercise of regulatory power rather than an arbitrary act, as it was grounded in the ongoing requirement for board members to continuously meet suitability standards.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 425 lit. b) C. proc. civ; Withdrawal of board approval by financial regulator: competence to re-evaluate suitability during tenure under ASF Regulation 1/2019: Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reţine o motivare a sentinţei atacate, în sensul nerespectării dispoziţiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.01.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea de Supraveghere Financiară, B., C. şi D., solicitând:
I. Anularea Deciziei nr. 1135/15.09.2021, emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin care i s-a retras aprobarea dată prin Decizia ASF nr. 191/03.12.2020 pentru deţinerea calităţii de membru în consiliul de administraţie al Societăţii de Investiţii Financiare Oltenia - S.A., şi
II. Obligarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, în solidar cu funcţionarii B., C. şi D., la plata despăgubirilor egale cu indemnizaţiile de care ar fi beneficiat pentru mandatul de administrator al SIF Oltenia - S.A. până la data reluării mandatului de administrator, estimate provizoriu la suma de 40.000 de RON.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1415 din 15 iulie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei ca neîntemeiată şi a respins cererea de chemare în judecată, privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Autoritatea de Supraveghere Financiară, B., C., D., ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 1415 din 15 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurentul-reclamant A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului arată, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea art. 5 alin. (2) din Regulamentul ASF nr. 1/2019 şi a fost dată cu aplicarea greşită a art. 5 alin. (1) lit. a) din Regulamentul ASF nr. 1/2019, instanţa reţinând în mod greşit că acest din urmă articol vizează şi persoanele deja autorizate să execute funcţia respectivă.
Consideră că Autoritatea de Supraveghere Financiară nu poate organiza discreţionar şi ulterior aprobării respectivei persoane, un interviu pentru evaluarea cunoştinţelor teoretice şi gradul de îmbunătăţire a acestora.
De asemenea, arată că instanţa a încălcat art. 5 alin. (2) lit. c) şi art. 34 alin. (4) lit. b) şi c) din Regulamentul ASF nr. 1/2019, întrucât o asemenea evaluare se putea face doar înainte de exercitarea funcţiei, iar după doar în cadrul unui proces de monitorizare şi supraveghere.
Arată că instanţa a ignorat dispoziţiilor legale care prevăd că reevaluarea nu putea fi iniţiată decât dacă ar fi fost constatate în prealabil aspecte care, prin natura lor, ar conduce la nerespectarea cerinţelor de adecvare evaluate iniţial în raport cu o anumită persoană aprobată, iar aceste aspecte trebuiau să fie anterioare procedurii de reevaluare organizate, dar nu au fost indicate de ASF nici în adresa nr. x din 30.06.2021 şi nici în Decizia ASF nr. 1135/15.09.2021.
Totodată, susţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea art. 5 alin. (2), art. 31 alin. (1) şi (2), art. 34 alin. (2)-(4) şi 6 din Regulamentul ASF nr. 1/2019, întrucât Autoritatea de Supraveghere Financiară nu putea constata nerespectarea cerinţelor de adecvare reevaluate iniţial decât în cadrul unei proceduri de reevaluare a adecvării individuale, în cazurile expres prevăzute de mormele menţionate.
Astfel, susţine că instanţa a ignorat dispoziţiile anterior enunţate care prevăd că interviul de reevaluare nu putea fi organizat de ASF, întrucât nu era îndeplinită niciuna dintre condiţiile prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. a) şi b) din Regulamentul ASF nr. 1/2019, care prevăd organizarea unui interviu cu persoanele evaluate supuse procesului de aprobare, dacă entitatea reglementată în cadrul căreia îşi vor exercita atribuţiile este o societate de asigurare-reasigurare sau o entitate semnificativă, în sensul art. 2 alin. (2) lit. k) pct. (i) - (iv) şi (vi) din Regulamentul ASF nr. 1/2019.
Arată că prima instanţă a reţinut că SIF Oltenia S.A. este o entitate semnificativă, fără a aduce vreun argument în acest sens şi fără a se referi la susţinerile sale referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 31 alin. (1) şi (2), art. 34 alin. (2)-(4) şi 6 din Regulamentul ASF nr. 1/2019.
Precizează că SIF Oltenia S.A. este un administrator de fonduri de investiţii alternative, ce nu îndeplineşte condiţia de a deţine o cotă de piaţă de cel puţin 5 %, or, această societate deţine doar 4,5 %, fiind sub pragul prevăzut de regulament.
Pe de altă parte, arată că hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea greşită a art. 5 alin. (1) şi (2) şi art. 6 alin. (9) din Regulamentul ASF nr. 1/2019, care impune evaluarea adecvării în raport cu adecvarea colectivă a membrilor structurii de conducere.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea nu este suficient motivată, întrucât nu răspunde unor susţineri esenţiale ale reclamantului şi nu conţine argumente logico-juridice care să susţină soluţia pronunţată.
Mai arată că instanţa a reţinut fără niciun argument că SIF Oltenia S.A. se încadrează în categoria entităţilor semnificative, fără a răspunde susţinerilor şi probelor sale, prin care arăta contrariul.
Totodată, menţionează că instanţa a ignorat susţinerile sale privind faptul că retragerea aprobării sale s-a făcut în afara cazurilor expres prevăzute de art. 34 alin. (3) şi (4) din Regulamentul ASF nr. 1/2019 şi că Decizia ASF nr. 1135/2021 a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Regulamentul ASF nr. 1/2019 şi a constatărilor sale anterioare referit la îndeplinirea condiţiilor de adecvare.
În acelaşi sens, susţine că hotărârea recurată cuprinde doar motive generice, care nu indică în concret întrebările puse şi răspunsurile date, pentru a se putea aprecia asupra relevanţei întrebărilor pentru îndeplinirea funcţiei de administrator, cât şi asupra pertinenţei răspunsurilor date.
4. Apărările formulate în recurs
4.1. Intimaţii-pârâţi B., C. şi D., alături de Autoritatea de Supraveghere Financiară, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentul a reiterat criticile din acţiunea introductivă şi că prima instanţă a analizat împrejurările factuale, argumentele părţilor, dispoziţiile incidente şi probatoriul administrat.
Susţin că, în urma punctajului obţinut la evaluare, recurentul a fost singurul membru din Consiliul de Administraţie pentru care s-a implementat un plan de formare profesională personalizat.
4.2. Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară, alături de persoanele fizice intimate, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aducând aceleaşi argumente ca cele din întâmpinarea de mai sus.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 noiembrie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 10 aprilie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.
Aspectele de nelegalitate invocate au fost încadrate de recurentul-reclamant pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ. invocându-se insuficienta motivare a soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată şi respectiv interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în analiza legalităţii Deciziei ASF nr. 1135 din 15.09.2021,
În raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă nerespectarea dispoziţiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. în sensul că sentinţa recurată prin care s-a apreciat ca legală decizia contestată şi respinsă acţiunea nu este motivată în fapt şi în drept, în raport de toate aspectele de nelegalitate invocate, fiind preluate apărările formulate de autoritatea pârâtă.
În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a regulamentelor ASF incidente în analiza legalităţii Deciziei ASF nr. 1135/15.09.2021,
În cadrul acestui motiv de casare, recurentul-reclamant invocă pentru aspecte de nelegalitate.
Primele două aspecte de nelegalitate au ca obiect încălcarea prevederilor art. 5 alin. 2 coroborat cu dispoziţiile art. 5 alin. 1 lit. a) din Regulamentul ASF nr. 1/2019 respectiv încălcarea şi a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) lit. c) şi ale art. 34 alin. (4) lit. b) şi c) din Regulamentul ASF nr. 1/2019.
Se arată că decizia contestată nu este întemeiată pe aceste dispoziţii legale, iar în ceea ce priveşte reevaluarea se apreciază că nelegalitatea acestei proceduri în raport de care s-a dispus retragerea aprobării, pe motiv că reevaluarea nu putea fi iniţiată decât dacă ar fi fost constatate în prealabil aspecte care prin natura lor ar fi condus la nerespectarea cerinţelor de adecvare evaluate iniţial în raport de o anumită persoană aprobată.
Aspectul trei de nelegalitate priveşte încălcarea prevederilor art. 5 alin. (2)(), art. 31 alin. 1,(2) şi ale art. 34 alin. 2-(4) din Regulamentul ASF nr. 1/2019 întrucât nu se putea constata nerespectarea cerinţelor de adecvare evaluate iniţial decât în cadrul unei proceduri de reevaluare a adecvării individuale a persoanei organizate în cazurile expres prevăzute.
Ultimul aspect de nelegalitate priveşte interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 5 alin. 1 şi (2) din Regulamentul ASF nr. 1/2019 şi încălcarea art. 6 alin. 9 din acelaşi regulament în măsura în care prima instanţă a precizat că evaluarea individuală nu este condiţionată de evaluarea colectivă, aceasta în condiţiile în care conducerea societăţii se realizează în mod colectiv.
Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
La dosar intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele de recurs invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazurilor de casare invocate de reclamant.
Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reţine o motivare a sentinţei atacate, în sensul nerespectării dispoziţiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ.
Sentinţa atacată, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant a fost motivată în fapt şi în drept, cu respectarea dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO, cu luarea în considerare a argumentelor invocate de ambele părţi în analiza legalităţii deciziei contestate prin care reclamantului, în urma evaluării individuale i s-a retras aprobarea dată prin Decizia ASF nr. 191/3.12.2020 pentru deţinerea calităţii de membru în consiliu de administrare al Societăţii de Investiţii Financiare Oltenia S.A..
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, în cauză, sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor Regulamentului ASF nr. 1/2019 incidente, fiind corectă analiza legalităţii Deciziei ASF nr. 1135/15.09.2021, decizie emisă cu respectarea Regulamentului ASF nr. 1/2019.
Iar analiza realizată de prima instanţă, pe toate aspectele de nelegalitate invocate, reiterate şi în recurs a determinat soluţia de respingere, contestată nefiind emisă cu exces de putere.
Aspectele de nelegalitate reiterate şi prin cererea de recurs sunt apreciate de Curte ca nefondate, în cauză intimata având competenţa materială conform art. 34 alin. 4 din Regulamentul ASF nr. 1/2019 de a supune reevaluării adecvarea unui membru aprobat, fiind necesar ca o persoană aprobată de ASF în structura de conducere a unei entităţi reglementate să facă dovada îndeplinirii cerinţelor de adecvare atât la data aprobării sale cât şi pe parcursul exercitării funcţiei.
Conform art. 34 alin. 4 din Regulamentul ASF nr. 1/2019 "În situaţia în care, în cadrul procesului de monitorizare, supraveghere continuă şi control sunt constatate aspecte care prin natura lor ar conduce la nerespectarea cerinţelor de adecvare evaluate iniţial în raport de o anumită persoană aprobată sau cu structura de conducere la nivel colectiv ASF poate dispune . . . . . . . . . .c) retragerea aprobării acordate". În acest sens a fost emisă decizia contestată prin care s-a retras pentru reclamantul-recurent aprobarea dată prin Decizia ASF nr. 191/2020 considerându-se în urma interviului din 16.07.2021 că nu şi-a îndeplinit obligaţia implementării unui plan de integrare şi formare profesională şi a probat deţinerea cunoştinţelor teoretice necesare pentru a păstra calitatea de membru al CA şi de a asigura un management prudent şi eficient societăţii admisă la tranzacţionare pe o piaţă reglementată.
Primele două aspecte de nelegalitate invocate la fond şi reiterate şi în recurs, respectiv încălcare prevederilor art. 5 alin. 2, a art. 5 (1) lit. a), a) art. 5 alin. 2 lit. c) din Regulamentul ASF nr. 1/2019 nu sunt fondate, în cauză decizia nr. 1135/15.09.2021 fiind legal emisă în urma reevaluării a reclamantului întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. b), alin. (3) lit. a) şi e) şi art. 34 alin. 4 lit. c) din Regulamentul ASF nr. 1/2019.
Prima instanţă a înlăturat motivat apărarea reclamantului în sensul că faţă de el - persoană anterior aprobată prin Decizia ASF191/3.12.2020 nu mai putea fi aplicată procedura evaluării cunoştinţelor teoretice şi nu mai putea fi realizat interviul în baza art. 34 alin. 2 din Regulamentul ASF nr. 1/2019.
Curtea apreciază ca nefondate aceste aspecte, prima instanţă interpretând corect prevederile Regulamentului ASF nr. 1/2019 în cauză neputându-se reţine caracterul abuziv sau discreţionar cu privire la emiterea Deciziei nr. 1135/15.09.2021.
Decizia nr. 1135/15.09.2021 a fost emisă ca urmare şi în cadrul procedurii de adecvare a reclamantului ca persoană evaluată şi având în vedere dispoziţiile Autorizaţiei ASF nr. 191/3.12.2020 privind obligaţia implementării pentru reclamant a unui plafon de integrare şi formare profesională personalizat, în condiţiile în care s-a constatat necesitatea completării şi/sau îmbunătăţirii cunoştinţelor teoretice în vederea asigurării unui management prudent, eficient şi corect al societăţii.
Prima instanţă a analizat argumentele părţilor şi probatoriul administrat în cauză, reţinând, în mod, corect faptul că A.S.F. are competenţa de a supune reevaluării adecvarea unui membru aprobai al structurii de conducere, in cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, în considerarea faptului că, potrivit prevederilor Regulamentului A.S.F. nr. 12019, este necesar şi obligatoriu ca flecare persoană aprobată de A.S.F. în structura de conducere a unei entităţi reglementate să facă dovada îndeplinirii cerinţelor de adecvare atât la data aprobării sale, precum şi pe tot parcursul exercitării responsabilităţilor alocate. Mai mult, chiar prevederile referitoare la realizarea interviurilor [n.n. - art. 31 alin. (2) din regulamentul antereferit] stabilesc, în mod expres, că: ..Procesul de intervievare poate servi, de asemenea, la reevaluarea caracterului adecvat al unui membru al structurii de conducere aprobat.
În mod corect prima instanţă a reţinut competenţa autorităţii intimate de a supune reevaluării reclamantului adecvarea unui membru aprobat anterior, cu respectarea Autorizaţiei ASF nr. 191/3.12.2020 prin realizarea interviului reclamantului în baza art. 34 alin. 2 din Regulamentul ASF nr. 1/2019.
Aspectele trei şi patru de nelegalitate sunt nefondate în cauză neputându-se reţine încălcarea prevederilor art. 6 alin. 9 din Regulamentul ASF nr. 1/2019, în sensul în care îl solicită recurentul-reclamant.
Prima instanţă a interpretat corect dispoziţiile incidente în sensul că evaluarea adecvării individuale a persoanelor fizice supuse procesului de aprobare pentru a ocupa funcţii în structura de conducere nu este condiţionată de evaluare colectivă. Astfel nivelul evaluării individuale poate fi diferit - corespunzător calificativului M, în timp ce nivelul colectiv al structurii de conducere a societăţii este recomandat să fie cel puţin mediu spre ridicat.
În cauză nu poate fi reţinută încălcarea regulamentului privind evaluarea individuală a recurentului, fiind respectate de autoritate principiul transparenţei, neputându-se reţine existenţa unui exces de putere în sensul solicitat de recurentul-reclamant.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1415 din 15 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.