Cassation appeal null for lack of statutory cassation grounds: re-argument of facts and general free speech rights insufficient to challenge administrative media sanction

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 01.11.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, anularea Deciziei nr. 327 din 07.10.2021, prin care reclamanta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 66 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.

În subsidiar, a solicitat modificarea sancţiunii dispuse, în sensul înlocuirii amenzii în cuantum de 5.000 RON cu sancţiunea transmiterii unei somaţii de intrare în legalitate, amenda aplicată fiind disproporţionată în raport cu fapta reţinută.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1421 din 13 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1421 din 13 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea plângerii contravenţionale, astfel cum a fost formulată.

Prin cererea de recurs a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenta-reclamantă arată că din decizia contestată rezultă faptul că în cadrul emisiunilor avute în vedere, comentariile din platou au asigurat informarea corectă a publicului cu privire la subiectele discutate.

Astfel, în emisiunea Jocuri de Putere, ediţiile din 6 şi 7 mai 2021, precum şi în emisiunea Deschide lumea, ediţia din 8 mai 2021, s-a realizat o informare corectă şi obiectivă a publicului, fără să se aducă atingere dreptului la imagine al unor persoane fizice sau să se ştirbească în vreun fel prestigiul autorităţilor publice.

Mai arată că a respectat dispoziţiile art. 66 din Decizia nr. 220/2011 şi că în contextul dat, era imposibil să identifice şi să prezinte vreun punct de vedere aflat în opoziţie.

Consideră că în mod nejustificat şi de neînţeles, instanţa de fond a respins plângerea contravenţională şi a validat poziţia membrilor C.N.A., care au votat în favoarea aplicării amenzii în cuantum de 5.000 RON, care, în opinia sa, încalcă dreptul la exprimare al jurnaliştilor, în condiţiile în care libertatea de exprimare este un drept fundamental al individului.

În acest sens, invocă dispoziţiile art. 30 şi 31 din Constituţie, precum şi art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată prin Rezoluţia Adunării Generale a Naţiunilor Unite din 10 decembrie 1948.

De asemenea, invocă art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966, în vigoare de la 20 noiembrie 1974 şi art. 10 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor şi a Libertăţilor Fundamentale ale Omului (C.E.D.O.), adoptată la 4 noiembrie 1950, în vigoare de la 3 ianuarie 1953.

4. Apărările formulate în recurs

Deşi a fost legal citat, intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 ianuarie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 10 aprilie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului formulat de către recurenta-reclamantă A. S.R.L., pentru nemotivare, invocată de către instanţă din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând cererea de recurs formulată de către recurenta-reclamantă A. S.R.L., Înalta Curte constată că, deşi recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., aspectele invocate prin cererea de recurs nu pot fi circumscrise acestor texte de lege.

Mai mult, din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurentă nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aceasta prezentând starea de fapt şi nemulţumirea sa faţă de sancţiunea ce i-a fost aplicată şi faţă de respingerea cererii de chemare în judecată de către instanţa de fond, precum şi chestiuni generale ce vizează libertatea de exprimare şi dreptul la informaţie, aspecte ce nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Astfel, recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică concretă la adresa celor reţinute de către instanţa de fond prin hotărârea recurată, respectiv nu a arătat argumentele pentru care a considerat că soluţia instanţei de fond, de respingere ca neîntemeiată a cererii sale de chemare în judecată, este greşită.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Din această perspectivă, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, în speţă, susţinerile din cererea de recurs nu pot face obiectul căii de atac a recursului în lipsa unor critici concrete aduse legalităţii hotărârii recurate, care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât nu conţine motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi, în consecinţă, recursul nu este motivat.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Astfel fiind, întrucât recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu au formulat critici care să poată fi analizate în calea de atac a recursului, Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii şi va constata nul recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1421 din 13 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii.

Constată nul recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1421 din 13 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.