CNCD competence to adjudicate discrimination arising from administrative application of military promotion statutes versus legislative content

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.02.2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Interne şi chematul în garanţie Preşedintele României H.:

1. pârâtul CNCD să revină asupra hotărârii nr. 80, pronunţate în data de 27.01.2021, în dosarul nr. x/2020, deschis în baza petiţiei nr. 2731/23.04.2020, şi, în urma unei analize de fond, să constate că reclamanţii au fost discriminaţi de pârâţii nr. 2 şi 3, faţă de modul în care a soluţionat cererea acestora, prin comparaţie cu veteranii de război şi cu răniţii din teatrele de operaţiuni, cu avansarea tuturor cadrelor militare în retragere şi în rezervă, precum şi avansarea unor persoane politice şi administrative, în perioada în care la conducerea ministerului s-a aflat generalul cu 4 stele I.; să fie obligat pârâtul CNCD, ca, pe lângă aplicarea amenzii contravenţionale, să dispună obligarea pârâţilor nr. 2 şi 3, care au săvârşit faptele de discriminare, să publice, în mass-media, un rezumat al hotărârii prin care se constată săvârşirea contravenţiei, precum şi orice măsură necesară pentru înlăturarea consecinţelor acesteia.

2. pârâtul nr. 2, Ministerul Apărării Naţionale, în solidar cu conducătorul instituţiei şi ordonatorul de credite, să fie obligat să emită ordinul de avansare la gradul următor pentru reclamanţi, iar pentru colonel (retragere) plt. B. şi colonel (retragere) just. mil. D., precum şi comandorii (retragere) C. şi E. să înainteze propunere de avansare la gradul de general de brigadă şi respectiv, general de flotilă aeriană, aşa cum le-a cerut Preşedintele României în vederea emiterii Decretului de avansare.

3. pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în solidar cu conducătorul instituţiei şi ordonatorul de credite să fie obligat să emită ordinul de avansare la gradul următor; pentru reclamantul colonel (rez.) jdm. A. să înainteze propunere de avansare la gradul de general de brigadă, aşa cum i-a cerut Preşedintele României în vederea emiterii Decretului de avansare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 805 din 28 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte capătul de cerere privind atacarea Hotărârii nr. 80/27.01.2021, emise de pârâtul C.N.C.D., formulat de reclamanţii A., B., C., D., E., F. Şi G., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Interne şi chematul în garanţie Preşedintele României H.;

A anulat Hotărârea nr. 80/27.01.2021, emisă de pârâtul C.N.C.D., cu consecinţa obligării pârâtului C.N.C.D. la soluţionarea pe fond a sesizării/petiţiei reclamanţilor;

A respins, în rest, pretenţiile formulate de reclamanţi în legătură cu atacarea Hotărârii nr. 80/27.01.2021, emise de pârâtul C.N.C.D.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 805 din 28 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurent recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii reclamanţilor, cu consecinţa menţinerii hotărârii emise de către C.N.C.D., precum şi acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

În motivarea recursului arată că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea/aplicarea greşită a prevederilor art. 2, art. 16, art. 17, art. 18 alin. (1) şi art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, respectiv a art. 28 din Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, aprobată prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 144/2008.

Critică argumentul instanţei de fond conform căruia recurentul-pârât nu a analizat motivele pentru care pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Interne au refuzat să formuleze propuneri pentru avansarea în gradul următor a răniţilor din timpul Revoluţiei din decembrie 1989, reşpectiv motivele pentru care au fost retrogradaţi, de la gradul de colonel la cel de căpitan F. şi la cel de maior G., precum şi conduita autorităţilor pârâte, inclusiv motivele în raport cu care acestea o justifică, cu privire la care reclamanţii susţin că se promovează o discriminare între răniţii din timpul Revoluţiei din 1989 şi cei din teatrele de operaţiuni militare.

De asemenea, critică argumentul instanţei de fond conform căruia discriminarea poate să rezulte şi din modul de aplicare a legii de către autoritatea publică, ceea ce este diferit de o discriminare rezultând din lege şi care nu este de competenţa C.N.C.D., astfel cum s-a stabilit prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 997/07.10.2008.

Consideră că în mod corect, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut că acele comportamente considerate discriminatorii nu pot fi echivalate sau asimilate procesului legislativ ce implică adoptarea, completarea sau abrogarea unor prevederi legale de către legiuitor, Parlamentul României sau Guvern şi nici modului de interpretare şi aplicare a legii de către organele statului (în speţă, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Interne).

Relativ la obiectul petiţiei, susţine că în mod temeinic s-a considerat că fapta de discriminare invocată vizează interpretarea şi aplicarea legii, însă acesta este un atribut exclusiv al instanţelor de judecată.

Astfel, sesizarea priveşte o situaţie care decurge din modalitatea de interpretare şi aplicare a prevederilor legale de către Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Interne referitoare la formularea de propuneri pentru avansarea la gradul următor a reclamanţilor, cu ocazia "Programului de Comemorare a 30 de ani de la Victoria Revoluţiei din decembrie 1989", respectiv de interpretarea art. 66 din Legea nr. 80/1995, potrivit cărora:

"Coloneilor şi comandorilor în rezervă li se poate acorda gradul de general de brigadă/similar cu o stea, doar în timp de război"; art. 67 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, potrivit căruia:

"Cu prilejul evocării unor evenimente importante din istoria patriei şi forţelor armate ale României, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în retragere, în mod excepţional, pot fi înaintaţi la gradul următor; coloneilor şi comandorilor li se poate acorda gradul de general, iar maiştrilor militari principali şi plutonierilor adjutanţi şefi li se poate acorda gradul de sublocotenent", respectiv "(2) înaintarea în grad respectiv acordarea gradului celor prevăzuţi la alin. (1), se face prin: a) decret al Preşedintelui României, pentru generali şi amirali, la propunerea ministrului apărării naţionale, după consultarea de către acesta a colegiului ministrului; b) ordin al ministrului apărării naţionale pentru ceilalţi ofiţeri, pentru maiştri militari şi subofiţeri"; art. 109 alin; (1), potrivit căruia:

"Dispoziţiile prezentei legi se aplică, în mod corespunzător, şi ofiţerilor, maiştrilor militari, şi subofiţerilor aparţinând Ministerului Afacerilor Interne, şi Ministerului Justiţiei, respectiv serviciilor de stat specializate în domeniul apărării şi siguranţei naţionale care, potrivit legii, au în structurile proprii personal militar": art. 4 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României:

"(1) Decoraţiile sunt conferite de Preşedintele României, prin decret, în baza propunerilor de decorare individuale. (2) Propunerile de decorare se fac de către: a) preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor, pentru Preşedintele României, prim-ministru, senatori şi deputaţi; b) prim-ministru, pentru membrii Guvernului; c) miniştrii şi conducătorii instituţiilor şi organizaţiilor centrale autonome, pentru persoanele din domeniul lor de activitate. (3) Preşedintele României poate să confere decoraţii şi din propria iniţiativă, în proporţie de 1% din numărul total stabilit prin llege pentru fiecare grad sau clasă a fiecărei decoraţii, cu excepţia gradelor de Mare Ofiţer, Mare Cruce şi Colan. (4) Pentru cetăţenii români, decorarea are loc o dată pe an, cu ocazia Zilei Naţionale a României. (5) În cazuri speciale, decoraţiile pot fi conferite şi pe parcursul anului calendaristic.; art. 5 alin. (5) din Legea nr; 341/2004 - Legea recunoştinţei:

"Secretariatul de Stat face propuneri Preşedintelui României pentru acordarea titlurilor"; art. 13, art. 14 şi art. 15 alin. (1) din Anexa nr. 6 la Ordinul M.A.I. nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Minişterului Afacerilor Interne; Ordinul M.Ap. N. nr. M132/2012 privind acordarea gradelor şi înaintarea în gradul următor.

Susţine că judecătorul fondului a omis faptul că recurentul-pârât nu se poate subroga instanţelor de judecată pentru a face aprecieri în legătură cu aspectele de fond ale petiţiei, ce decurg din modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale arătate, precum şi consecinţele juridice ce decurg dintr-o asemenea interpretare.

În acest sens, invocă practica constantă a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 997/2008) şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 4187/24.09.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018).

De asemenea, referitor la hotărârea recurată, arată că interpretarea şi aplicare corectă a legii este un atribut suveran al instanţelor judecătoreşti, sens în care critică considerentele instanţei de fond, care a reţinut că trebuia să analizeze pe fond sesizarea reclamanţilor.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-chemat în garanţie Preşedintele României H. a formulat întâmpinare, prin care solicită să se constate că cererea de chemare în garanţie nu a fost formulată cu privire la plângerea reclamanţilor ce face obiectul prezentului dosar, în condiţiile în care cererea de chemare în garanţie a vizat capătul de cerere disjuns.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 31 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 17 ianuarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Interne şi chematul în garanţie Preşedintele României H., în esenţă, anularea hotărârii nr. 80, pronunţatede către C.N.C.D. în data de 27.01.2021, în dosarul nr. x/2020, deschis în baza petiţiei nr. 2731/23.04.2020; să se constate că au fost discriminaţi prin modul de soluţionare a cererii lor cu privire la avansarea în grad, comparativ cu veteranii de război şi cu răniţii din teatrele de operaţiuni; să fie obligat Ministerul Apărării Naţionale, în solidar cu conducătorul instituţiei şi ordonatorul de credite, la emiterea ordinului de avansare la gradul următor pentru reclamanţi.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte capătul de cerere privind atacarea Hotărârii nr. 80/27.01.2021, emise de pârâtul C.N.C.D., pe care a anulat-o, cu consecinţa obligării pârâtului C.N.C.D. la soluţionarea pe fond a sesizării/petiţiei reclamanţilor, respinând, în rest, pretenţiile reclamanţilor, reţinând în esenţă, că în raport cu pretenţiile formulate, discriminarea poate să rezulte şi din modul de aplicare a legii de către o autoritate publică, ceea ce este diferit de o discriminare rezultând din lege, care, indubitabil, nu este de competenţa CNCD, astfel cum s-a stabilit prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale, astfel că pârâtul CNCD trebuia să soluţioneze în fond solicitarea reclamanţilor, să stabilească dacă susţinerile sunt probate şi dacă îndeplinesc cerinţele legale pentru a se constata existenţa unei fapte de discriminare în sensul O.G. nr. 137/2000.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurent recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea recurată a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în condiţiile în care situaţia din speţă se încadrează ipotezei avute în vedere de Curtea Constituţională în Decizia nr. 997/2008.

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, soluţia curţii de apel reflectând interpretarea judicioasă a cadrului normativ aplicabil.

Astfel, prin Hotărârea nr. 80 din data de 27.01.2021, emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, s-a admis excepţia necompetenţei CNCD în raport cu obiectul petiţiei, pe motivul că aspectele invocate de reclamanţi se referă la interpretarea unor aspecte legale care decurg din acte normative, aspect care exced sferei sale de competenţă.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

Conform alin. (3) din cuprinsul aceleiaşi norme, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate şi necesare.

Referitor la acest aspect, Înalta Curte constată că recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a susţinut în mod nefondat, pornind de la o premisă greşită că, prin sentinţa criticată, prima instanţă l-ar fi obligat să analizeze o pretinsă discriminare rezultată din conţinutul unor acte normative.

Într-adevăr, prin Decizia nr. 997 din 7 octombrie 2008 a Curţii Constituţionale, admiţându-se excepţia de neconstituţionalitate, s-a constatat că dispoziţiile art. 20 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că acordă Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării competenţa ca, în cadrul activităţii sale jurisdicţionale, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Pe de altă parte, acest principiu nu a fost contrazis de prima instanţă. Din contră, aceasta a reţinut explicit că, în cauză, se pune problema unei eventuale discriminări rezultate din modul de aplicare a legii de către o autoritate publică şi nu de o discriminare rezultând din lege, care, indubitabil, nu este de competenţa recurentului.

Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că fapta de discriminare sesizată prin petiţia înregistrată sub nr. x/23.04.2020 vizează neaplicarea normei de drept prevăzute de art. 1 lit. b) din Anexa nr. 1 la Ordinul M132/2012, care prevede o serie de condiţii ce trebuie îndeplinite pentru ca ofiţerii în rezervă sau în retragere să fie avansaţi la gradul următor, răniţilor în Revoluţia din decembrie 1989. Astfel, prin sesizarea formulată şi ulterior prin demersul judiciar, intimaţii-reclamanţi nu au criticat efectiv conţinutul legii, ci faptele persoanelor reclamate de a nu propune promovarea acestora la un grad superior, apreciind că în acest mod sunt discriminaţi în raport cu răniţii din teatrele de operaţiuni militare şi veteranii, cărora respectivele prevederi li s-au aplicat, revenind astfel recurentului să analizeze care a fost motivul pentru care instituţiile chemate în judecată nu au formulat propunerile respective şi dacă acestea ar putea fi considerate tratament discriminatoriu în sensul O.G. nr. 37/2000.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 805 din 28 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 805 din 28 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.