Jurisdiction for public service disputes: Competence of the Tribunal under Art. 536 of the Administrative Code as lex specialis derogating from general rules on central authority jurisdiction

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 25.10.2023, sub nr. x/2023, pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE, obligarea pârâtului la:

1. Emiterea unei adeverinţe cu situaţia veniturilor lunare brute şi nete stabilite pentru perioada 07 august 2017 - 02 aprilie 2018 şi care să includă şi situaţia diferenţelor salariale între drepturile achitate efectiv subsemnatului şi cele care i se cuvin în conformitate cu sentinţa civilă nr. 669/20.07.2022, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia civilă nr. 307/22.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în acelaşi dosar.

2. Suspendarea, în condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul administrativ a executării Adeverinţei nr. x/2023 privind situaţia veniturilor lunare brute şi nete stabilite pentru perioada octombrie 2017- martie 2018, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Plata cheltuielilor de judecată în condiţiile art. 453 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Prahova, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 781 de la data de 27 noiembrie 2023, Tribunalul Prahova, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârât prin întâmpinare.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE, în favoarea Curţii de Apel Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, tribunalul a reţinut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale), şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).

În speţă, tribunalul a reţinut că litigiul vizează pretinsul refuz al unei autorităţi centrale - Direcţia Naţională Anticorupţie - de a soluţiona cererile reclamantului.

Or, competenţa instanţei de contencios administrativ, se stabileşte în funcţie de rangul autorităţii emitente a actelor administrative contestate sau de rangul autorităţii publice autoare a refuzului pretins nejustificat de a răspunde reclamantului.

Prin urmare, a statuat că prezentul litigiu vizează pretinsul refuz al unei autorităţi centrale - Direcţia Naţională Anticorupţie, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competenţa soluţionării litigiului în primă instanţă aparţinând Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 60 de la data de 6 februarie 2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a - II-a civilă, de contencios administrativ.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Ploieşti şi Tribunalul Prahova, a suspendat judecata cauzei formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE, până la pronunţarea regulatorului de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, instanţa a avut în vedere că reclamantul nu contestă în prezenta cauză actele de stabilire a drepturilor salariale, reprezentate de Ordinele nr. 238/26.04.2023 şi nr. 269/15.05.2023 ale procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu privire la salarizarea ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară din DNA, astfel că nu poate fi reţinută competenţa specială reglementată de Legea nr. 153/2017.

Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe. Din aceste prevederi legale, reiese că în cauzele ce au ca obiect raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, această competenţă aparţine tribunalului indiferent de rangul autorităţii pârâte.

În raport de obiectul litigiului, sub aspectul competenţei de soluţionare, raportat şi la efectele hotărârii ce se va pronunţa şi care în situaţia recunoaşterii dreptului dedus judecăţii ar presupune obligarea pârâtului la eliberarea unei adeverinţe privind drepturile salariale acordate reclamantului, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 536 din Codul administrativ, mai sus redate, coroborate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, competenţa materială şi teritorială în soluţionarea prezentei cauze aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Prahova, în a cărui circumscripţie se află domiciliul reclamantului, neavând relevanţă rangul autorităţii publice emitente a actului contestat.

Nu poate fi reţinută în cauză incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competenţa materială a instanţei de contencios administrativ în raport de rangul autorităţii emitente, întrucât normele cuprinse în art. 536 din Codul administrativ au caracter special şi trebuie aplicate cu prioritate.

Prin urmare, se constată că prezenta cauză este de competenţa în primă instanţă a secţiei specializate în materia contenciosului administrativ din cadrul tribunalului.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei adeverinţe din care să reiasă situaţia veniturilor lunare nete şi brute aferente perioadei 7 august 2017 - 2 aprilie 2018, care să includă şi situaţia diferenţelor salariale între drepturile achitate efectiv şi cele care i se cuvin în conformitate cu titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 669/2022 a Tribunalului Prahova devenită definitivă prin decizia civilă nr. 307/2023 a Curţii de Apel Ploieşti.

Înalta Curte constată că reclamantul nu contestă în prezenta cauză actele de stabilire a drepturilor salariale emise de Procurorul Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie astfel că nu poate fi reţinută competenţa de soluţionare a cauzei în temeiul art. 7, sectiunea 1, cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017.

Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile art. 7, sectiunea 1, cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017, conform cărora "(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti" .

Dispoziţiile legale anterior menţionate sunt de strictă interpretare şi aplicare şi nu pot fi extinse la alte situaţii decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competenţa exclusivă, materială şi teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal fiind reglementată pentru situaţii clar determinate, care nu se regăsesc în prezenta cauză.

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, având în vedere împrejurarea că pentru litigiile privind drepturile salariale, în afara situaţiei circumstanţiate, prevăzute de art. 7, sectiunea 1, cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017, legiuitorul a stabilit prin art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ care prevede "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrattiv şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.", o competenţă diferită.

Prin urmare, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei revine tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi în considerarea efectelor pe care le va produce hotărârea ce se va da în contextul admiterii petitului principal ce presupune eliberarea unei adeverinţe privind drepturile salariale acordate reclamantului, cauza intrând sub incidenţa art. 536 din Codul Administrativ raportat la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi reţinută incidenţa art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei în raport de rangul autorităţii emitente deoarece dispoziţia legală de la art. 536 din Codul Administrativ este o normă de drept specială care, în materia supusă judecăţii, derogă de la dreptul comun reprezentat de legea contenciosului administrativ potrivit principilui de drept specialia generalibus derogant(norma specială derogă de la norma de drept generală) şi este de imediată aplicabilitate.

Pentru toate aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.