Peremption of appeal for six months of inactivity after procedural suspension in administrative litigation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) admitted the ex officio exception of peremption, declaring the appeal filed by the claimant against the Court of Appeal’s decision admissible and thereby leaving the lower instance’s dismissal of the claimant’s request to refer unconstitutionality questions to the Constitutional Court in force. The dispute involved a plaintiff attempting to challenge the "preliminary procedure" in tax matters and various procedural rulings through a constitutional referral, which was initially rejected by the appellate court; the case stalled in the cassation instance after the court suspended proceedings on February 11, 2022, due to the absence of the parties. The decisive legal basis was Articles 416 and 417 of the Code of Civil Procedure, under which the appeal was considered perished by law because the six-month statutory period elapsed without any procedural act interrupting the term, and the claimant’s failure to request judgment in default during the suspension meant the inactivity was imputable to the party, triggering the automatic sanction of peremption.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ; Peremption of appeal for six months of inactivity after procedural suspension in administrative litigation: The dispute involved a plaintiff attempting to challenge the "preliminary procedure" in tax matters and various procedural rulings through a constitutional referral, which was initially rejected by the appellate court; the case stalled in the cassation instance after the court suspended proceedings on February 11, 2022, due to the absence of the parties. The decisive legal basis was Articles 416 and 417 of the Code of Civil Procedure, under which the appeal was considered perished by law because the six-month statutory period elapsed without any procedural act interrupting the term, and the claimant’s failure to request judgment in default during the suspension meant the inactivity was imputable to the party, triggering the automatic sanction of peremption.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the ex officio exception of peremption, which resulted in the dismissal of the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 05 aprilie 2024
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal reclamantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a "procedurii prealabile", abuzurile Guvernului României/MFP/ANAF/DGRFP/AJFP invocând "procedura prealabilă", abuzurile instanţelor exprimate prin cereri anulate, acte de procedura precum Hotărârea nr. 764/17.12.2020, Hotărârea nr. 765/17.12.2020, Hotărârea nr. 766/17.12.2020, încheierea de recuzare nr. 89/27.09.2019, încheierea din 29.05.2020, încheierea de recuzare nr. 3/25.09.2020. încheierea de recuzare nr. 75/25.09.2020, încheierea de recuzare nr. 74/25.09.2020,încheierea de recuzare 86/28.10.2020, încheierea de recuzare 87/28.10.2020, încheierea de recuzare nr. 88/28.10.2020, "excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Stalului Român, prin Ministerul de Finanţe,Guvernului Român,a Direcţiei Generale Regionale A Finanţelor Publice Craiova, a ANAF...". "excepţia inadmisibilităţii acţiunii", toate actele emise abuziv pentru a impune un alt obiect decât cel învederat în cerere, toate actele de procedură care au urmărit neresponsabilizarea abuzivului şi incompetentului angajat statului, fie că el este reprezentantul puterii executive sau judecătoreşti, el fiind cetăţeanul care este obligat să respecte drepturile prevăzute la art. 16, art. 21 şi art. 56 din constituţie.
Prin încheierea civilă de la data de 9 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
La data de 11 noiembrie 2021 a fost înregistrat recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii civile menţionate.
Cererea de recurs a fost înaintată spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal care a fixat prim termen de judecată a acesteia la data de 11 februarie 2022.
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 11 februarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevede că "Judecătorul va suspenda judecata:…2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă. ".
De la momentul suspendării cauzei, reclamantul a formulat două cereri, respectiv o cerere la data de 8 noiembrie 2022 şi una la data de 11 noiembrie 2022, fără însă a solicita şi judecata cauzei în lipsă, motiv pentru care, la termenul de judecată de la data de 11 noiembrie 2022 instanţa a menţinut măsura suspendării judecăţii dispusă anterior în cauză.
Ulterior, la data de 31 martie 2023, recurentul - reclamant a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, de asemenea, fără a solicita judecata şi în lipsa părţilor, cerere care a fost respinsă de instanţă ca neîntemeiată la termenul de judecată de la data de 10 noiembrie 2023.
În acelaşi timp, instanţa a dispus repunerea pe rol a cauzei, din oficiu, acordând termen în continuare la data de 5 aprilie 2024, în virtutea respectării drepturilor procesuale ale părţilor acestea fiind citate cu menţiunea de a formula concluzii asupra eventualei incidenţe în cauză a perimării.
Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia de perimare invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 499 C. proc. civ. care prevăd că "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare."
Prin încheierea de şedinţă din 11 februarie 2022 s-a dispus suspendarea judecării cererii de recurs formulate de reclamantul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 5 aprilie 2024, întrucât până la acest moment, deşi reclamantul a solicitat reluarea procesului în cauza pendinte, nu a solicitat şi judecata cauzei în lipsă, părţile au fost citate cu menţiunea de a formula concluzii asupra eventualei incidenţe a perimării.
Înalta Curte constată că încheierea de şedinţă de la data de 11 februarie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurentul - reclamant nefiind aptă a determina reluarea procesului deoarece acesta nu a menţionat în cuprinsul respectivului document menţiunea judecării cauzei în lipsă. În acelaşi timp, partea nu s-a prezentat la termenul acordat de instanţă pentru judecată, deşi a fost legal citată.
În acest context, de la momentul ultimului act de procedură valabil întocmit în cauză, respectiv de la data de 11 februarie 2022, a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 11 august 2022.
În acest sens, instanţa de control judiciar observă că, de la data la care a intervenit suspendarea judecăţii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv de la data de 11 februarie 2022, cauza de faţă a rămas în nelucrare.
Având în vedere cele expuse anterior, precum şi dispoziţiile legale ce reglementează perimarea, ca sancţiune procesuală ce intervine de drept, se constată că aceasta operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în scopul judecării cauzei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţilor ce nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea sa o facă.
Pe de altă parte, nu s-a invocat sau dovedit vreo cauză mai presus de voinţa părţii, care să o fi împiedicat să stăruie în judecata pricinii, ceea ce ar fi întrerupt şi termenul definit de lege.
Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la judecarea cererii făcute, dedusă din faptul nestăruinţei în timpul prevăzut de lege, şi intervenind din necesitatea de a pune punct stării de incertitudine privind raporturile juridice deduse judecăţii prin cererea lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părţii.
Astfel, în temeiul art. 416 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii timp de 6 luni, iar art. 417 din acelaşi Cod prevede că termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Faţă de textul de lege mai sus menţionat, Curtea reţine că în prezenta cauză un astfel de act de procedură nu a fost îndeplinit în interiorul termenului de perimare.
Prin urmare, dacă termenul de primare nu a fost întrerupt, atunci la momentul împlinirii sale perimarea operează de drept şi în bloc asupra întregului cadru procesual. Astfel, termenul de 6 luni, stabilit de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în cauza de faţă, s-a împlinit, ceea ce a condus la intervenirea de drept a perimării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia de perimare, invocată din oficiu.
Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 09 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunţare ce se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată astăzi, 5 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.