Jurisdictional conflict over administrative action for damages against the Government based on unconstitutional health insurance contributions on pensions

Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 17.10.2022 şi înregistrată sub nr. x/2022 la data de 18.10.2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună admiterea acţiunii, în sensul:

a) repararării prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii, constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

- obligării pârâtului la despăgubiri constând în plata unei sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia sa, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru dreptul său de pensie, despăgubirea urmând a fi calculată începând cu prima reţinere din pensie şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexată cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

- obligării pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

- obligării pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensia sa a contribuţiei sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, începând cu data pronunţării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004).

b) în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeaşi Ordonanţă, prevederile fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

c) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată conform prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 29 din 14 martie 2023, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Suceava şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La pronunţarea acestei soluţii, Curtea de Apel Suceava a reţinut faptul că obiectul cererii de chemare în judecată se circumscrie în sfera prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004, competenţa revenind instanţei de contencios administrativ. De asemenea, a reţinut că legiuitorul nu a prevăzut dispoziţii speciale pentru tipul de acţiune de faţă, devenind aplicabile regulile aplicabile materiei contenciosului administrativ instituite prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004.

Întrucât în cauză este dedus judecăţii un litigiu referitor la contribuţii şi accesorii ale acestora ce nu ating pragul valoric care atrage competenţa curţii de apel, reclamanta indicând cuantumul contribuţiilor reţinute la suma de 20.162 RON, calculat pentru perioada ianuarie 2022- octombrie 2022, competenţa în primă instanţă îi revine tribunalului.

Împrejurarea că, odată cu cererea de chemare în judecată, a fost invocată şi excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 130/2021 şi că s-a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantei, nu conduce la concluzia că această cerere ar viza obiectul principal al acţiunii, cu atragerea competenţei curţii de apel.

2.2. Prin sentinţa nr. 28 din 08.02.2024, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava; a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat cauza şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Suceava a reţinut că reclamanta solicită obligarea pârâtului Guvernul României la plata de despăgubiri în condiţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului considerată neconstituţională, despăgubirile fiind solicitate de la o autoritate publică centrală, astfel încât, din punctul de vedere al competenţei, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Tribunalul a apreciat că în cauză nu este vorba despre un litigiu relativ la contribuţii şi accesorii, reclamanta arătând faptul că şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cât şi faptul că a solicitat repararea unui prejudiciu cauzat ca urmare a emiterii unei Ordonanţe de urgenţă a cărei neconstituţionalitate solicită a fi declarată.

II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 teza a II-a, art. 134 şi art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente.

Prin demersul judiciar ce face obiectul dosarului de faţă reclamanta urmăreşte să obţină repararea pagubei care consideră că i-a fost provocată ca urmare a punerii în aplicare a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-au modificat dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, invocând totodată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON - art. XXIV pct. 11-14, 16-20, precum şi neconstituţionalitatea art. XXV din Ordonanţă.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârât, a unei obligaţii de achitare a pensiei.

Ceea ce a solicitat reclamanta prin cererea introductivă este, în esenţă, constatarea vătămării dreptului său la pensie prin aplicarea modificărilor legislative a căror neconstituţionalitate a invocat-o, precum şi acordarea sumelor cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat.

În acest context, Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendente sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

Învestită fiind cu analiza constituţionalităţii prevederilor legale citate supra, Curtea Constituţională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie şi că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acţiunilor persoanelor vătămate prin ordonanţe ale Guvernului declarate neconstituţionale în mecanismul acţiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării constă în însăşi adoptarea ordonanţelor neconstituţionale.

În opinia instanţei de contencios constituţional, atât timp cât acţiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului, care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, faţă de natura dreptului pretins şi de scopul urmărit prin exercitarea acţiunii în justiţie, demersul reclamantei are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 130/2021, care se produc direct asupra dreptului acesteia la pensie şi sunt apreciate de către reclamantă vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituţionalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.

Prin urmare, acţiunea reclamantei intră în competenţa instanţei de contencios administrativ, faţă de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte determinarea instanţei de contencios administrativ competente se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege.

Prevederile legale anterior evocate stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În speţă, socotindu-se vătămată în drepturile şi interesele sale legitime, reclamanta a solicitat obligarea autorităţii pârâte la repararea prejudiciului cauzat, astfel că, raportat la obiectul concret al pretenţiilor deduse judecăţii, în stabilirea competenţei materiale nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţii publice pârâte, respectiv Guvernul României, faţă de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare a cauzei de faţă revenind, în concluzie, secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.

Pe cale de consecinţă, raportat la scopul urmărit de reclamantă prin introducerea acţiunii de faţă pe rolul instanţei judecătoreşti, respectiv la obiectul concret al acţiunii ce constă în obligarea autorităţii pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Suceava, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamanta.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.