Nullity of cassation appeal for failure to substantiate material law violations in EU-funded procurement dispute

Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul Sectorului 3 al Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 24 din 22.03.2018 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/01.03.2018;

- anularea informării privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, emisă cu ocazia verificării eligibilităţii cheltuielilor aferente Contractelor subsecvente de lucrări nr. x/05.04.2016, nr. y/06.04.2016 şi nr. 4159/05.04.2016 la Acordul-cadru nr. 14911/03.12.2015 având ca obiect executarea lucrărilor de reabilitare termică a blocurilor de locuinţe incluse în Programul local multianual de creştere a performanţei energetice a blocurilor de locuinţe din Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti;

- anularea notei de neconformitate AMPOR nr. 105594/20.09.2017, înscris comunicat unităţii prin intermediul informării de referinţă, precum şi a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acesteia;

Pe cale de consecinţă, a solicitat anularea corecţiei financiare de 5% din valoarea contractului subsecvent menţionat mai sus şi a deciziei privind neeligibilitatea cheltuielilor aferente organizării de şantier.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 146 din 7 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii (în ceea ce priveşte cererea de anulare a Notei de Neconformitate nr. x/20.09.2017); a respins acţiunea formulată de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, a susţinut că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit actele normative incidente în materie, contractul de lucrări fiind încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale.

Existenţa unor neclarităţi din partea echipei de verificare din cadrul AM POR cu privire la cheltuielile referitoare la organizarea de şantier, în sensul în care nu au putut identifica cantitativ şi valoric reperele aferente acesteia, nu poate conduce la declararea cheltuielilor ca neeligibile, cererea de rambursare fiind depusă cu respectarea cerinţelor din Anexa nr. 6 - Condiţii de plată şi rambursare a cheltuielilor din contractul de finanţare.

În opinia recurentului, au fost respectate pe deplin prevederile O.U.G. nr. 34/2006 referitoare la stabilirea cerinţelor minime de calificare precum şi ale H.G. nr. 925/2006. Cerinţele stabilite sunt relevante pentru îndeplinirea contractului şi nu au condus la restricţionarea procedurii de atribuire, astfel cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond.

Astfel, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, recurentul a fost nevoit să impună, pentru asigurarea derulării contractului cu toate premisele de calitate necesare, solicitarea unor cerinţe minime de calificare pentru experţii nominalizaţi.

Mai mult de atât, documentaţia de atribuire a fost validată de ANRMAP, anterior publicării în SEAP.

Prin urmare, recurentul a respectat întocmai legislaţia în materia achiziţiilor publice în ceea ce priveşte modalitatea de evaluare a ofertelor, orice eventuale neconformităţi fiind de natură formală, fără un potenţial impact financiar.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi excepţia autorităţii de lucru judecat, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul - pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

(...) (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol.

Aşadar, recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, sancţiunea nulităţii recursului.

Astfel, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute în mod expres şi limitativ de lege şi să dezvolte critici subsumate acestora.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţă, este de observat faptul că, deşi a precizat că recursul se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant nu a formulat critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate de prima instanţă, subsumate motivului de casare invocat, prin care să arate în ce constă nelegalitatea sentinţei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Examinând cererea de recurs formulată în cauză, în ceea de priveşte incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu se încadrează în motivul de casare invocat.

Recurentul-reclamant nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei. O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

În aceste condiţii, reţinând caracterul nemotivat al cererii de recurs, având în vedere că recurentul-reclamant nu a invocat veritabile critici de nelegalitate care să poată face posibilă o încadrare a acestora în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 146 din 7 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 146 din 7 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.