Public servant's incompatibility finding upheld for dual role as private accountant.

Şedinţa publică din data de 2 aprilie 2024

Asupra cererii de recurs de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 01.07.2022 (ca efect al declinării de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1207/14.06.2022), reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a formulat, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/16.03.2022 întocmit de pârâtă, prin care a solicitat, în principal admiterea excepţiei nulităţii absolute a raportului de evaluare şi anularea raportului sub acest motiv, iar în subsidiar, anularea raportului de evaluare, ca netemeinic şi nelegal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 48 din 30 martie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 48 din 30 martie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A..

În dezvoltarea criticilor sale, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, constatarea nulităţii raportului de evaluare, iar, în subsidiar, anularea raportului de evaluare, ca netemeinic şi nelegal.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că judecătorul fondului nu a motivat sentinţa recurată, nu a prezentat argumentele pentru care a ajuns la soluţia pronunţată, ci s-a mărginit să preia susţinerile intimatei.

De asemenea, instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la apărările reclamantei formulate în cuprinsul răspunsului la întâmpinare referitoare la procedura de repartizare internă a lucrării şi nemotivarea raportului de evaluare sub aspectul pretinsei legături indirecte, prin raportare la împrejurarea că, în calitate de director economic, s-a stabilit prin fişa postului că poate duce la îndeplinire orice alte atribuţii stabilite prin hotărâri ale Consiliului Local sau dispoziţii de primar, principiul qui potest plus, potest minus fiind invocat de pârâta ANI prin întâmpinare şi fără să fi fost invocat în cuprinsul raportului de evaluare.

Pârâta ANI nu putea completa prin întâmpinare o motivare ce trebuia inserata în raportul de evaluare, sub aspectul legăturii directe sau indirecte, precum nici instanţa de judecată nu ar putea complini neregularitatea raportului de evaluare, întrucât procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii.

O astfel de motivare a actului administrativ nu respectă cerinţa impusă de legiuitor, de a motiva actul suficient de clar pentru ca destinatarul acestuia să cunoască în concret motivele pentru care este cercetat, această împrejurare încălcând dreptul la apărare prevăzut de dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.

Pârâta nu a indicat în concret care este legătura dintre cele două activităţi, recurenta neavând posibilitatea să îşi prezinte propriile răspunsuri, neştiind ipoteza la care s-a referit inspectorul de integritate.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta - reclamantă a invocat mai multe critici de nelegalitate.

Astfel, contrar reţinerii instanţei de fond, raportul de evaluare este lovit de nulitate absolută, întrucât a fost întocmit cu nerespectarea art. 21 raportat la dispoziţiile la art. 20 alin. (5) şi art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010.

Din cuprinsul raportului de evaluare nu rezultă că procedura de informare şi invitare ar fi fost reluată, în lipsa confirmării de primire a primei adrese de informare privind declanşarea procedurii de evaluare a averii şi respectării regimului juridic al incompatibilităţilor, efectuarea unei noi proceduri fiind obligatorie, conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Prin urmare, raportul de evaluare contestat fiind un act încheiat de inspectorul de integritate utilizând date şi informaţii nepublice, în lipsa confirmării de primire a informării şi invitării sale spre a-şi spune punctul de vedere asupra cercetării şi în lipsa unei noi proceduri de informare şi invitare, este lovit de nulitate absolută, recurenta invocând practica Înaltei Curţi în acest sens.

Pârâta ANI a solicitat informaţii cu caracter nepublic în perioada 09.09.2020- 05.08.2021, deci anterior informării recurentei cu privire la declanşarea procedurii de evaluare, având în vedere că adresa nr. x/27.10.2020, menţionată în raportul de evaluare ca fiind procedura de informare a persoanei evaluate, fusese returnată.

Recurenta a enumerat cronologic informaţiile şi datele la care au fost solicitate, acestea fiind anterioare datei de 05.08.2021 când i-a fost comunicată adresa nr. x, prin care i se aducea la cunoştinţă că au fost identificate elemente de incompatibilitate.

În faţa instanţei de fond a arătat că prin adresa nr. x/02.06.2022, reclamanta A. a solicitat ANAF SERVICIUL FISCAL Mizil informaţii cu privire la veniturile domnului B. - soţul reclamantei, în perioada 2003 - la zi, invocând dispoziţiile Legii nr. 544/2001.

Prin adresa nr. x/06.06.2022, ANAF SERVICIUL FISCAL i-a comunicat că, în acord cu disp. Lg nr. 544/2001 si art. 11 din Lg nr. 207/2015, aceste date sunt informaţii cu caracter nepublic.

A făcut acest demers pentru a dovedi că, informaţiile solicitate de intimata ANI anterior informării reclamantei, dar şi anterior invitării acesteia pentru a-şi prezenta un punct de vedere, sunt informaţii care nu sunt de interes public.

Prin urmare, inspectorul de integritate a solicitat informaţii şi documente care nu au un caracter public, fără ca, în prealabil, să respecte cerinţa impusă de dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, coroborat cu art. 20 alin. (2), (3) şi (5) din Legea nr. 176/2010, sancţiunea impusă de legiuitor, prin art. 13 alin. (2) din legea anterior nominalizată, fiind nulitatea absolută a raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

Pe fondul cauzei, a solicitat să se constate nelegalitatea şi netemeinicia raportului de evaluare, arătând că, potrivit fişei postului, atribuţiile exercitate ca funcţionar public - director executiv în cadrul direcţiei economice a Primăriei Mizil, nu sunt în legătura directă sau indirectă cu cele exercitate în mediul privat.

În perioada 2013 - 2019, atribuţiile, competenţele şi responsabilităţile privind organizarea şi conducerea contabilităţii, conducerea şi controlul evidenţei contabile a Primăriei Mizil, precum şi obligaţia întocmirii balanţelor de verificare contabile, a raportărilor/situaţiilor financiare şi bilanţului, conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, sunt consemnate în fişa postului de şef serviciu buget contabilitate, post ocupat de un alt funcţionar public şi nu de recurentă, aflată la dosarul personal al acestuia, şi nu în fişa postului de director executiv.

Şeful serviciului buget contabilitate este funcţionar public de conducere numit să îndeplinească această funcţie şi răspunde pentru organizarea şi conducerea contabilităţii entităţii Primăria Mizil, precum şi pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile, împreună cu personalul din subordine, conform legii contabilităţii.

Cerinţa privind studiile de specialitate, conform fişei postului pentru ocuparea postului de director executiv al direcţiei economice în cadrul Primăriei Mizil, au fost studiile superioare economice de lungă durată, precum şi cursuri postuniversitare de specializare, condiţie esenţială pentru ocuparea postului.

Cerinţa de studii, conform fişei postului de contabil la cele două societăţi comerciale pentru ocuparea postului de contabil, este aceea de studii medii de propfil economic.

Niciuna dintre atribuţiile prevăzute în fişa postului de contabil la cele două societăţi nu face referire la organizarea şi conducerea contabilităţii. Faţă de acest aspect, în Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, se precizează ca, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorilor şi persoanelor împuternicite în acest sens, persoane cu studii superioare, respectiv, contabilitatea se conduce de contabil şef, director economic.

Atribuţiile prevăzute în fişa postului de contabil la cele două societăţi nu interferează cu atribuţiile din fişa postului de director executiv al Direcţiei economice din cadrul Primăriei Mizil.

A mai susţinut recurenta că modul de reglementare a contabilităţii în cazul celor două domenii de activitate - public şi privat este distinct, reglementate de acte normative diferite.

A mai susţinut recurenta că sintagma "alte domenii de activitate din sectorul privat care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate", prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, nu poate fi înţeleasă în sensul că interzice automat desfăşurarea unor activităţi corespunzătoare pregătirii profesionale valorificate în cadrul funcţiei publice, ci din contră, dă posibilitatea ca funcţionarii publici să poată exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public.

Ori, este evident şi de necontestat că, potrivit atribuţiilor din fişele postului de contabil nu interferează cu atribuţiile din fişa postului pe care le îndeplineşte în virtutea funcţiei de director executiv al direcţiei economice din cadrul Primăriei Mizil.

În fişele postului de contabil la cele doua societăţi, nu sunt menţionate atribuţii de a da relaţii, a reprezenta societăţile comerciale în relaţia cu autorităţile publice locale, care să se circumscrie legăturii indirecte cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public. Nici în fişa postului de director executiv al primăriei Mizil, nu sunt menţionate atribuţii privitoare la desfăşurarea de acte de administrare, membru în consiliul de administraţie. monitorizare, control asupra activităţii economico-financiare a societăţilor comerciale.

De asemenea, a arătat recurenta că în mod greşit se menţionează în raportul de evaluare că a deţinut funcţia de director executiv în cadrul aparatului propriu al Consiliului Local, aceasta deţinând funcţia director executiv - direcţia economice din cadrul aparatului de specialitate al primarului.

În final, a mai susţinut că S.C. C. are ca acţionar D., persoană juridică fără scop lucrativ, astfel că S.C. C. nu desfăşura activitate în interes public, nefiind încheiat niciun contract sau alt act juridic între UAT Mizil şi această societate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Referitor la cererea de suspendare a judecăţii recursului, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (cererea de sesizarea a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate menţionată fiind admisă prin încheierea din 02.04.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022), Înalta Curte reţine că, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Deci, este vorba despre un caz de suspendare facultativă a judecării cauzei, lăsat la latitudinea instanţei de judecată, care poate aprecia oportunitatea unei asemenea măsuri.

Înalta Curte constată că, în cazul sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, nu este obligatorie suspendarea judecăţii.

Lipsa unei dispoziţii procesuale exprese în sensul suspendării judecăţii cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate, precum şi abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecăţii cauzei în intervalul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, relevă intenţia legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.

În egală măsură, însă, aceste împrejurări nu pot să conducă la concluzia că instanţa nu poate suspenda cursul judecăţii în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcţie de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune.

Însă, în prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că nu se impune suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

În plus, dacă Curtea Constituţională va admite excepţia de neconstituţionalitate invocată, Înalta Curte reţine că, în această eventualitate, C. proc. civ. a instituit, la art. 509 alin. (1) pct. 11, cazul de revizuire pentru situaţiile în care, după ce hotărârea devine definitivă, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională dispoziţia care a făcut obiectul excepţiei invocate.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanta A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

Procedând la analiza motivului de casare invocat de recurentul-reclamant de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte îl reţine ca fiind nefondat.

Acest motiv de casare nu este incident în cauză, deoarece din cuprinsul reglementării motivului invocat rezultă că, în concepţia legiuitorului, nemotivarea constituie un temei de casare numai atunci când nu se arată motivele pe care se sprijină "decizia" judecătorului. De asemenea, jurisprudenţa a mai stabilit că motivarea sumară şi confuză echivalează deopotrivă cu o nemotivare.

În cauza dedusă judecăţii, sentinţa supusă controlului judiciar răspunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cuprinzând în considerentele sale expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, cu arătarea motivelor pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Instanţa de recurs subliniază că prin prisma motivelor de casare reglementate de legea de procedură nu trebuie confundată ipoteza lipsei motivării hotărârii judecătoreşti, ce poate fi cenzurată de instanţa de control judiciar prin intermediul motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu ipoteza în care partea este nemulţumită de raţionamentul logico-juridic expus de instanţă în considerentele hotărârii pronunţate, apreciind că acesta nu corespunde în mod satisfăcător argumentelor prezentate în susţinerea pretenţiilor sau apărărilor sale, respectiv acestea nu au fost reţinute ca întemeiate.

Analizând speţa dedusă judecăţii prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, se reţin următoarele:

a) Relativ la motivul prin care se invocă de către recurenta-reclamantă nelegalitatea raportului de evaluare ca urmare a încălcării de către inspectorul de integritate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, se reţine că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.

În procedura de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor, art. 20 alin. (1) prevede că:

"Dacă, în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere."

Potrivit art. 13 din lege, "(1) După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează:

a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfăşoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informaţii publice;

b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice şi date ori informaţii care nu sunt publice.

(2) Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activităţii de evaluare, fără ca persoana să fie invitată şi informată potrivit dispoziţiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută."

Art. 15 din acelaşi act normativ dispune:

"(1) Pe parcursul desfăşurării evaluării, inspectorul de integritate poate solicita tuturor instituţiilor şi autorităţilor publice, altor persoane juridice de drept public sau privat, precum şi persoanelor fizice, documentele şi informaţiile necesare desfăşurării activităţii de evaluare, cu obligaţia păstrării confidenţialităţii."

Prin urmare, Înalta Curte reţine că, în procedura de evaluare a conflictelor de interese, reglementată în Secţiunea a 3-a din Legea nr. 176/2010, art. 13 şi art. 15 se aplică "în mod corespunzător", adică în acord cu dispoziţiile specifice pentru fiecare dintre proceduri, iar din interpretarea coroborată a textelor reiese că legiuitorul a permis inspectorilor de integritate să demareze activitatea de evaluare chiar anterior informării persoanei în cauză, această activitate implicând evaluarea declaraţiilor de interese, dar şi "a altor date şi informaţii" cu caracter public.

Ulterior informării persoanei evaluate, dacă în urma primei etape a procedurii se identifică o situaţie de încălcare a regimului conflictelor de interese, inspectorul de integritate este obligat să solicite punctul de vedere scris al acesteia şi poate solicita, suplimentar, informaţii nepublice, iar în condiţiile art. 20 alin. (5) raportat la art. 15 din lege, solicitarea, de la orice instituţii şi autorităţi publice, persoane juridice de drept public sau privat şi persoane fizice, de documente şi informaţii necesare desfăşurării activităţii de evaluare, se face cu obligaţia păstrării confidenţialităţii.

În speţă, în acord celor reţinute de judecătorul fondului, procedura de informare a fost îndeplinită de către inspectorul de integritate, fiind respectate toate etapele şi procedurile de evaluare, aşa cum sunt acestea prevăzute de Legea nr. 176/2010.

Urmare a declanşării procedurii de evaluare cu privire la respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor pe perioada exercitării funcţiei publice de Director Executiv la Direcţia Economică din cadrul Primăriei oraşului Mizil şi funcţiei de contabil în cadrul societăţii Calendar S.R.L., respectiv în cadrul societăţii C. S.R.L., în cadrul lucrării înregistrate cu nr. x/08.08.2020, inspectorul de integritate a trimis informarea cu privire la declanşarea evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităţilor, informare ce a fost înregistrată sub nr. x/27.10.2020, comunicată reclamantei la domiciliul său prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fiind returnată cu menţiunea avizat/reavizat/expirat termen păstrare.

După informarea recurentei, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, inspectorul de integritate a procedat la solicitarea de date, documente şi informaţii de la instituţii şi autorităţi publice, care sunt necesare desfăşurării activităţii de evaluare.

De asemenea, inspectorul de integritate a respectat dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 176/2010, solicitând recurentei un punct de vedere la momentul la care, din datele şi informaţiile obţinute, a constatat ca există indicii cu privire la o situaţie de incompatibilitate în privinţa sa.

Recurenta a susţinut că, în lipsa confirmării de primire a primei adrese de informare privind declanşarea procedurii de evaluare a averii şi respectării regimului juridic al incompatibilităţilor, efectuarea unei noi proceduri era obligatorie, conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Referitor la această susţinere, instanţa de fond a reţinut în mod corect că art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 prevede procedura aplicabilă întocmirii raportului de evaluare în lipsa confirmării de primire a informării privind exprimarea punctului de vedere de către persoana ce face obiectul evaluării. Ori, în speţă, reclamanta şi-a exprimat punctul de vedere, ca urmare a informării efectuate de pârâtă nr. x .

Prin urmare, raportul de evaluare fiind întocmit la data de 16.03.2022, ulterior exprimării punctului de vedere din 27.10.2021, nu se poate reţine încălcarea art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, susţinerea recurentei fiind nefondată.

b) În ceea ce priveşte criticile formulate de recurentă privind situaţia de incompatibilitate reţinută de către inspectorul de integritate, referitor la exercitarea funcţiei de contabil în cadrul S.C. C. S.R.L., instanţa de fond a reţinut şi interpretat corect dispoziţiile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora "funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: lit. c) în cadrul regiilor autonome, societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ori în alte unităţi cu scop lucrativ din sectorul public".

Potrivit informaţiilor furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului prin baza de date online Recom, Oraşul Mizil, prin Consiliul Local Mizil are calitatea de asociat al societăţii C. S.R.L., cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi: 99.98%.

Având în vedere că societatea se află în subordinea consiliului local şi în cadrul căreia oraşul Mizil, prin Consiliul Local Mizil, are calitatea de asociat majoritar, rezultă că C. S.R.L. este o entitate care se identifică în enumerarea limitativă de la art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, fiind irelevantă distincţia dintre autoritatea executivă şi cea deliberativă pe care recurenta o face în cadrul recursului, în condiţiile în care interdicţia se referă la desfăşurarea oricăror activităţi remunerate sau neremunerate în cadrul societăţilor comerciale sau în alte unităţi cu scop lucrativ, din sectorul public, recurenta exercitând funcţia de contabil în cadrul acestei societăţi, potrivit Contractului individual de muncă nr. x/03.04.2013.

În ceea ce priveşte exercitarea de către recurenta - reclamantă a funcţiei de contabil în cadrul S.C. Calendar S.R.L., dispoziţiile art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003, reţinute de intimata-pârâtă ca temei al constatării existenţei situaţiei de incompatibilitate, se impun a fi interpretate în raport cu scopul preventiv urmărit de legiuitor, urmărindu-se ca persoana care deţine o funcţie publică să adopte o conduită preventivă de natură să conducă la excluderea exercitării oricăror activităţi care ar putea genera o stare de incompatibilitate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea aparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, "Funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice. Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului".

În analiza noţiunii de legătură directă sau indirectă, se constată că instanţa fondului a realizat o corectă aplicare a textului de lege, efectuând o verificare detaliată a atribuţiilor reclamantei derivate din funcţia publică de Director executiv la Direcţia economică din cadrul Primăriei Mizil, atribuţii prevăzute în fişa postului, cu activităţile desfăşurate de către reclamantă în postul de contabil în cadrul societăţii comerciale Calendar S.R.L..

Chiar dacă legiuitorul permite funcţionarilor publici să desfăşoare activităţi în sectorul privat, impune totuşi o condiţie pentru a preveni apariţia situaţiilor de incompatibilitate, aceea ca funcţiile exercitate în alte domenii de activitate din sectorul privat să nu fie în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate în calitatea sa de funcţionar public, confirm fişei postului, condiţie ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.

Stabilirea în concret a stării de incompatibilitate trebuie să se facă, astfel cum a procedat şi judecătorul fondului, pe baza comparării fişei postului funcţionarului cu atribuţiile desfăşurate în calitate de contabil, pentru a se stabili dacă între cele două activităţi desfăşurate există sau nu o legătură directă sau indirectă.

Or, contrar criticilor recurentei, legătura (indirectă) dintre activităţile desfăşurate în calitate de funcţionar public, Director executiv la Direcţia economică din cadrul Primăriei Mizil, şi cele desfăşurate în calitate de contabil reiese cu evidenţă din conţinutul fişei postului de director executiv şi fişei postului de contabil în cadrul societăţii comerciale, potrivit cărora avea atribuţii în organizarea activităţilor de înregistrare contabilă a documentelor economico-financiare cu respectarea Legii contabilităţii în ambele posturi.

Câtă vreme s-a stabilit existenţa unei legături indirecte între activităţile desfăşurate în sectorul privat cu atribuţiile de funcţionar public, este irelevantă susţinerea recurentei în sensul că fişele postului nu sunt identice, fiind evident că modul de ţinere a contabilităţii în sectorul public conform Planului de conturi aprobat prin Ordinul MFP nr. 1917/2005 este diferit de tinerea contabilităţii în sectorul privat conform OMFP nr. 1752/2005.

În atare context, în mod legal a apreciat prima instanţă că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, reţinând că soluţia pronunţată de prima instanţă este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecăţii recursului, ca nefondată.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 48 din 30 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 2 aprilie 2024.