Integrity Evaluation Nullity: Pre-Informative Non-Public Data Requests and Prohibition of Retroactive Incompatibility Application

Şedinţa publică din data de 27 martie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal (prin declinare de la Tribunalul Ilfov - Sentinţa civilă nr. 1139/21.04.2022), reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/22.12.2021 emis de pârâtă. A mai solicitat şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 20/2020, precum şi suspendarea cauzei în baza art. 413 din C. proc. civ. până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2337 din 7 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 20/2020.

A admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agentia Natională de Integritate şi a anulat Raportul de evaluare nr. x/22.12.2021.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs principal pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi recurs incident reclamantul A..

Pe calea recursului principal, pârâta a solicitat casarea senţinţei şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiate.

În susţinerea cererii, a pretins că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi (2) coroborate cu cele ale art. 15 şi 20 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 176/2010. Astfel, a apreciat că, opus celor reţinute de instanţa de fond, au fost respectate toate etapele şi procedurile activităţii de evaluare, inclusiv în ceea ce priveşte informarea reclamantului. În acest sens, a menţionat că doar după realizarea acestei informări, la data de 30.03.2021, prin adresa înregistrată sub nr. x/30.03.2021, s-a procedat la solicitarea de date, documente şi informaţii care nu sunt publice, necesare activităţii de evaluare.

De asemenea, a considerat că sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 20/2020. Contrar celor reţinute de prima instanţă, care a precizat că textul legal nu poate fi aplicat retroactiv, a menţionat că legiuitorul a asigurat un termen de 90 de zile, astfel încât fiecare poliţist ce deţinea calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare să-şi reglementeze situaţia juridică, cerinţă legală ce nu a fost respectată de reclamant.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul incident, recurentul-reclamant a solicitat casarea sentinţei şi înlăturarea considerentelor referitoare la încălcarea regimului incompatibilităţilor prevăzut de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 coroborat cu dispoziţiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 20/2020 având în vedere pe de-o parte transferul său, iar pe de alta faptul că funcţia de instructor auto este asimilată funcţiilor didactice, astfel cum acestea sunt definite de art. 247 din Legea nr. 1/2011. A susţinut că, aşa cum rezultă din fişa postului de la B. S.R.L., a avut ca responsabilitate doar predarea teoriei conducerii şi a cunoştinţelor de întreţinere a motocicletei alături de cursanţi, desfăşurând doar activităţi didactice în cadrul poligonului, astfel încât nu a încălcat în niciun fel regimul juridic al incompatibilităţilor.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

În termen legal, recurentul-reclamant a formulat întâmpinare, cale pe care a solicitat respingerea recursului părţii adverse, ca nefondat.

A susţinut că instanţa de fond a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi alin. (2) coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 176/2020. Aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, procedura de informare şi invitare pentru exprimarea unui punct de vedere nu a fost îndeplinită. Cât despre adresa nr. x/30.03.2021, invocată de recurentă, a susţinut că, prin intermediul acesteia, doar a fost informat că s-a declanşat activitatea de evaluare, fără însă a fi invitat pentru exprimarea unui punct de vedere. Invitaţia adresată în acest sens i-a fost transmisă doar ulterior solicitării şi primirii de informaţii nepublice.

Referitor la interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 coroborat cu art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 20/2020, a menţionat că instanţa de fond a constatat în mod corect faptul că recurenta-pârâtă a reţinut o stare de incompatibilitate pe o perioadă anterioară intrării în vigoare a art. 2 alin. (4) din O.UI.G. nr. 20/2020, 11.05.2021, respectiv pe perioada 15.10.2019-31.03.2021.

De asemenea, recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare, cale pe care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Contrar criticilor recurentului, a precizat că în mod just prima instanţă a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. (2)2 lit. c) din Legea nr. 364/2004 potrivit cărora calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare încetează la data transferului, câtă vreme recurentul nu a fost transferat, ci mutat în interesul serviciului. A considerat că nu pot fi primite nici criticile recurentului că acesta desfăşura activităţi didactice, având în vedere că activitatea de instructor auto nu se încadrează în activităţile menţionate de legiuitor în prevederile art. 96 din Legea nr. 161/2003 şi anume: domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 27.03.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

6.1. Analiza recursului principal formulat de recurenta-pârâtă şi a apărărilor recurentului-reclamant

Motivul de casare invocat de recurenta-pârâtă se referă la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi (2) coroborate cu cele ale art. 15 şi 20 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 176/2010, respectiv a dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 20/2020, fiind aşadar întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ.

Motivul este nefondat.

Printr-o primă critică, recurenta a pretins, în esenţă, că prima instanţă ar fi făcut o greşită aplicare a art. 13 din Legea nr. 176/2010, câtă vreme doar după informarea recurentului prin adresa înregistrată sub nr. x/30.03.2021, s-a procedat la solicitarea de date, documente şi informaţii care nu sunt publice, necesare activităţii de evaluare.

Susţinerile recurentei sunt nefondate.

Înalta Curte reaminteşte că, potrivit art. 13 din Legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative:

"(1) După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează: a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfăşoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informaţii publice; b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice şi date ori informaţii care nu sunt publice. (2) Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activităţii de evaluare, fără ca persoana să fie invitată şi informată potrivit dispoziţiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută." (Subl. Înaltei Curţi).

Din cuprinsul textului legal rezultă că, anterior informării persoanei care face obiectul evaluării şi invitării acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, inspectorul de integritate nu este îndreptăţit să solicite date sau informaţii care nu sunt publice, iar dacă o face, actele întocmite pe baza acestora sunt lovite de nulitate absolută. De asemenea, se observă că nu este suficientă o simplă informare, legiuitorul impunând expres că aceasta să fie însoţită de invitaţia adresată persoanei evaluate, pentru a prezenta un punct de vedere. După cum just a reţinut prima instanţă, invitaţia adresată pentru a prezenta un punct de vedere verbal sau în scris nu reprezintă o simplă formalitate, ci constituie o formă de exercitare efectivă, în faza administrativă, a dreptului la apărare.

Or, Curtea apreciază că procedura de invitare a reclamantului pentru a prezenta un punct de vedere, anterior solicitării de date sau informaţii nepublice, nu a fost îndeplinită de inspectorul de integritate, după cum corect a stabilit instanţa de fond.

Contrar celor invocate de recurentă, prin adresa nr. x/30.03.2021 a avut loc doar informarea recurentului-reclamant despre declanşarea procedurii de evaluare, nu şi invitarea acestuia pentru exprimarea unui punct de vedere. Mai mult, în cuprinsul adresei respective chiar se menţionează că invitaţia pentru formularea unui punct de vedere va fi realizată doar ulterior strict în măsura în care vor rezulta elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi.

Astfel, în condiţiile în care, anterior invitaţiei adresate recurentului-reclamant pentru a formula un punct de vedere, o parte dintre informaţiile şi înscrisurile pe care inspectorul de integritate le-a solicitat şi le-a primit nu aveau caracter public şi au servit la întocmirea raportului contestat, aceste din urmă aspecte nefiind contestate în cauză, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o justă aplicare a art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea 176/2010, atunci când a constatat nulitatea absolută a raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

Prin cea de-a doua critică, recurenta-pârâtă a considerat că sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 20/2020, prin aceea că prima instanţă a apreciat că respectivul text legal ar fi fost aplicat retroactiv în ceea ce priveşte reţinerea stării de incompatibilitate aferente perioadei 15.10.2019- 11.05.2020.

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, în contextul în care, prin raportul de evaluare s-a reţinut încălcarea art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 2020 şi pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a acestuia, se constată că recurenta-pârâtă a aplicat retroactiv respectiva dispoziţie legală, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 6 alin. (1) C. civ.

Faptului că, potrivit art. II din O.U.G. nr. 20/2020, în cazul poliţiştilor care, la data de 11 februarie 2020 [data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2020 ], au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare, dispoziţiile art. 2 alin. (4) se aplică după 90 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, nu-i poate fi atribuită semnificaţia că, după acest interval de timp, textul legal poate fi aplicat retroactiv. Din contră, rolul normei legale este de a acorda persoanelor vizate un interval de timp pentru a-şi alinia conduita, urmând ca, în cazul în care nu o fac, să le poată fi reţinută starea de incompatibilitate pentru perioada ulterioară împlinirii termenului de 90 de zile.

Pe cale de consecinţă, judecătorul fondului a făcut o justă aplicare a art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 20/2020, atunci când a constatat că, reţinerea întregii perioade (15.10.2019- 31.03.2021) în care reclamantul s-a aflat in stare de incompatibilitate este nelegală. Astfel, prin raportare la data intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 20/2020, activitatea desfăşurată de reclamant în cadrul B. S.R.L până la data de 11 mai 2020 nu a fost susceptibilă de a genera vreo stare de incompatibilitate.

6.2. Analiza recursului incident formulat de recurentul-reclamant

Motivul de casare invocat de recurentul-reclamant se referă la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 coroborate cu cele art. 6 alin. (2^2) lit. c) din Legea nr. 364/2004, respectiv ale art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 20/2020 şi art. 247 din Legea nr. 1/2011, fiind aşadar întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ.

Motivul este nefondat.

În esenţă, recurentul a criticat considerentele primei instanţe, prin care, în aplicarea textelor legale de mai sus, nu s-a acordat relevanţă argumentelor sale vizând transferul şi asimilarea funcţiei de instructor auto cu funcţiile didactice.

Referitor la prima alegaţie, într-adevăr, potrivit art. 6 alin. (2^2) lit. c) din Legea nr. 364/2004 "calitatea de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare încetează la data transferului poliţistului,,. Pe de altă parte însă, se observă că, după cum a reţinut prima instanţă, recurentul nu a fost transferat, ci a fost mutat in interesul serviciului, începând cu data de 15.10.2019, la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti conform art. 2719 lit. a), art. 2734 lit. b) din Legea nr. 360/2002. Or, după cum judicios a reţinut curtea de apel, mutarea în interesul serviciului şi transferul, instituţii juridice care privesc modificarea raportului de serviciu al funcţionarului public, sunt distincte, cu reglementări legislative proprii (art. 2718 raportat la art. 271 lit. e) din Legea nr. 360/2002, transferul, respectiv art. 2719 raportat la art. 271 lit. f) din Legea nr. 360/2002, mutarea). În aceste condiţii, reţinând că prevederile art. 6 alin. (2^2) lit. c) din Legea nr. 364/2004 vizează doar transferul, se constată că, în mod corect, prima instanţă nu le-a aplicat în speţă.

Nici criticile recurentului, conform cărora acesta nu se află în incompatibilitate întrucât sunt incidente dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în sensul că se afla în situaţia exceptată de lege, aceea de a exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, nu pot fi primite.

Potrivit art. 1 din Norma in 2013 privind autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto - Anexa 1 la Ordinul nr. 733/2013 "Şcolile de conducători auto fac parte din cadrul instituţional naţional în domeniul siguranţei rutiere, care desfăşoară activitatea de pregătire a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere", iar potrivit art. 2 din aceeaşi Anexă " (1)Şcolile de conducători auto îşi desfăşoară activitatea în baza unei autorizaţii eliberate de către Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., în condiţiile prezentelor Norme, sau în baza autorizaţiei eliberate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, în cazul prestării de servicii în România în regim transfrontalier".

Prin urmare, corect a reţinut instanţa de fond că nu se poate vorbi despre o funcţie didactică, astfel cum acesta este definită în art. 247 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, este fără relevanţă faptul că recurentul reclamant nu a participat şi la activitatea de examinare a cursanţilor, atâta vreme cât starea de incompatibilitate reţinută de intimata pârâtă a rezultat din faptul că activităţile desfăşurate în cadrul privat al şcolii de şoferi sunt în legătură cu atribuţiile prevăzute în fişa de post a funcţiei publice. Or, din această perspectivă, legătura este evidentă, în condiţiile în care potrivit fişei de post nr. x/31.03.2020 recurentul a fost încadrat în cadrul Serviciului Accidente Rutiere-Biroul de accidente rutiere soldate cu victime.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În considerarea argumentelor expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat atât recursul declarat de recurenta-reclamantă cât şi recursul declarat de recurentul-pârât şi, în consecinţă, va menţine sentinţa primei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 2337 din 7 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi recursul incident declarat de recurentul-reclamant A. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.