Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of administrative-fiscal section for pension compensation claim against central public authority

Şedinţa publică din data de 27 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 6 martie 2023 pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă sub nr. x/06.03.2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul neactualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. 7 din O.U.G. nr. 59/2017, care prevede că "Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, cu completările şi modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: la art. 3, după lit. k), se introduc două noi litere, 1) şi m), cu următorul cuprins:1). solda/salariul lunar net - solda/salariul lunar brut, prevăzut de art. 28, alin. (1), din care se deduce contribuţia lunară la bugetul de stat, contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de sănătate şi impozitul pe venit, potrivit legislaţiei în vigoare; m) pensia netă - pensia militară de stat stabilită în cuantum brut din care se deduce impozitul pe venit, conform legislaţiei în vigoare".

Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României la asigurarea fondurilor pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, ce trebuiau realizate, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, asupra art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, precum şi cele rezultate din aplicarea H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad, publicată în MO nr. 41/13.01.2023, dar şi obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei, raportat la art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41/13.01.2023, art. 1 şi 2, conform gradului de comisar şef deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

De asemenea, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1, alin. (3) şi (5) şi la art. 79 alin. (1) din Constituţia României, care afectează O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 835 din 27 septembrie 2023, Tribunalul Caraş Severin, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat soluţionarea cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Caraş Severin a reţinut, în esenţă, că partea reclamantă a invocat vătămarea unor drepturi subiective (dreptul la pensie) prin acte emise în baza unor dispoziţii dintr-o ordonanţă şi în raport de care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, motiv pentru care, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind un litigiu care priveşte o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvernul României, ce are calitatea de autoritate publică centrală, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 62 din 29 ianuarie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Caraş Severin şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În susţinerea soluţiei adoptate, Curtea de Apel Timişoara a argumentat, în esenţă, în sensul că obiectul principal al litigiului priveşte despăgubiri derivând din stabilirea pensiei militare de serviciu a reclamantului, ca efect al plafonării cuantumului acesteia în urma aplicării dispoziţiilor adoptate prin O.U.G. nr. 59/2017, fiind un raport de juridic de prestaţii sociale, iar reclamantul critică tocmai afectarea dreptului lui la pensie, adică afectarea conţinutului raportului juridic de prestaţii sociale.

A mai arătat curtea de apel că invocarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 59/2017 nu transformă un litigiu de altă natură (civilă, de dreptul muncii, penală etc.), într-unul de contencios administrativ, câtă vreme demersul reclamantului are la bază un raport juridic specific asigurărilor sociale, reclamantul solicitând de la autoritatea obligată la plata pensiei restituirea diferenţelor aferente acesteia, diferenţe ce ar fi rezultat din indexarea şi actualizarea pensiei, iar de la Guvernul României asigurarea de fonduri pentru restituirea acestor sume. De asemenea, instanţa a arătat că acţiunea cu care reclamantul a învestit instanţa de contencios nu se încadrează în categoria posibilelor obiecte de acţiuni enumerate de alin. (5) al art. 9 din Legea nr. 554/2004.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Tribunalul Caraş Severin, secţia I civilă şi Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal) îl constituie, în esenţă, chestiunea competenţei materiale, în raport de obiectul cauzei şi natura raportului juridic dedus judecăţii.

Din analiza cererii de chemare în judecată se reţine că reclamantul a solicitat, în principal, să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 şi, în esenţă, acordarea de despăgubiri egale cu diferenţa dintre valoarea pensiei militare de stat calculată conform formei Legii nr. 223/2015 anterioare adoptării O.U.G. nr. 59/2017 şi pensia stabilită conform prevederilor incidente după adoptarea O.U.G. nr. 59/2017. Pe cale de consecinţă, cererea cu care reclamantul a învestit instanţa de judecată se încadrează în tipul special de acţiune judiciară în contencios administrativ reglementat de art. 9 din Legea nr. 554/2004, temei de drept invocat, de altfel, şi de către reclamant, fără a avea ca obiect un litigiu privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii, în sensul art. 100 şi art. 101 din Legea nr. 223/2015.

Regulile de determinare, din ierarhia instanţelor de judecată, a competenţei de soluţionare a cauzelor în materia contenciosului administrativ, sunt cele reglementate de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Acest text normativ stabileşte două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze o pricină având această natură, mai precis criteriul poziţionării autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuţiei etc., care face obiectul actului administrativ.

Având în vedere şi jurisprudenţa consolidată la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de care instanţa învestită cu soluţionarea regulatorului de competenţă este datoare să ţină seama (în raport de considerentele Curţii EDO din Hotărârea din 6 decembrie 2007 pronunţată în cauza Beian contra României, parag. 39 şi 63), dar şi faptul că, în speţă, suma a fost pretinsă cu titlu de despăgubiri în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte consideră că, în litigiul pendinte, este aplicabil criteriul rangului central al autorităţii publice în raport de care sunt formulate pretenţiile litigioase.

Este adevărat că ordonanţele Guvernului nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, ci reprezintă acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative, în condiţiile prevăzute de art. 115 din Constituţia României, sens în care reclamantul a şi invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, însă nu se poate face abstracţie de faptul că despăgubirile au fost solicitate de reclamant în considerarea demersului întreprins de autoritatea publică centrală (Guvernul României) de a emite această ordonanţă de guvern.

Pe cale de consecinţă, în aplicarea criteriului rangului autorităţii, se reţine că revine secţiei de contencios administrativ a curţii de apel competenţa materială de soluţionare a cauzei.

De asemenea, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza în primă instanţă este curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului, care, în litigiul pendinte, potrivit dovezilor de la dosar, se află în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Timişoara.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.