Jurisdictional conflict over reparation allowance calculation: Civil vs. social insurance court competence under Law 341/2004

Şedinţa publică din data de 27 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23.03.2023 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Judeţeană de Pensii Braşov, Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Finanţelor, obligarea în solidar a pârâţilor la introducerea în plată, în favoarea reclamanţilor, a indemnizaţiei reparatorii/de gratitudine/pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.01.2015, utilizând algoritmul de calcul al indemnizaţiei reparatorii instituit prin art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, aşa cum a fost modificat de O.U.G. nr. 95/2014, coroborat şi completat cu prevederile O.U.G. nr. 11/2011. Totodată reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei reparatorii prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, neacordată prin beneficiul art. 18 din Legea nr. 283/2011, obligarea pârâtei la restituirea sumelor reţinute abuziv şi ilegal, pentru fiecare luptător, reprezentând contribuţiile de asigurări sociale de sănătate, cota de 5,5% asigurat, reţinută cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1181 din 27 septembrie 2023, îndreptată prin încheierea din data de 27 octombrie 2023, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat soluţionarea cererii formulate de reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Judeţeană de Pensii Braşov, Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Finanţelor, prin A.J.F.P. Braşov în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Braşov a reţinut, în esenţă, că situaţia incidentă în litigiul pendinte nu se circumscrie ipotezei reglementate de art. V din Legea nr. 2/2013, care dispune completarea Legii nr. 341/2004 cu un nou articol şi anume "art. 26 - Prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor prezentei, legi, în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, se soluţionează, în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel".

În acest sens Tribunalul Braşov a apreciat că, în speţa dedusă judecăţii, reclamanţii au chemat în judecată o autoritate a administraţiei publice centrale, respectiv Guvernul României, pentru acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea dispoziţiilor unei ordonanţe de urgenţă, pretinzând o eventuală vătămare a drepturilor subiective şi, pe cale de consecinţă, existenţa unei răspunderi administrativ-patrimoniale a acesteia, motiv pentru care obiectul cauzei ar intra în sfera de reglementare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform căreia, în raport de rangul autorităţii, competenţa de soluţionare a unor cauzelor având un obiect precum cel descris anterior revine curţilor de apel.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 7 din 23 ianuarie 2024, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă - Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În susţinerea soluţiei adoptate, Curtea de Apel Braşov a argumentat, în esenţă, în sensul că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au invocat modul defectuos de calcul al indemnizaţiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004 şi al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, invocând în acest sens dispoziţiile Legii nr. 341/2004 şi ale altor acte normative, prin a căror interpretare reclamanţii au susţinut legitimitatea acţiunii promovate, sens în care au solicitat şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării unor chestiuni de drept.

De asemenea, Curtea de Apel Braşov a reţinut că reclamanţii nu au înţeles să formuleze o acţiune în despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi deşi, prin cererea de chemare în judecată, au chemat în judecată şi Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, acţiunea formulată nu priveşte aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 341/2004 din perspectiva recunoaşterii calităţilor şi titlurilor sau eliberării certificatelor prevăzute de dispoziţiile acestui act normativ, ci modalitatea de calcul a indemnizaţiei reparatorii reglementate de Legea nr. 341/2004, pentru persoane ale căror calităţi au fost recunoscute în temeiul Legii nr. 341/2004 şi nu au fost contestate în speţă.

Or, în acest context, Curtea de Apel Braşov a apreciat că nu se poate reţine nici competenţa tribunalului, ca instanţă de contencios administrativ, în soluţionarea prezentului litigiu, în temeiul dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 341/2004, ci incidenţa dispoziţiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, ce statuează expres că, în privinţa acestor indemnizaţii, se aplică reglementările prevăzute de legislaţia privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea, plata şi contestarea acestor indemnizaţii.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Braşov, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Tribunalul Braşov, secţia I civilă şi Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal) îl constituie, în esenţă, chestiunea competenţei materiale, în raport de obiectul cauzei şi natura raportului juridic dedus judecăţii.

Analizând cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, în fapt, cauza juridică a acţiunii nu este reprezentată de prevederile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamanţii nesolicitând acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului.

Ceea ce au solicitat reclamanţii este obligarea pârâţilor, în solidar, la plata indemnizaţiei reparatorii/de gratitudine/pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.01.2015, utilizând algoritmul de calcul al indemnizaţiei reparatorii instituit prin art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, aşa cum a fost modificat de O.U.G. nr. 95/2014, coroborat şi completat cu prevederile O.U.G. nr. 11/2011 şi obligarea acestora la plata indemnizaţiei reparatorii prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, neacordată prin beneficiul art. 18 din Legea nr. 283/2011, precum şi la restituirea sumelor reţinute abuziv şi ilegal, pentru fiecare luptător, reprezentând contribuţiile de asigurări sociale de sănătate, cota de 5,5% asigurat.

Faptul că acţiunea a fost formulată şi în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României sau că, în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanţii au făcut aprecieri asupra neconformităţii art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015 cu normele constituţionale, nu schimbă cauza juridică a acţiunii, câtă vreme, după cum s-a arătat şi în paragrafele anterioare, reclamanţii nu au învestit instanţa cu o acţiune în despăgubiri întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, în cadrul căreia să fi solicitat, în mod expres, în sensul alin. (1) şi (2) ale art. 9 din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate a sus indicatului act normativ. De asemenea, acţiunea nu priveşte recunoaşterea calităţilor şi titlurilor sau eliberării certificatelor prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 341/2004.

Ceea ce reclamanţii clamează în susţinerea cererii lor, este incidenţa unui alt algoritm de calcul al indemnizaţiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004 şi al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, faţă de cel utilizat de autorităţile pârâte, motiv pentru care acţiunea priveşte stabilirea modalitatea de calcul, cuantumul şi plata indemnizaţiei şi contribuţiei indicate mai sus.

În această materie, incidente sunt prevederile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977, conform cărora: "Reglementările prevăzute de legislaţia privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare şi recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică şi indemnizaţiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel."

Reglementările la care fac trimitere prevederile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 sunt, în cauza pendinte cele ale art. 152 şi art. 153 alin. (1) lit. a), c), g) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel, iar tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale, în cazul contractului de asigurare socială, înregistrarea şi evidenţa contribuţiei de asigurări sociale, în cazul contractului de asigurare socială şi deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii.

Or, în raport de obiectul cauzei, competenţa de soluţionare a unui litigiu precum cel pendinte revine tribunalului, prin completele specializate în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

Totodată, întrucât cererea este îndreptată şi împotriva Casei Judeţene de Pensii Braşov şi are ca obiect drepturile de indemnizaţii, în sensul arătat anterior, conform art. 154 din Legea nr. 263/2010, instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza în primă instanţă este Tribunalul Braşov, în a cărui circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamanţilor, potrivit dovezilor de la dosar.

În raport de considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Judeţeană de Pensii Braşov, Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Finanţelor, prin A.J.F.P. Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.