Judicial disciplinary challenge void for failure to develop specific cassation grounds and tardy hearing notes

Şedinţa publică din data de 27 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 29.09.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Inspecţia Judiciară, contestaţie împotriva Rezoluţiei nr. 1080/09.06.2022 a Direcţiei de Inspecţie pentru Judecători emisă în dosarul nr. x şi Rezoluţiei Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare nr. C22-1044/13.07.2022.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 351 din 24 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile menţionate anterior în punctul I.2, a formulat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, desfiinţarea rezoluţiilor şi obligarea pârâtei la continuarea verificărilor şi luarea măsurilor care se impun.

În susţinerea căii de atac promovate, recurentul a învederat că Judecătoria Târgovişte a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă în urma constatării împlinirii termenului de prescripţie a faptei penale care a făcut obiectul dosarului penal nr. x/2010, soluţionat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte, soluţie pe care reclamantul a contestat-o, fiind format dosarul nr. x/2019, soluţionat de Judecătoria Târgovişte.

Recurentul a amai arătat că, prin actiunea ce a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2022 având ca obiect pretenţii, a solicitat soluţionarea laturii civile a dosarului penal nr. x/2010, iar, într-un astfel de dosar, judecătorul reclamat trebuia să aplice, în opinia recurentului, prevederile art. 20 alin. (8) din C. proc. pen., respectiv să constate că "Acţiunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi părţii responsabile civilmente, exercitată la instanţa penală sau la instanţa civilă, este scutită de taxă de timbru". Astfel, recurentul a arărat că, prin aplicarea eronată a prevederilor C. proc. pen., judecătorul a obligat reclamanţii, în mod nelegal, la plata sumei de 408,9 RON reprezentând taxa de timbru calculată la valoarea pretenţiilor solicitate în acest dosar.

Acest aspect nu rezultă din cercetarea efectuată de către Inspecţia Judiciară întrucât aceasta a verificat numai date extrase din aplicaţia Ecris, respectiv fişa dosarului şi susţinerile reclamantului aşa cum rezultă din întâmpinare, motiv pentru care cele două rezoluţii ar fi fost date fără ca Inspecţia Judiciară să cunoască conţinutul dosarului şi opinia judecătorului reclamat.

Nesolicitând niciun fel de document pe care să îşi argumenteze constatările, Inspecţia Judiciară a concluzionat că nu îndeplineşte rolul unei "suprainstanţe" de control judiciar.

Mai arătat recurentul că, prin modul cum a înţeles să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, judecătorul reclamat a urmărit prejudicierea intereselor reclamanţilor, care, dacă nu ar fi achitat taxa de timbru în termenul legal, pierdeau dreptul la exercitarea acţiunii civile, însă pârâta susţine că acest aspect nu intra în competenţa sa.

A mai apreciat recurentu că nu are relevanţă apărarea invocată de pârâtă, că această măsură putea fi contestată, întrucât este obligaţia judecătorului să cunoască prevederile C. proc. pen., justiţiabilul fiind obligat să se supună solicitărilor instanţei pentru continuarea procesului civil.

În ceea ce priveşte lipsa de competenţă invocată de pârâta Inspecţia Judiciară, recurentul a învederat că aceasta trebuie să verifice dacă sunt întrunite elementele atragerii răspunderii disciplinare a magistratului reclamat, stabilite în conformitate cu prevederile art. 45 alin. (3) şi (5) şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare. În acest sens, recurentul a arătat că din analiza documentelor depuse de pârâtă nu rezultă că judecătorul reclamat avea de soluţionat latura civilă a unui dosar penal, motiv pentru care, cercetarea prealabilă efectuată de pârâta poate fi calificată ca fiind superficială, cu scopul de a acoperi greşeala evidentă a magistratului reclamat, care trebuia să cunoască şi să aplice C. proc. pen. în ceea ce priveşte faptul că acţiunea civilă într-un dosar penal este scutită de taxă de timbru.

3.2. La data de 30.01.2024, recurentul a depus note de şedinţă, prin care, urmare unei reluări a aspectelor evocate prin memoriul de recurs, a arătat că îşi întemeiază calea de atac pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., evocând critici noi de nelegalitate, precum încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii din dosarul penal nr. x/2019

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, apreciind că argumentele evocate prin memoriul de recurs nu se încadrează în cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei primei instanţe, drept temeinică şi legală.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 15 mai 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 27 martie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţiile tardivităţii motivelor suplimentare de casare invocate de recurentul-reclamant A. prin notele de şedinţă din data de 30.01.2024, invocată din oficiu şi nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară, Înalta Curte le apreciază întemeiate, pentru următoarele considerente:

A. Cu titlu prealabil, Înalta Curte apreciază că notele de şedinţă din data de 30.01.2024 au natura juridică a unei cereri de completare a motivelor de recurs. Din analiza comparativă a acestora cu memoriul de recurs depus la data de 13 martie 2023, rezultă că recurentul a evocat critici de nelegalitate aduse sentinţei recurate ce nu se regăsesc în primul memoriu de recurs, precum încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii din dosarul penal nr. x/2019

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."

Mai mult, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în cauză nefiind incidente cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., câtă vreme termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la momentul comunicării hotărârii.

Pe cale de consecinţă, motivarea recursului trebuia realizată în termen de 15 zile de la comunicarea sentinţei civile nr. 351 din 24 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. O atare comunicare a fost realizată către recurentul - reclamant la data de 6 martie 2023, conform dovezii de înmânare aflate la dosarului instanţei de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia motivată calea de atac a recursului, a început să curgă de la acest moment şi s-a împlinit la data de 22 martie 2023, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 183-184 C. proc. civ.

Notele de şedinţă au fost, însă, depuse de recurentul reclamant la data de 30 ianuarie 2024, astfel cum rezultă din ştampila poştală de pe plicul aplicată aflat la fila 28din dosarul instanţei de recurs, nefiind făcută dovada unei alte date de comunicare sau depunere acestor note.

Prin urmare, Înalta Curte constată că o astfel de cerere a fost formulată în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 30 ianuarie 2024, ultima zi în care putea fi depusă fiind 22 martie 2023.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii, invocată din oficiu şi va anula anulează ca tardiv formulată completarea recursului realizată prin notele de şedinţă din data de 30.01.2024.

B. În ceea ce priveşte memoriul de recurs depus la data de 13 martie 2023, Înalta Curte reţine că prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părţii care formulează recurs obligaţia de a expune motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază calea extraordinară de atac şi dezvoltarea lor, sub sancţiunea nulităţii stipulate în alin. (3) al aceluiaşi text normativ.

De asemenea, prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidenţa aceleiaşi sancţiuni a nulităţii şi pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că: Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte arată că, pentru a se putea reţine îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligaţiei de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanţă, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât şi dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispoziţiilor normative aplicabile, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli apreciate de parte ca fiind săvârşite de instanţă în legătură cu astfel de dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Totodată, nu îndeplineşte cerinţa motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susţinerilor sau apărărilor formulate de parte în faţa instanţei de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentinţa recurată şi fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret şi direct, raţionamentul urmat de instanţa de fond pentru pronunţarea hotărârii atacate.

Aplicând astfel de considerente contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurentul-reclamant A. a evocat formal nelegalitatea hotărârii atacate fără ca susţinerile expuse să îndeplinească exigenţele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi care să vizeze sentinţa atacată în litigiul pendinte. În esenţă, aspectele evocate de recurent prin calea de atac exercitată au vizat aspectele invocate de Inspecţia Judiciară prin rezoluţiile atacate şi apărările formulate de aceasta, iar nu raţionamentul expus de instanţa de fond în sentinţa recurată.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. şi să aducă argumente care să vizeze, în mod concret şi direct, soluţia recurată.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate, precum şi reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor evocate în faza procesuală a fondului sau critici care să privească maniera de apreciere a probelor, ori chestiuni ce nu au legătură cu obiectul cauzei echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligaţiei reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât recurentul nu a formulat critici care să permită stabilirea unei legături concrete a acestora cu soluţia pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte va admite excepţia invocată din oficiu şi va constata incidenţa, în cauză, a sancţiunii nulităţii recursului.

În raport de cele prezentate mai sus, se reţine că recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 351 din 24 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motiv pentru care, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii motivelor suplimentare de casare invocate de recurentul-reclamant A. prin notele de şedinţă din data de 30.01.2024 şi anulează ca tardiv formulată completarea recursului realizată prin aceste note de şedinţă.

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 351 din 24 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.