Appeal struck as void for lack of developed cassation grounds; disciplinary challenge rejection upheld.

Şedinţa publică din data de 27 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 19.05.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, o contestaţie prin care a solicitat anularea rezoluţiei Inspectorului-şef nr. C22-733/09.05.2022 şi a rezoluţiei nr. C22-900/18.04.2022 emisă de inspectorul din cadrul Inspecţiei Judiciare - Direcţia procurori.

1.2. La data de 31.10.2022, reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a procurorilor B., C. şi D.. Prin încheierea din data de 01.11.2022, s-a luat act de cererea reclamantei de modificare a cadrului procesual pasiv şi s-a dispus citarea celor trei noi pârâţi, cu copii ale cererii de chemare în judecată şi cererii modificatoare. La termenul de judecată din 13.12.2022, Curtea a constatat că procedura de citare a pârâţilor C. şi D. nu a putut fi legal îndeplinită. Urmare acestui aspect, reclamanta a arătat că îşi precizează cererea modificatoare a cadrului procesual pasiv, în sensul că solicită introducerea în cauză doar a procurorului B., în calitate de pârât.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2427 din 22 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi B., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile menţionate în punctul I.2 de mai sus, a formulat recurs reclamanta A., prin care recurenta a solicitat anularea sentinţei civile recurate, pe care a apreciat-o netemeinică si nelegală, iar, în rejudecare, a solicitat anularea rezoluţiei de clasare C22 733 şi C22 900 emise de Inspecţia Judiciară - Direcţia procurori, ca fiind netemeinice şi nelegale şi restituirea cauzei pentru reluarea/completarea cercetărilor/administrarea probatoriului în vederea stabilirii faptelor disciplinare semnalate în plângere şi promovarea acţiunii disciplinare în vederea aplicării sancţiunilor prevăzute de art. 99 lit. ş) şi lit. t) din Legea nr. 303/2004, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond şi recurs.

În susţinerea căii de atac promovate, recurenta a reiterat aspectele evocate şi în faţa primei instanţe privind procedurile apreciate de aceasta ca fiind abuzive şi de încălcare a legii de către procurorii de la Lieşti şi a arătat că a prezentat exemplificativ cele două proceduri judiciare derulate în faţa instanţelor de judecată în dosarul penal, fără ca acestea să facă obiectul cauzei, motiv pentru care, în aprecierea sa, Curtea de Apel Bucureşti nu trebuia să facă trimitere la acestea.

A mai arătat recurenta că pârâta Inspecţia Judiciară a refuzat nemotivat să răspundă la interogatoriu, ignorând pur şi simplu prevederile legale, iar din motivarea instanţei de fond rezultă că magistraţii nu pot fi traşi la răspundere, chiar dacă săvârşesc abuzuri, motivare ce ar fi preluat aspectele învederate în rezoluţia de clasare a Inspecţiei Judiciare.

Făcând trimitere la aspectele reţinute în dosarul penal de către Curtea de Apel Galaţi în rejudecare, recurenta - reclamantă a expus o serie de aprecieri ce au vizat raţionamentele logico - juridice prezentate de această instanţă în soluţionarea cauzei penale şi, arătând că ceilalţi pârâţi nu au depus întâmpinare, a solicitat ca, în motivarea hotărârii ce urmează a fi dată în recurs, să fie consemnate toate cele 17 motive de abuzuri evocate de reclamantă în legătură cu procedura de urmărire penală derulată în dosarului nr. x/2019

În acest sens, recurenta - reclamantă a reiterat punctual abaterile disciplinare pe care aceasta le-a apreciat ca circumscriindu-se exercitării funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă de către procurorii vizaţi de plângerea sa disciplinară.

Totodată, recurenta a învederat că prezenta cauză are ca obiect rezoluţiile pronunţate de direcţia Procurori nu şi cele cu privire la direcţia Judecători, ca atare, în opinia recurentei, instanţa de fond nu trebuia să se raporteze la aspectele învederate în sentinţa penală nr. 9/2021 şi în decizia penală nr. 963/2021 şi nici la procedura care s-a desfăşurat în dosarul nr. x/2020, în fond şi apel, deoarece o atare raportare ar exceda cercetării sale, fiind vorba despre o altă cercetare într-un alt dosar.

În scopul de a răspunde instanţei de fond, recurenta a învederat că, la camera preliminară, nu s-ar fi efectuat nicio cercetare cu privire la aspectele calificate de recurentă ca fiind abuzuri şi falsuri realizate în etapa de urmărire penală, ce au fost semnalate în contestaţia la rechizitoriu, susţinându-se, în motivare, fie că nu fac obiectul camerei preliminare, fie că sunt aspecte ce urmează a fi cercetare la fond. La fond, însă, nu s-ar fi făcut nicio trimitere la cererea de probe care a depus-o (aflată la dosarului nr. x/2020 fond), nici în sens de admitere nici în sens de respingere, fiind ignorată,.

3.2. Recurenta a depus şi o completare a motivelor de recurs, prin care a reiterat situaţia de fapt aferentă soluţiilor pronunţate în dosarul de urmărire penală nr. 666/P/2019, nr. 1378/P/2020 şi nr. 135/P/2021 şi procedurile derulate în aceste dosare, precum şi evoluţia dosarului nr. x/2020 în faţă instanţelor de judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat excepţia insuficientei timbrări a căii de atac exercitate de recurenta-reclamantă A., precum şi excepţia nulităţii recursului, pentru neîndeplinirea obligaţiei de motivare a acestuia într-o manieră care să se circumscrie cazurilor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., solicitând anularea recursului şi menţinerea sentinţei primei instanţe, drept temeinică şi legală.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 15 mai 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 27 martie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părţii care formulează recurs obligaţia de a expune motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază calea extraordinară de atac şi dezvoltarea lor, sub sancţiunea nulităţii stipulate în alin. (3) al aceluiaşi text normativ.

De asemenea, prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidenţa aceleiaşi sancţiuni a nulităţii şi pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reţine îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligaţiei de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanţă, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât şi dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispoziţiilor normative aplicabile, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli apreciate de parte ca fiind săvârşite de instanţă în legătură cu astfel de dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Totodată, nu îndeplineşte cerinţa motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susţinerilor sau apărărilor formulate de parte în faţa instanţei de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentinţa recurată şi fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret şi direct, raţionamentul urmat de instanţa de fond pentru pronunţarea hotărârii atacate.

Aplicând astfel de considerente contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurenta-reclamantă A. s-a limitat la expune o motivarea generală, prin care şi-a experiment nemulţumirea faţă de hotărârea pronunţată şi a reiterat aspectele evocate în faţa primei instanţe şi în plângerea adresată Inspecţiei Judiciare.

Această reiterare nu îndeplineşte, însă, exigenţele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. care să vizeze sentinţa atacată în litigiul pendinte, întrucât nu reprezintă critici îndreptate, în concret, împotriva argumentele expuse de judecătorul fondului în hotărârea atacată.

Totodată, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. şi să aducă argumente care să vizeze, din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în mod concret şi direct, soluţia recurată.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificat modul în care acestea au fost încălcate, precum şi reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor evocate în faza procesuală a fondului sau critici care să privească maniera de apreciere a probelor, ori chestiuni ce nu au legătură cu obiectul cauzei echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligaţiei reglementate de art. 486 alin (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât recurenta nu a formulat critici care să permită stabilirea unei legături a acestora cu soluţia pronunţată de prima instanţă, în limitele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia invocată de intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară şi va constata incidenţa, în cauză, a sancţiunii nulităţii recursului.

În raport de cele prezentate mai sus, se reţine că recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2427 din 22 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motiv pentru care, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară.

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2427 din 22 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.