Failure to develop cassation grounds: Appellant’s mere reiteration of merits arguments without concrete critique of lower court’s reasoning renders extraordinary appeal null under Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 27 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.11.2022 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarului General al Camerei Deputaţilor, să se constate nulitatea absolută a Ordinului nr. 643/05.03.2021 al Secretarului General al Camerei Deputaţilor, privind încetarea plaţii indemnizaţiei pentru limita de vârstă acordată în baza prevederilor art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul Deputaţilor si al Senatorilor, republicată, cu modificările ulterioare şi nulitatea absolută parţială a Ordinului nr. 1159/22.06.2022 al Secretarului General al Camerei Deputaţilor, cu privire la data reluării plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă, precum şi obligarea pârâţilor să reia plata indemnizaţiei din 05.03.2021.

1.2. La data de 25.11.2022, reclamantul A. a depus precizări prin care a arătat că nu a contestat Ordinul nr. 643/05.03.2021 al Secretariatului General al Camerei Deputaţilor şi nici nu a formulat plângere prealabilă dat fiind faptul că el a fost emis în baza Legii nr. 7/2021 astfel că Ordinul, era prezumat ca fiind legal după cum şi legea în baza căreia a fost dat se prezumă ca fiind dată cu respectarea Constituţiei). De aceea, a aratat că nu îşi mai menţine capătul de cerere cu privire la constatarea nulităţii acestui ordin (care a şi fost revocat implicit prin Ordinul nr. 1159/22.06.2022 prin care s-a reluat plata indemnizaţiei). În concluzie, reclamantul a solicitat în continuare anularea parţială a Ordinului nr. 1159/22.06.2022 cu privire la data reluării plăţii indemnizaţiei, arătând că îşi menţine considerentele de drept şi de fapt din cererea de chemare în judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 12 din 18 ianuarie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea precizată la 25.11.2022 formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaţilor prin reprezentantul legal Secretarul General al Camerei Deputaţilor, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate în punctul I.2 de mai sus, a formulat recurs reclamantul A., prin care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea în tot a hotărârii primei instanţe şi, în rejudecare, pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată, în sensul de a se constata nulitatea absolută parţială a Ordinului Secretarului General al Camerei Deputaţilor nr. 1159/22.06.2022 cu privire la data reluării plaţii indemnizaţiei, începând cu data sistării acesteia, respectiv 05.03.2021.

Făcând trimitere la obiectul cererii de chemare în judecată, recurentul a învederat că instanţa de fond a respins acţiunea însuşindu-şi în totalitate apărarea pârâtei intimate, în sensul că reluarea plăţii, pentru a acoperi perioada de neplată, nu este susţinută de o bază legală, în condiţiile în care, chiar dacă actul administrativ a fost emis în baza unei legi declarate neconstituţionale, decizia Curţii Constituţionale îşi produce efectele doar pentru viitor. În opinia recurentului, motivarea primei instanţe ar fi una contradictorie şi nu ar avea în vedere textele constituţionale şi pe cele legale incidente în materie.

A mai arătat recurentul că a exercitat funcţia de parlamentar (deputat) în perioada 2004-2008, astfel că, în baza Legii nr. 96/2006 cu modificările şi completările ulterioare, i s-a stabilit o indemnizaţie lunară, care a fost modificată ulterior prin mai multe legi, cuantumul fiind majorat odată cu majorarea indemnizaţiilor cuvenite parlamentarilor în funcţie.

Ulterior a fost emisă Legea nr. 7/2021, care a modificat Legea nr. 96/2006, încetând, astfel, plata acestei indemnizaţii, sens în care a fost emis Ordinul Secretarului General al Camerei Deputaţilor nr. 643/05.03.2021. Legea nr. 7/2021 a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 261 din 5 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României partea I nr. 570 din 10.06.2022.

În baza deciziei Curţii Constituţionale a fost emis Ordinul Secretarului General al Camerei Deputaţilor nr. 1159/22.06.2022 prin care s-a dispus reluarea plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 10.06.2022 şi nu cu data de 05.03.2021, când a încetat plata acesteia.

În susţinerea cererii de reluare a plăţii indemnizaţiei pentru limita de vârstă începând cu data de 05.03.2021, recurentul a arătat că invocă sus indicata decizie a Curţii Constituţionale, arătând, totodată că efectele Legii nr. 7/2021 şi actele subsecvente acesteia trebuie să fie eliminate, anulate, urmând ca plata indemnizaţiei să se reia de la data când a încetat. În acest sens recurentul a evocat considerentele sus indicatei decizii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Parlamentul României-Camera Deputaţilor, prin reprezentant legal Secretariatul General al Camerei Deputaţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, drept temeinică şi legală.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 15 mai 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 27 martie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părţii care formulează recurs obligaţia de a expune motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază calea extraordinară de atac şi dezvoltarea lor, sub sancţiunea nulităţii stipulate în alin. (3) al aceluiaşi text normativ.

De asemenea, prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidenţa aceleiaşi sancţiuni a nulităţii şi pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reţine îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligaţiei de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanţă, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât şi dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispoziţiilor normative aplicabile, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli apreciate de parte ca fiind săvârşite de instanţă în legătură cu astfel de dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Totodată, nu îndeplineşte cerinţa motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susţinerilor sau apărărilor formulate de parte în faţa instanţei de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentinţa recurată şi fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret şi direct, raţionamentul urmat de instanţa de fond pentru pronunţarea hotărârii atacate.

Aplicând astfel de considerente teoretice contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurentul-reclamant A. s-a limitat la a evoca, pur formal, incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., fără a învedera care sunt motivele contradictorii ori care sunt prevederile normative încălcate ori greşit aplicate sau în ce manieră raţionamentul primei instanţe nu ar avea în vedere textele constituţionale (pe care, de altfel, recurentul nici nu le-a indicat). În realitate, recurentul - reclamant s-a limitat la a reitera parte din aspecte evocate în faţa primei instanţe.

Această reiterare nu îndeplineşte, însă, exigenţele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. care să vizeze sentinţa atacată în litigiul pendinte, întrucât nu reprezintă critici îndreptate, în concret, împotriva argumentele expuse de judecătorul fondului în hotărârea atacată.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. şi să aducă argumente care să vizeze, în mod concret şi direct, soluţia recurată.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate, precum şi reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor evocate în faza procesuală a fondului sau critici care să privească maniera de apreciere a probelor, ori chestiuni ce nu au legătură cu obiectul cauzei echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligaţiei reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât recurentul nu a formulat critici care să permită stabilirea unei legături a acestora cu soluţia pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte va admite excepţia invocată din oficiu şi va constata incidenţa, în cauză, a sancţiunii nulităţii recursului.

În raport de cele prezentate mai sus, se reţine că recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 12 din 18 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motiv pentru care, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 12 din 18 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.