Disciplinary appeal quashed for lack of grounds; first-instance judgment stands.

Şedinţa publică din data de 26 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 ianuarie 2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 2901/27.10.2021, emisă de Inspecţia Judiciară şi împotriva Rezoluţiei Inspectorului Şef nr. C21-1938/22.12.2021 de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de clasare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 866 din 06 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 866 din 06 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la refacerea în întregime a cercetării disciplinare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: ... d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". (...) (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.".

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul îşi întemeiază calea de atac, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.

Astfel, deşi recurentul-reclamant susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 20, art. 21 şi art. 22 din Constituţia României, precum şi art. 22 din C. proc. civ., raportat la art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, argumentaţia prezentată nu se raportează la sentinţa recurată, ci la contextul factual care a determinat formularea sesizării adresate Inspecţiei Judiciare.

În cuprinsul cererii de recurs se fac referiri la dreptul la viaţă al mamei recurentului, pretins încălcat de cadrele medicale, la activitatea desfăşurată de magistraţii din procesul iniţial, care, în opinia recurentului, nu au dorit să afle adevărul despre moartea mamei sale, precum şi la pretinse fapte infracţionale comise de doi medici ai Spitalului Orăşenesc Găeşti. Referitor la cei doi magistraţi împotriva cărora a formulat sesizarea, a arătat că aceştia nu au observat că actele medicale au fost falsificate şi nu au vrut să ţină cont de probele administrate în dosar, inclusiv de declaraţiile de martori.

Cât priveşte rarele trimiteri la sentinţa atacată, recurentul-reclamant afirmă că hotărârea cuprinde generalităţi prin care s-a urmărit "incriminarea" sa şi că judecătorul cauzei, la fel ca inspectorii judiciari, ar fi trebuit să constate abaterile disciplinare sesizate în raport de situaţiile de fapt indicate de reclamant.

Înalta Curte constată că, prin sentinţa atacată, instanţa de fond a motivat cuprinzător cu privire la legalitatea celor două rezoluţii contestate, din perspectiva dispoziţiilor art. 99 lit. t) şi art. 991 din Legea nr. 303/2004, însă în cuprinsul căii de atac recurentul-reclamant nu face nicio referire concretă la considerentele sentinţei, reiterând, în mare parte, împrejurările faptice pe care se întemeiază sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care s-a întemeiat recursului, reclamantul se limitează doar la a indica normele de drept material pretins greşit interpretate şi aplicate de prima instanţă, prezentând o concluzie nesusţinută de o argumentaţie juridică, fără a explicita în ce modalitate consideră că au fost nesocotite aceste norme prin considerentele sentinţei recurate. Susţinerile recurentului-reclamant sunt redate fără un raţionament logico-juridic, astfel încât nu permit decelarea criticii efective a reclamantului cu privire la sentinţa instanţei de fond, alta decât simpla nemulţumire vizând soluţia pronunţată, care nu este suficientă pentru a se considera că este motivată calea de atac.

Este de observat că legiuitorul a înţeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, ceea ce presupune obligaţia titularului căii de atac de a expune motivele de nelegalitate pe care se fundamentează calea de atac, iar aceste motive trebuie să se raporteze efectiv la considerentele şi soluţia din sentinţa recurată. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici efective cu privire la sentinţa recurată, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare şi va constata nul recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 866 din 06 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.