Jurisdiction for compelling execution of employment contract after winning public competition: labor law versus administrative contentious
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative competence conflict by assigning jurisdiction to the Bucharest Tribunal, Section VIII for Labor and Social Security Disputes, thereby reversing the declinations of the Administrative and Financial sections at both the tribunal and appellate levels. The case involved a plaintiff who won a public competition for a director-general position and sued the defendant entities to compel the execution of the resulting employment contract and the issuance of the appointment decision, claiming material and moral damages for the refusal to finalize her appointment. The Court held that the dispute constituted a labor law conflict regarding the conclusion of an individual employment contract rather than a challenge to a public administrative act, dismissing the argument that the appointment decision was an administrative act subject to administrative jurisdiction. Consequently, under Articles 266 and 269 of the Labor Code, the Court determined that labor courts had material jurisdiction, overriding the provisions of the Law on Administrative and Fiscal Contentious Proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) din legea nr. 213/2015, art. 2 alin. (1) lit. c) din legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) din legea nr. 544/2004, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 266 din Legea nr. 53/2003; Jurisdiction for compelling execution of employment contract after winning public competition: labor law versus administrative contentious: The case involved a plaintiff who won a public competition for a director-general position and sued the defendant entities to compel the execution of the resulting employment contract and the issuance of the appointment decision, claiming material and moral damages for the refusal to finalize her appointment. The Court held that the dispute constituted a labor law conflict regarding the conclusion of an individual employment contract rather than a challenge to a public administrative act, dismissing the argument that the appointment decision was an administrative act subject to administrative jurisdiction. Consequently, under Articles 266 and 269 of the Labor Code, the Court determined that labor courts had material jurisdiction, overriding the provisions of the Law on Administrative and Fiscal Contentious Proceedings.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for establishing the competent court to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a la data de 24.04.0203, sub nr. x/2023, reclamanta A. în contradictoriu cu pârţii Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat instanţei:
1. Obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor la încheierea contractului individual de muncă pentru funcţia de Director General al F.G.A. şi obligarea Autorităţii de Supraveghere Financiară la emiterea deciziei de numire a reclamantei în funcţia de Director General al F.G.A.
2. Obligarea F.G.A. şi A.S.F. la repararea integrală a prejudiciilor patrimoniale cauzatc subsemnatei prin refuzul nejustificat de încheiere a noului contract individual de muncă şi de emitere a decizict de numire a subsemnatei în funcţia de Director General al F.G.A., prejudicii constând în diferenţa dintre salariul pe care subsemnata ar fi trebuit să îl primesc în calitate de Director General al F.G.A, şi salariul primit în baza Contractului individual de muncă nr. x/30.12.2015, astfel cum acesta a fost amendat prin cele opt acte adiţionale, precum şi în oricare alte beneficii patrimoniale care în mod normal s-ar cuveni unui Director General al F.G.A., estimate provizoriu la. 28.932 RON;
3. Obligarea F.G.A şi A.S.F. şi la plata de daune morale - prejudicii nepatrimoniale cauzate subsemnatei prin refuzul nejustificat de încheiere a noului contract individual de muncă şi de emitere a deciziei de numire a subsemnatei în funcţia de Director General al F.G.A. prin acordarea unei indemnizaţii echitabile în cuantum de 2.500.000 RON;
4. Obligarea F.G.A. la acordarea către subsemnata a tuturor drepturilor patrimoniale corespunzătoare funcţiei de Director General Adjunct pentru întreaga perioadă 30.11.2018 - până la data pronunţării hotărârii în prezenta cauză, estimate provizoriu la 2.500.000 RON, cu dobânda legală aferentă.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
Prin sentinţa nr. 4391/2023 din data de 23 august 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut dispoziţiile prevăzute art. 1 alin. (1), art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) din legea nr. 213/2015 şi art. 2 alin. (1) lit. c) din legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 5513 din 1 noiembrie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut dispoziţiile prevăzute art. 10 alin. (1) din legea nr. 544/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 173 din 6 februarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă. A constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut dispoziţiile art. 1, art. 266 şi ale art. 269 din Codul muncii.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi Autoritatea de Supraveghere Financiară, obligarea pârâtei Fondul de Garantare a Asiguraţilor la încheierea contractului individual de muncă pentru funcţia de director general al instituţiei şi obligarea celei de-a doua pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară la emiterea deciziei de numire în funcţia de director general, la care se adaugă obligarea ambelor pârâte la repararea prejudiciului patrimonial/nepatrimonial cauzat prin refuzul de încheiere a contractului individual de muncă şi de emitere a deciziei de numire în funcţia de director general.
Reclamanta, salariată în cadrul Fondului de Garantare a Asiguraţilor, conform contractului individual de muncă aflat la dosar fond nr. x/2023, exercitând funcţia de Director General Adjunct, s-a prezentat la concursul pentru ocuparea postului de Director General (contract de muncă pe durată nedeterminată, cu perioadă de probă conform legislaţiei muncii) pe care l-a câştigat.
Prin hotărârea nr. 11/24.02.2022 a fost desemnată candidatul câştigător pe baza notei finale obţinute în cadrul interviului Socio-profesional, respectiv 9,06, ca urmare a finalizării concursului pentru ocuparea postului de Director General.
Art. 2 al hotărârii stabileşte că, se avizează şi se supune spre aprobare Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară numirea doamnei A. în funcţia de Director General al FGA, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
Întrucât nu a fost emisă decizia de numire în funcţia de Director General şi nu a fost încheiat nici contractul individual de muncă corespunzător noii funcţii, reclamanta s-a adresat secţiei de litigii de muncă a tribunalului pentru a proceda la obligarea instituţiilor angajatoare la definitivarea situaţiei privind raportul său de muncă.
Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În speţa de faţă, obiectul cererii de chemare în judecată se subsumează unui conflict privind raportul de muncă al reclamantei potrivit art. 266 din Legea nr. 53/2003, respectiv obligarea instituţiilor pârâte la încheierea contractului individual de muncă pentru funcţia de director general al instituţiei, iar nu în raport de pretinsul act administrativ ce urmează a fi emis de o autoritate publică centrală pentru numirea pe postul de director general a reclamantei.
Faptul că Autoritatea de Supraveghere Financiară trebuie să emită un act de numire în postul pentru care reclamanta a concurat şi l-a câştigat nu poate fi interpretat în sensul că decizia de numire în postul contractual reprezintă un act administrativ tipic/asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) sau alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi pe cale de consecinţă natura litigiului de faţă este una care vizează contenciosul administrativ, acesta producând efecte juridice în sfera raporturilor de muncă şi nu în sfera dreptului administrativ .
Aşadar, raportul juridic dedus judecăţii este unul guvernat de normele de dreptul muncii, iar competenţa materială va fi determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 1, art. 266 şi ale art. 269 din Codul muncii.
Art. 266 din Codul muncii statuează că "jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit art. 269 alin. (1), (2) din acelaşi cod:
(1) Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal.
(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.
În raport de aceste dispoziţii, competenţa soluţionării cauzei revine tribunalului, secţia specializată în conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâţii Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi Autoritatea de Supraveghere Financiară în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 26 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.