Challengability of a microgrant implementation procedure as an administrative act and the mandatory duty to clarify imprecise litigation objects in annulment proceedings

Şedinţa publică din data de 21 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată Tribunalului Dolj la data de 31 mai 2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A. - Întreprindere Individuală, B., au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţă să se dispună suspendarea executării actului administrativ urmată de anularea actului administrativ "Procedura de implementare aferentă măsurii "Microgranturi acordate din fonduri externe nerambursabile şi de la bugetul de stat pentru activităţii specifice din domeniul industriei agroalimentare" din cadrul schemei de ajutor de stat instituite prin O.U.G. nr. 61/2022 privind unele măsuri pentru acordarea de microgranturi şi granturi pentru capital de lucru entităţilor din domeniul agroalimentar cu finanţare din fonduri externe nerambursabile", denumită în continuare procedura, anunţată în data de 26.05.2022 şi demarată, neprocedural, în data de 27.05.2022 ora 10:00.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), prin reprezentant legal şi ministrul C., în calitate de ministru, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţă să se dispună admiterea excepţiei necompetenţei materiale a instanţei, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, constatarea inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei de obiect a acesteia, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 1007/2022, pronunţată la data de 17.06.2022 în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Dolj, instanţa de fond a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj, secţia CAF şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 30.06.2022, primind termen de judecată la data de 12.07.2022.

Prin încheierea din şedinţa publică din data de 12 iulie 2022, instanţa a respins cererea de suspendare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 273 din 24 octombrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii B. şi A.-Intreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 273 din 24 octombrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. titulară a A.-Intreprindere Individuală şi B. au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, în contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentii au susţinut, în esenţă, că nu a solicitat instanţei să anuleze "un act prealabil emiterii actului administrativ" aşa cum motivează instanţa în sentinţa recurată la pagina 9, ultimul paragraf, ci au solicitat instanţei să anuleze actul administrativ care a produs efecte.

Instanţa care a emis sentinţa recurată a aplicat greşit Legea 554/2004, iar motivele pe care se întemeiază sunt străine de cererea sa de chemare în judecată.

Astfel, instanţa nu a analizat probele care dovedesc aplicarea documentului contestat şi susţin admisibilitatea cererii, fiind aplicabile prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Au mai susţinut că neadmiterea cererii de anulare a actului administrativ adoptat ilegal şi aplicat neprocedural le încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi încurajează utilizarea ilegală a fondurilor europene destinate agriculturii, defavorizând agricultorii, neoferindu-le informaţii public şi favorizând firmele de consultanţă cărora le oferă informaţii în mod discriminatoriu, aşa cum rezultă din probele din dosar.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în opinia sa, motivele de recurs neîncadrându-se în motivele de nelegalitate ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În subsidiar, respingerea recursului ca nefondat/neîntemeiat, apreciind că sentinţa recurată este legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 21 martie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenţii au reiterat argumentele expuse prin memoriuld e recurs.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

1. Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurenta-reclamantă privesc greşita stabilire a obiectului cererii de chemare în judecată şi interpretarea şi aplicarea eronată a legii, încadrându-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanţii A. titulară a A. - Întreprindere Individuală, B., în calitate de persoană fizică, solicitant al informaţiilor publice, au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au solicitat suspendarea executării actului administrativ urmată de anularea actului administrativ "Procedura de implementare aferentă măsurii "Microgranturi acordate din fonduri externe nerambursabile şi de la bugetul de stat pentru activităţii specifice din domeniul industriei agroalimentare" din cadrul schemei de ajutor de stat instituite prin O.U.G. nr. 61/2022 privind unele măsuri pentru acordarea de microgranturi şi granturi pentru capital de lucru entităţilor din domeniul agroalimentar cu finanţare din fonduri externe nerambursabile", denumită în continuare procedura, anunţată în data de 26.05.2022 şi demarată, neprocedural, în data de 27.05.2022 ora 10:00.

Prin sentinţa recurată acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, reclamantii formulând recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. "Casarea unei hotărâri se poate cerere: (…) când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei."

Înalta Curte aminteşte că nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Astfel, obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a obiectului cererii de chemare în judecată, a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept, raportat la obiectul acţiunii.

În strânsă legătură cu art. 425 din C. proc. civ. sunt şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc."

În lumina acestor considerente, se constată că prima instanţă a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu urmăreşte anularea unui act administrativ tipic sau asimilat, ci a unui act prealabil emiterii actului administrativ. Astfel, procedura de implementare la care face referire reclamanta a fost publicată în cadrul unei proceduri de transparenţă decizională, ulterior fiind aprobat Ghidul solicitantului prin Ordinul Ministrului Agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 134/2022, concluzionând că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, întrucât actul a cărui anulare se solicită nu este un act administrativ în înţelesul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Or, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că nu există indicii că reclamantii au contestat procedura de implementare care a fost publicată în cadrul unei proceduri de transparenţă decizională, astfel cum a reţinut prima instanţă.

Astfel, în cuprinsul acţiunii reclamanta face trimitere la procedura de acordare a sumelor reprezentând microgranturi şi granturi pentru capital de lucru entităţilor din domeniul agroalimentar cu finanţare din fonduri nerambursabile, iar nu la procedura de publicare a proiectului de act normativ adoptat ulterior, aşa cum a reţinut instanţa de fond. Drept consecinţă, motivele pe care prima instanţă şi-a întemeiat soluţia sunt străine de fondul pricinii, referindu-se la un alt act decât cel care făcea obiectul litigiului.

În aceste condiţii, în raport de dispoziţiile legale antereferite, Înalta Curte apreciază că, în exercitarea rolului activ, judecătorul fondului avea obligaţia să lămurească obiectul acţiunii, având în vedere imprecizia cu care acesta este formulat, motiv pentru care se impune casarea sentinţei recurate.

Recursul este o cale de atac de reformare, care urmăreşte, aşa cum prevede expres art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 legale mai sus amintite, precum şi a prevederilor art. 497 din C. proc. civ., care prevăd soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se desprinde concluzia că instanţa supremă se pronunţă exclusiv pentru motive de nelegalitate, asupra unei situaţii de fapt pe deplin stabilită.

Faţă de aceste motive, având în vedere soluţia pronunţată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi pretenţiile concrete deduse judecăţii, ţinând cont de specificul contenciosului administrativ în limitele căruia se desfăşoară raporturile litigioase de faţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, motiv pentru care, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării cauzei se va proceda la lămurirea obiectului acţiunii şi la examinarea criticilor invocate de recurenţii-reclamanţi şi a apărărilor formulate de intimatul-pârât, prin raportare la acest obiect, în vederea stabilirii tuturor aspectelor esenţiale necesare soluţionării acţiunii.

În consecinţă, fiind găsit fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât viciile identificate în legătură cu hotărârea curţii de apel implică o nesoluţionare efectivă şi reală a cauzei, fiind nesocotite şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la rolul activ al judecătorului, Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Calea de atac fiind admisă potrivit celor învederate în precedent, iar cauza trimisă la rejudecare, nu mai este necesară vreo analiză asupra motivului de casare dezvoltat de recurenţii-reclamanţi prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât şi va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Admite recursul formulat de reclamanţii B. şi A. - Întreprindere Individuală împotriva sentinţei nr. 273 din 24 octombrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.