Military pensioner's health contribution refund suit assigned to social insurance court, not administrative forum

Şedinţa publică din data de 13 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 decembrie 2022, pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia I civilă, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 6.660 RON reţinută din pensie cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate (CASS) în anul 2022, precum şi a sumei ce se va mai reţine în anul 2023 cu acelaşi titlu şi acelaşi temei legal, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare de la data când era scadentă până la data plăţii efective, şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 268 din data de 23 martie 2023, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Sibiu, reţinând, în esenţă, că obiectul acţiunii reclamantului este subsumat dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi că sumele solicitate de reclamant cu titlu de contribuţii de asigurări sociale reprezintă o creanţă fiscală, conform art. 1. pct. 11 din Codul de procedură fiscală.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 478 din 14 noiembrie 2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 12 ianuarie 2024, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că acţiunea are ca obiect principal obligarea pârâtei la acordarea, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, de despăgubiri constând în sumele reţinute din pensie, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, în temeiul modifcărilor aduse O.U.G. nr. 59/2017 prin art. 60 din Legea nr. 223/2015. A mai reţinut instanţa că, pentru determinarea instanţei competente să soluţioneze cauza, este aplicabil criteriul rangului autorităţii chemate să plătească despăgubirea, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale este autoritate publică centrală.

2.3. Prin sentinţa civilă nr. 8 din 16 ianuarie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis eexcepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul nu a înţeles să cheme în judecată pârâtul Guvernul României şi nu a invocat prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, acţiunea dedusă judecăţii fiind o acţiune în pretenţii rezultate din reţinerea nelegală a unor sume cu titlu de CASS din pensia militară, având natura unui litigiu civil.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cel două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Sibiu, secţia I civilă - completul specializat în litigii de asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând obligarea acesteia la restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în anul 2022, precum şi a celor ce se vor reţine în anul 2023, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare de la data scadenţei până la data plăţii efective. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că sumele în litigiu au fost reţinute din pensie ca urmare a modificării Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, prin O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2022.

Reclamantul a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 74, art. 100-105 din Legea nr. 223/2015, art. 1531 şi art. 1535 din C. civ. şi O.G. nr. 13/2011, făcând trimitere şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, prin care s-a constatat caracterul neconstituţional al dispoziţiilor art. XXIV pct. 11-14 şi 16-19 din O.U.G. nr. 130/2021.

Înalta Curte constată că reclamantul nu a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cum greşit au reţinut secţiile Tribunalul Sibiu şi nici nu a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, care au impus plata obligatorie a CASS de 10% din partea ce depăşeşte cuantumul de 4000 RON pentru fiecare drept de pensie, conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune în pretenţii rezultând din reţinerea pretins nelegală a unor sume din pensia militară, iar nu cu o acţiune în despăgubiri întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, aspect confirmat nu doar de motivele de fapt şi de drept ale acţiunii, dar şi de cadrul procesual pasiv, în care se regăseşte doar casa sectorială de pensii, iar nu şi Guvernul României, emitent al ordonanţei de urgenţă în baza căreia s-au reţinut sumele în litigiu.

Aşadar, Înalta Curte constată că există un litigiu de asigurări sociale, de competenţa jurisdicţiei sistemului pensiilor militare de stat reglementate de Legea nr. 223/2015, iar potrivit art. 101 din acest act normativ, "Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale". Totodată, art. 102 din acelaşi act normativ prevede că "Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul."

Legiuitorul a înţeles să stabilească o reglementare specială referitoare la competenţa de soluţionare a litigiilor privind pensiile, în astfel de pricini nefiind aplicabile normele de competenţă cuprinse în art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel că nici secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Sibiu şi nici secţiei omonime a Curţii de Apel Alba Iulia nu le revine competenţa soluţionării acţiunii reclamantului, care, fiind circumscrisă materiei asigurărilor sociale, cade în competenţa de soluţionare a secţiei sau completului specializat în litigii de asigurări sociale din cadrul tribunalului de la domiciliul reclamantului.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă - complet specializat în litigii de asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă - complet specializat în litigii de asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.