Finality of appellate decisions in two-tier administrative jurisdiction precluding recourse against annulment contestation under CPC art. 508(4)

Şedinţa publică din data de 13 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 28 februarie 2022, sub dosar nr. x/2020, ca urmare a declinărilor succesive de competenţă dispuse de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal (instanţa unde s-a înregistrat iniţial dosarul), Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Curtea de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău, a solicitat obligarea pârâtei ANSVSA la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoarea a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, adică la data de 16.12.2019 şi până la da data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, precum şi dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenţei acestora şi până la data plăţii efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflaţiei calculate pentru fiecare perioadă, de la data scadenţei acestora până la data plăţii efectiv.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 242 din 14 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău şi a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 70.000 RON reprezentând servicii prestate, precum şi dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, sume ce se vor actualiza cu rata inflaţiei, precum şi la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 1009 din 10 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva sentinţei nr. 242 din data de 14.04.2022, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău împotriva aceleiaşi sentinţe, a casat în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

4. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Prin cererea înregistrată la data de 14 noiembrie 2022, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2022, A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1009 din 10 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. şi solicitând anularea deciziei contestate şi trimiterea cauzei la judecătorie pentru judecata în fond a cauzei, iar în subsidiar admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată şi precizată.

5. Hotărârea dată asupra contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 31 din 11 ianuarie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău, ca inadmisibilă.

6. Recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în soluţionarea contestaţiei în anulare

Împotriva deciziei nr. 31 din 11 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs contestatoarea A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate, rejudecare cauzei şi admiterea acţiunii.

7. Apărările formulate în cauză

Intimatele-pârâte Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, intimata-pârâtă ANSVSA invocând şi excepţia inadmisibilităţii recursului.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată şi recursul declarat în cauză este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.".

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Înalta Curte constată că hotărârea ce face obiectul recursului, respectiv decizia nr. 31 din 11 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei nr. 1009 din 10 octombrie 2022, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2020, această din urmă hotărâre având caracter definitiv, întrucât a avut ca obiect soluţionarea recursului declarat de pârâtele ANSVSA şi DSVSA Buzău împotriva sentinţei nr. 242 din 14 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Este de observat că prezenta cauză se judecă potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, care prin art. 20 alin. (1) stabileşte că "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Aşadar, în contenciosul administrativ, legiuitorul a stabilit un sistem cu două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi recurs, iar calea de atac a recursului poate fi exercitată numai împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă.

Totodată, dispoziţiile art. 508 alin. (4) dispun că hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

În speţă, cauza a fost soluţionată în fond de Tribunalul Buzău, iar în recurs de Curtea de Apel Ploieşti, printr-o hotărâre definitivă, împotriva acestei hotărâri definitive fiind promovată contestaţia în anulare, care a fost soluţionată prin decizia ce face obiectul prezentului recurs.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că decizia 31 din 11 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal nu este susceptibilă de recurs, având caracter definitiv, câtă vreme a soluţionat contestaţia în anulare promovată împotriva unei hotărâri definitive, fiind incidente dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ.. Mai exact, câtă vreme decizia nr. 1009 din 10 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, este definitivă, atunci şi decizia nr. 31/2023, care soluţionează contestaţia în anulare îndreptată împotriva acestei hotărâri, are acelaşi caracter şi nu poate fi atacată cu recurs.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 31 din 11 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.