Religious cult's restitution claim quashed and remanded over deficient reasoning on entitled-person status.

Şedinţa publică din data de 12 martie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 28.01.2021 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a solicitat anularea deciziei nr. 9346 din 29.10.2020 emisă de Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România cu referire la cererea de retrocedare nr. x din 27.02.2003 privind imobilul situat în municipiul Blaj, judeţul Alba, înscris iniţial în CF nr. x Blaj, oraş, sub nr. top x, deoarece în mod greşit prin această deciziei, cererea sa nu a fost soluţionată pe fond.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 201/2021 din 3 noiembrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România şi în consecinţă:

- a anulat decizia nr. 9346 din data de 29.10.2020, emisă de pârâtă;

- a obligat pârâta să procedeze la analiza pe fond a cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003, formulată de reclamantă;

- totodată a obligat pârâta la plata sumei de 4270 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 4000 RON reprezentând onorariu avocat, conform contractului de asistenţă juridică nr. x din 26.01.2021 şi facturii nr. x din 21.04.2021 şi 270 RON cheltuieli deplasare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 201/2021 din 3 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj şi pârâta Comisia Specială de Retrocedare.

A) Prin cererea de recurs, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a solicitat menţinerea soluţiei instanţei de fond şi dispunerea modificării în parte a hotărârii atacate, în sensul înlăturării considerentelor nelegale din hotărârea atacată şi a înlocuirii acestora cu propriile considerente.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat următoarele critici:

Instanţa de fond a omis faptul că, în dispozitivul deciziei atacată se reţine că cererea recurentei se respinge: "întrucât solicitanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate în cauză".

În cauză, instanţa de fond s-a limitat a analiza faptic înscrierile din CF şi a combate doar considerentele deciziei atacate, şi nu dispozitivul în care se menţionează că motiv al respingerii cererii faptul că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de proprietar a imobilelor ce fac obiectul, ceea ce echivalează cu lipsa calităţii de persoană îndreptăţită la restituire sau acordare de despăgubiri, în sensul pe care legea îl dă unei atare persoane.

Subliniază recurenta faptul că O.U.G. nr. 94/2000 constituie cadrul legal aplicabil în materia imobilelor naţionalizate de la culte, care se completează cu prevederile H.G. nr. 1094/2005 privind modificarea H.G. nr. 1164/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, aceste acte prevăzând în ceea ce priveşte noţiunea de "persoană îndreptăţită".

Din analiza texte de lege enunţate, rezultă că persoană îndreptăţită în sensul legii este cultul religios, în cauză Biserica greco-catolică pentru cultul religios greco-catolic, prin centrul de cult pentru imobilele preluate abuziv cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

B) Prin cererea de recurs, pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.

În susţinerea cererii de recurs a recurenta-pârâtă a prezentat următoarele critici:

Instanţa de judecată în mod greşit şi-a fundamentat sentinţa civilă pe considerentele sus-menţionate, dispozitivul sentinţei civile recurate, reflectând cumulativ interpretarea şi aplicarea greşită atât a normelor de drept care reglementează cadrul normativ al restituirii imobilelor cât şi a normelor de drept procesual civile.

In acest sens, recurenta-pârâtă susţine că prezentul recurs se fundamentează pe apărările formulate privitoare la lipsa dovezii dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat.

Instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi aplicat prevederile art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (1) şi art. 6 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţa de fond în mod eronat nu a reţinut puterea de lucru judecat asupra chestiunilor litigioase tranşate prin sentinţa civilă nr. 875/1996 pronunţată de Judecătoria Blaj, în dosarul nr. x/1996, rămasă definitivă prin constatarea perimării acţiunii prin decizia civilă nr. 1318/1999, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.

Deşi instanţa de fond nu a putut da eficienţă autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile sus-menţionate, pusă în lumină de recurenta pârâtă prin întâmpinarea depusă pe fondul cauzei, se impunea ca instanţa de fond prin sentinţa civilă în prezenta cauză să reţină cel puţin puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 875/08.10.1996, pronunţată de Judecătoria Blaj, judeţul Alba în dosarul nr. x/1996, rămasă definitiva prin constatarea perimării acţiunii prin decizia civilă nr. 1318/1999, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.

In ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat, art. 430 din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În prezentul litigiu exista hotărâre judecătorească definitivă şi "irevocabilă" în temeiul vechiul C. civ. prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că Mitropolia Bisericii Greco-Catolice Blaj nu şi-a dovedit "calitatea procesuală activă" prin acţiunea de evacuare având ca obiect imobilul în cauză, situat în mun. Blaj str. x, înscris în C.F. nr. x a localităţii Blaj nr. top. x (identic cu imobilul solicitat prin cererea de restituire).

Recurenta-pârâtă apreciază că acţiunea de evacuare viza acelaşi imobil pentru care reclamanta, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a formulat cererea de retrocedare nr. x/2000, prin care s-a cerut restituirea imobilului.

Având în vedere existenţa sentinţei civile nr. 875/1996 pronunţată de Judecătoria Blaj, prin care s-a statuat asupra calităţii procesuale active a reclamantei Mitropolia Bisericii Române Unite cu Roma Greco Catolică asupra unei acţiuni de evacuare ce vizează acelaşi imobil solicitat printr-o cerere de retrocedare în temeiul ordonanţei sus-amintite, apreciază recurenta că sunt necesare a fi aduse lămuriri asupra instituţiei calităţii procesuale.

Or, calitatea procesuală reprezintă identitatea care trebuie să existe între părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

În drept, recurenta-pârâtă şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă ca fiind nefondat.

Intimata-reclamantă Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă ca fiind nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului investit cu soluţionarea cererii de recurs, s-a fixat termen de judecată la data de 27 iunie 2023.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile invocate atât de recurenta-reclamantă Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., şi cele invocate de recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi având în vedere dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt fondate şi le va admite în consecinţă, pentru considerentele ce succed:

În ceea ce priveşte starea litigioasă dintre părţi, Înalta Curte reţină că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a solicitat anularea deciziei nr. 9346 din 29.10.2020, emisă de Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

Prin cererea de retrocedare nr. x din 27.02.2003, reclamanta a solicitat în cadrul procedurii speciale instituită de O.U.G. nr. 94/2000, în principal restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Blaj, judeţul Alba, înscris iniţial în CF nr. x Blaj, oraş, sub nr. top x, iar în subsidiar acordarea de despăgubiri prin echivalent.

Prin decizia nr. 9346 din 29.10.2020, emisă de Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, a fost respinsă cererea de retrocedare, intimata-pârâtă apreciind că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului din partea titularului cererii.

Instanţa de fond, învestită cu cererea de anulare a deciziei nr. 9346 din 29.10.2020, a admis în partea acţiunea formulată de Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj obligând pârâta Comisia Specială de Retrocedare să procedeze la analiza pe fond a cererii de retrocedare.

Înalta Curte, procedând la analiza argumentelor prezentate în considerentele sentinţei recurate care au stat la baza acestei soluţii, apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre fără ca aceasta să prezinte un raţionament logico-juridic care să susţină soluţia dispusă.

Cercetând atât criticile formulate de recurenta-reclamantă privitoare la nelegalitatea considerentelor sentinţei recurate, cât şi criticile recurentei-pârâte privitoare modalitatea de interpretare a calităţii de proprietar al imobilului în temeiul căreia se poate formula cererea de retrocedare, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond nu a clarificat dacă reclamantă îndeplineşte condiţiile de persoană îndreptăţită să formuleze o astfel de cerere.

În concret, chestiunea proprietăţii şi a calităţii de proprietar privitor la imobilul care face obiectul cererii de retrocedare, aspecte care reprezintă esenţa litigiului, nu au fost clarificate de către instanţa de fond, conduită ce se subscrie motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la această opinie, instanţa de recurs atrage atenţia că în cuprinsul considerentelor sentinţei recurate, deşi instanţa de fond identifică în mod corect că în speţă calitatea reclamantei de fostă proprietară a imobilului solicitat prin cererea de retrocedare nr. x din 27.02.2003, reprezintă esenţa chestiunii litigioase, totuşi aceasta nu face lumină cu privire la această chestiune.

Sunt relevante în acest sens, menţiunile din cuprinsul sentinţei recurate precum:, ... instanţa reţine că, imobilul asupra căruia reclamanta a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri în echivalent înscris în CF nr. x cuprinde următoarea menţiune în cartea funciară: Pres la 17 februarie 1907, în baza literelor fundaţionale, datate în Blaj la 30.02.1907 şi aprobate de către A., gr. cat din Blaj, dreptul de proprietate asupra imobilelor de sub H+8-11 se întabulează în favoarea Fondului de sub jurisdicţiunea şi administrarea A. gr.cat de Alba Iulia şi Făgăraş: Fondul B. n. Costea şi C..(fila nr. x verso).

Prin urmare, înscrierea din CF nr. x, menţionată supra, a fost considerată de pârâtă că, dovedeşte cui aparţine proprietatea şi anume că, aparţine Fundaţiei B. n. Costea şi C., iar această fundaţie este distinctă de solicitantă. Instanţa consideră că, această susţinere a pârâtei nu este riguroasă.

În primul din întabularea anterior menţionată rezultă că, imobilul întabulat în favoarea Fondul B. n. Costea şi C. a fost în administrarea şi jurisdicţiunea A. gr.cat de Alba Iulia şi Făgăraş. În al doilea rând, ceea ce a primit Fondul de la A. gr.cat de Alba Iulia şi Făgăraş s-a aflat în administrarea acestuia din urmă. În al treilea rând, pârâta a reţinut greşit că, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului." (pag 6 par. 4-6 din considerentele sentinţei recurate).

Totodată, judecătorul fondului arată că: "Instanţa de fond prin această concluzie, în mod evident nu consideră şi nu reţine că reclamanta a demonstrat dreptul de proprietate asupra imobilului sau că este continuatoarea Fondului B. n. Costea şi C., dar reţine că înscrierea în cartea funciară nu justifică susţinerea pârâtei că sentinţa nr. 875/1996 a Judecătoriei Blaj, definitivă prin decizia nr. 1318/1999 a Curţii de Apel Alba Iulia, are autoritatea de lucru judecat, în sensul că, reclamanta nu şi-a dovedit calitatea procesual activă în raport cu imobilul în cauză."

Considerentele anterior subliniate de Înalta Curte sun contradictorii, nefiind posibil a se decela dacă instanţa fondului a considerat, totuşi, că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită, din perspectiva prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, şi cu atât mai puţin este posibilă corelarea considerentelor sentinţei cu soluţia prevăzută în dispozitiv.

Fără a stabili dacă soluţia pronunţată în procedura administrativă este legală, instanţa de fond, în temeiul considerentelor anterior subliniate, a admis cererea de chemare în judecată obligând pârâtă să analizeze pe fond cererea de retrocedare, constatând Înalta Curte că o atare manieră de redactare a hotărârii ar fi pus în imposibilitate şi pârâta, cu prilejul executării sentinţei, nefiind clare limitele reevaluării condiţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000.

Faţă de acestea, Înalta Curte apreciază că o astfel de conduită procesuală echivalează cu nemotivarea hotărârii judecătoreşti.

Instanţa de recurs subliniază că în conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanţa este obligată să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale, iar acesta trebuie să le examineze în mod efectiv.

Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv, decât dacă toate cererile şi observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, aceasta având în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă.

În aceste condiţii, în speţă, în lipsa efectuării unei analize judicioase pe fondul contestaţiei formulate împotriva decizia nr. 9346 din 29.10.2020 emisă de Comisia specială de retrocedare, în urma căreia să se stabilească cu certitudine dacă reclamanta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi persoana îndreptăţită să formuleze cererea de retrocedare, remediul unei astfel de situaţii presupune trimiterea cauzei spre rejudecare, instanţa de recurs neavând posibilitatea procedurală legală în această fază procesuală de a analiza cauza sub acest aspect. În lipsa analizei instanţei de fond pe chestiunea litigioasă, principiul dublului grad de jurisdicţie prevăzut de lege reprezintă o condiţie imperativă de asigurare a legalităţii acestui demers judiciar, acest aspect reprezentând un argument suplimentar în susţinerea soluţiei de casare a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile declarate de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj şi pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei nr. 201/2021 din 3 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va examina şi celelalte argumente invocate atât de reclamantă, cât şi de pârâtă prin cererea de recurs, şi totodată va avea în vedere considerentele deciziei nr. 21/2023, pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj şi pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei nr. 201/2021 din 3 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.