Ex officio peremption of an appeal for revision due to six-month procedural inactivity following suspension for absent parties.

Şedinţa publică din data de 08 martie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 641 de la data de 20 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea civilă de la data de 14 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost suspendată cauza, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevede că "(1) Judecătorul va suspenda judecata: ... 2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.".

Împotriva încheierii de suspendare de la data de 14 iunie 2022, reclamantul A. a formulat cerere de recurs, care a fost înregistrată la data de 23 septembrie 2022 la Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ulterior această cale de atac fiind transmisă Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie spre soluţionare.

Pentru soluţionarea recursului, instanţa de control judiciar a acordat termen de judecată la data de 31 martie 2023, însă la această dată, având în vedere lipsa părţilor de la judecată şi faţă de împrejurarea că acestea nu au solicitat judecata şi în lipsă, Înalta Curte a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Ulterior, la data de 11 octombrie 2023, a fost întocmit de Registratura secţiei de contencios administrativ şi fiscal Referatul cu propunerea de efectuare a verificărilor prevăzute de dispoziţiile art. 84 punctul 25 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin HCSM nr. 3243/2022, fiind acordat termen de judecată la data de 8 martie 2023. Pentru acest termen de judecată, părţile au fost citate cu menţiunea de a depune un punct de vedere cu privire la eventuala incidenţă în cauză a perimării.

Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că încheierea de şedinţă de la data de 31 martie 2023 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 31 august 2023.

În acest sens, instanţa de control judiciar observă că, de la data la care a intervenit suspendarea judecăţii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv de la data de 31 martie 2023, cauza de faţă a rămas în nelucrare.

Având în vedere cele expuse anterior, precum şi dispoziţiile legale ce reglementează perimarea, ca sancţiune procesuală ce intervine de drept, se constată că aceasta operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în scopul judecării cauzei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţilor ce nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea sa o facă.

Pe de altă parte, nu s-a invocat sau dovedit vreo cauză mai presus de voinţa părţii, care să o fi împiedicat să stăruie în judecata pricinii, ceea ce ar fi întrerupt şi termenul defipt de lege.

Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la judecarea cererii făcute, dedusă din faptul nestăruinţei în timpul prevăzut de lege, şi intervenind din necesitatea de a pune punct stării de incertitudine privind raporturile juridice deduse judecăţii prin cererea lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părţii.

Astfel, în temeiul art. 416 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii timp de 6 luni, iar art. 417 din acelaşi Cod prevede că termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Faţă de textul de lege mai sus menţionat, Înalta Curte reţine că în prezenta cauză un astfel de act de procedură nu a fost îndeplinit în interiorul termenului de perimare, iar în raport de data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, constată că la momentul împlinirii sale perimarea operează de drept şi în bloc asupra întregului cadru procesual. Astfel, termenul de 6 luni, stabilit de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în cauza de faţă, s-a împlinit la data de 31 august 2023, ceea ce a condus la intervenirea de drept a perimării.

În consecinţă, Înalta Curte va constata intervenită sancţiunea perimării cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării, invocată din oficiu.

Costată perimat recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii din 14 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, calea de atac urmând a se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată astăzi, 8 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.