Appeal against insurance guarantee fund's late payment refusal declared null for failing to meet cassation motivation requirements.

Şedinţa publică din data de 7 martie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii. Procedura derulată. Hotărârea instanţei de fond

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 31.03.2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, să se constate existenţa unui refuz nejustificat al FGA cu privire la soluţionarea cererii de plată înregistrate la FGA sub nr. x/19.01.2017 şi să de dispună obligarea pârâtului la soluţionarea de îndată a cererii de plată, cu cheltuieli de judecată.

1.2. La data de 22.06.2021, reclamanta a formulat cerere modificatoare prin care a solicitat, în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004, obligarea FGA la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin respingerea cererii de plată constând în:

- în principal, penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale incidente în materia asigurărilor, respectiv 0,2%/zi de întârziere conform Normei ASF nr. 23/2014, 8.084,38 RON, calculate până la data de 18.06.2021 şi în continuare până la data plăţii efective,

- în subsidiar, dobânda legală penalizatoare stabilită conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, cu cheltuieli de judecată.

1.3. Prin încheierea de şedinţă din 7 septembrie 2021, Curtea a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr. x/2018, cauza fiind repusă pe rol prin încheierea de şedinţă din 28 iunie 2022, faţă de soluţionarea definitivă a dosarului menţionat.

1.4. Prin încheierea de şedinţă din 25 octombrie 2022, Curtea a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei de a preciza dacă a contestat sau nu Decizia nr. 44146/2022 prin care a fost respinsă cererea de plată.

1.5. La termenul din 27 martie 2023, Curtea a repus cauza pe rol.

Prin sentinţa civilă nr. 826 din 16 mai 2023, Curtea a respins excepţia inadmisibilităţii, excepţia tardivităţii şi excepţia prescripţiei invocate de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

A respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. S.A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate, respectiv cu privire la soluţia privind fondul cererii şi, rejudecând, admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată şi obligarea pârâtului FGA la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin respingerea cererii de plată înregistrate la FGA sub nr. x/19.01.2017, constând, în principal, în penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale n materia asigurărilor sau, în subsidiar, în dobânda legală penalizatoare stabilită conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă a apreciat că instanţa a încălcat prevederile legale care reglementează răspunderea patrimonială a autorităţii publice.

A susţinut recurenta-reclamantă că, deşi prin hotărârea prin care a fost anulată Decizia FGA nr. 14452/03.05.2018 (prin care FGA a respins iniţial cererea de plată pe motiv că s-a depăşit plafonul de 450.000 RON), FGA nu a fost obligat în mod direct la plata de despăgubiri, ci la reanalizarea dosarului de daună, în urma reanalizării FGA a achitat către A. sumele solicitate.

În continuarea criticilor sale, recurenta a făcut aprecieri cu privire la existenţa unui act administrativ nelegal, la existenţa prejudiciului, la legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu şi cu privire la culpa pârâtului FGA.

Astfel, a arătat, în esenţă, că, prin Decizia nr. 14452, FGA a respins cererea de plată, această decizie a fost anulată de instanţa de judecată şi, ulterior, FGA a achitat sumele de bani solicitate, cu o întârziere mai mare de 5 ani.

Dacă s-ar admite susţinerile primei instanţe, ar însemna, practic, să se accepte că, deşi respingerea cererii de plată a FGA a fost declarată de instanţa de judecată drept nelegală, deşi prin această modalitate de soluţionare a cererii A. a primit cu o foarte mare întârziere sumele de bani la care era îndreptăţită, FGA nu ar fi ţinut să răspundă civil, ignorându-se consecinţele prejudiciabile ale soluţionării nelegale de către FGA a cererii de plată.

3. Apărările formulate de intimatul-pârât

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, apreciind că susţinerile recurentei sunt străine de aspectele reţinute de instanţa de fond.

În subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar apreciază că recursul reclamantei A. S.A. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că, deşi recurenta-reclamantă a precizat că îşi întemeiază recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv.

Textul de lege menţionat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Înalta Curte reţine că prima instanţă a răspuns, punctual, argumentelor invocate prin acţiune, astfel cum a fost precizată de reclamantă, în raport cu actele depuse la dosar şi cu apărările pârâtului formulate prin întâmpinare.

Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că dreptul de creanţă pretins vătămat prin actul administrativ anulat în mod definitiv, Decizia FGA nr. 14452/03.05.2018, nu a fost recunoscut, pentru că, în urma Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din dosarul nr. x/2018, pârâtul FGA a reanalizat cererea de plată şi a dispus respingerea acesteia, ca tardivă, printr-o nouă Decizie, nr. 44146/03.01.2022. Reclamanta a recunoscut că nu a contestat acest din urmă act administrativ, care, astfel, şi-a consolidat prezumţia de legalitate.

Însă, după cum s-a expus la pct. I.2. al prezentei decizii, recurenta-reclamantă nu a combătut şi nu şi-a circumstanţiat în niciun mod criticile de nelegalitate în raport cu considerentele hotărârii recurate, ci s-a limitat la a-şi exprima nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată, fără a indica dispoziţiile de drept material încălcate de prima instanţă. De asemenea, recurenta-reclamantă a motivat recursul din perspectiva achitării cu întârziere a sumei solicitate prin cererea de plată, deşi cererea de plată a fost respinsă, ca tardivă, de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere/calificare a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de control judiciar, în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având competenţa de a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, o astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei nr. 826 din 16 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.