Judicial review of CSM transfer of prosecutor to judgeship: discretion in balancing staffing criteria against individual career rights

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 1 august 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat:

- anularea Hotărârii nr. 1805 din 27.06.2023 a secţiei pentru judecători, publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 17.07.2023, prin care s-a dispus eliberarea doamnei A. din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia şi numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Zărneşti, conform art. 194 din Legea nr. 303/2022;

- suspendarea punerii în executare a hotărârii menţionate până la pronunţarea unei hotărâri pe fondul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În motivarea contestaţiei, contestatorul a susţinut că, deşi au fost parcurse etapele procedurii de numire a procurorilor în funcţia de judecător şi aparent au fost examinate criteriile legale, Hotărârea nr. 1805/2023 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încalcă prevederile art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 305/2022, nefiind îndeplinite cerinţele/criteriile legale prevăzute de acest text de lege.

Astfel, din chiar considerentele hotărârii atacate se desprinde concluzia că volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia este de 361 cauze/procuror iar, în ce priveşte gradul de ocupare a schemei de personal, se reţine că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia funcţionează efectiv cu 2 procurori.

Cel mai acut argument în sensul caracterului nelegal al hotărârii contestate constă în aceea că prin eliberarea din funcţia de procuror a doamnei A. şi numirea sa în funcţia de judecător gradul de ocupare a posturilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia devine 25%, unitatea urmând să funcţioneze cu un singur procuror cu funcţie de execuţie.

Prin urmare, Hotărârea nr. 1805/2023 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii este emisă cu încălcarea prevederilor art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 305/2022, fiind, în egală măsură, neoportună.

În opinia contestatorului, secţia pentru judecători a emis hotărârea atacată cu ignorarea situaţiei de personal a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia raportate la un volum de cauze de soluţionat ridicat. Textul indicat nu acordă preferinţă în ce priveşte aceste două criterii analizate de secţia competentă a Consiliului Superior al Magistraturii între instanţele de judecată şi parchete, legiuitorul urmărind prin instituirea lor să asigure un echilibru, astfel încât prin numirea dintr-o funcţie în alta să nu se genereze disfuncţionalităţi la instanţa/parchetul de provenienţă al magistratului.

Întrucât fac parte dintr-un întreg, secţiile Consiliului Superior al Magistraturii nu pot avea în vedere în procesul decizional doar cariera pe care o deservesc (judecător sau procuror), ci efectele cu caracter general al hotărârilor luate, de vreme ce consiliul apără independenţa justiţiei (deci şi buna ei funcţionare) în ansamblu.

Aşadar, Hotărârea nr. 1805/2023 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 305/2022, raportat la H.G. nr. 436/2022 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022-2025, în dimensiunea Consiliului de a gestiona resursele umane pentru instanţe şi parchete. Potrivit obiectivului strategic 3 din strategia menţionată, politicile de resurse umane din sistemul judiciar trebuie să asigure eficienţă şi eficacitate în funcţionarea componentelor sale. Rezultatele aşteptate corelative acestui obiectiv - în ce priveşte parchetele - constau într-un grad de ocupare de 80-85% a posturilor de procuror. Unul din obiectivele specifice ale obiectivului 3 este acela al echilibrării schemelor de personal.

Or, prin hotărârea contestată se generează un dezechilibru major în schemele de personal, precum şi în funcţionarea unităţii respective de parchet, lipsind-o de capacitatea de a combate eficient infracţionalitatea, de a furniza un serviciu public de calitate şi într-un termen rezonabil.

Mai mult, trebuie menţionat faptul că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia are un istoric îndelungat de neatractivitate pentru ocuparea posturilor de către procurori, funcţionând de-a lungul timpului cu schemă incompletă sau înregistrând fluctuaţie de personal.

A mai arătat că alocarea resurselor umane a constituit un obiectiv constant al strategiilor de dezvoltare a sistemului judiciar, fiind şi unul din obiectivele urmărite în cadrul MCV.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect suspendarea punerii în executare a hotărârii menţionate până la pronunţarea unei hotărâri pe fond, contestatorul a susţinut că sunt îndeplinite cele două cerinţe cumulative prevăzute de textul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz temeinic justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

Astfel, cu privire la prima cerinţă, există o îndoială serioasă în legătură cu legalitatea hotărârii indicate, fiind evident că secţia pentru judecători nu a luat în considerare îndeplinirea condiţiei de la art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 303/2022 în dimensiunea resurselor umane şi volumului de activitate înregistrate la unitatea de parchet la care funcţionează solicitantul.

Cât priveşte cerinţa producerii unei pagube iminente, se poate observa din chiar definiţia conferită sintagmei "pagubă iminentă" la art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 că aceasta se referă la perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Or, însăşi funcţionarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia este pusă în pericol prin numirea unui procuror de la acest parchet în funcţia de judecător, astfel încât gradul de ocupare a statelor de funcţii şi personal devine 25%. Acesta ar fi, în mod indubitabil, de natură să afecteze nu doar funcţionarea unităţii de parchet menţionate, dar însăşi acordarea unui serviciu către cetăţenii din localităţile arondate circumscripţiei respective, în condiţiile în care pot interveni cazuri urgente ori în care să se impună analizarea luării unor măsuri preventive.

Totodată, suspendarea punerii în executare a Hotărârii nr. 1805/2023 a secţiei pentru judecători până la judecarea cauzei pe fond apare ca firească având în vedere potenţiala începere a activităţii în funcţia de judecător a domnului procuror şi efectele pe care le-ar avea anularea hotărârii atacate asupra actelor îndeplinite de acesta în funcţia de judecător.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului şi a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea, respectiv suspendarea executării Hotărârii nr. 1805/2023 emise de secţia pentru judecători prin care s-a propus Preşedintelui României eliberarea doamnei A. din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia şi numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Zărneşti, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, intimatul a arătat că, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu justifică legitimarea sa procesuală activă.

Astfel, actul administrativ individual atacat a fost emis de Consiliul Superior al Magistraturii în conformitate cu dispoziţiile art. 194 şi următoarele din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, dispoziţii care recunosc atributul CSM de a gestiona resursele umane în sistemul judiciar, având în vedere că numirea unui procuror în funcţia de judecător se dispune cu observarea intereselor unităţii de parchet şi instanţelor judecătoreşti implicate.

Or, în speţă, actul administrativ contestat vizează cariera unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, fără a fi afectată în vreun fel activitatea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Noţiunea de "orice persoană interesată" în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 se raportează la măsura dispusă prin actul administrativ contestat, iar în speţă reclamantul nu are calitatea de persoană interesată atâta vreme cât numirea unui procuror din cadrul unei alte unităţi de parchet în funcţia de judecător nu afectează în niciun fel activitatea acestuia, iar aceasta cu atât mai mult cu cât Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia nu a contestat actul administrativ în discuţie.

Orice altă interpretare ar conduce la situaţia în care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar putea contesta actele ce vizează cariera oricărui procuror (de exemplu promovare, delegare, transfer, numiri în funcţii de conducere), chiar dacă prin acestea nu s-ar aduce nicio atingere concretă activităţii sale, ceea ce nu poate fi primit.

Totodată, subliniază că dispoziţiile legale şi regulamentare invocate de contestator în cuprinsul acţiunii au un caracter general şi nu justifică legitimarea procesuală activă a acestuia, în lipsa unei vătămări concrete într-un drept sau interes legitim propriu.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 194 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, procedura numirii procurorilor în funcţia de judecător se realizează cu avizul conducătorului parchetului de la care provine şi al preşedintelui instanţei la care urmează să activeze, fără ca Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să fie implicat în această procedură.

Cu privire la criticile reclamantului formulate împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1805 din data de 27.06.2023, intimatul a arătat că din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la numirea procurorilor în funcţia de judecător rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, însă şi cu observarea interesului privat al solicitantului, în dimensiunea sa privind dreptul la carieră al magistratului în cauză, hotărârea atacată nefiind emisă cu exces de putere, întrucât numirea doamnei procuror în funcţia de judecător la Judecătoria Zărneşti, a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Volumul de activitate şi situaţia de personal de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia au fost avute în vedere de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, atunci când a fost analizată cererea de numire formulată de doamna procuror, însă aceste criterii nu trebuie absolutizate, ci trebuie coroborate şi cu celelalte criterii stabilite de lege, în contextul în care evaluarea unor astfel de cereri presupune o analiză complexă în raport de elementele particulare ale fiecărui caz, în aşa fel încât să se stabilească o imagine de ansamblu a situaţiei unităţilor implicate în procedura numirii în funcţia de judecător, iar soluţia să susţină raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar.

Intimatul arată că secţia pentru judecători realizează o analiză individualizată a cererilor întemeiate pe dispoziţiile art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, având în vedere situaţia particulară ce rezultă in urma aplicării în speţă a criteriilor stabilite de lege.

Arată intimatul că o componentă importantă a dreptului la carieră al unui magistrat este reprezentată chiar de vocaţia numirii din funcţia de procuror în funcţia de judecător sau viceversa, aceasta reprezentând o manifestare a libertăţii de alegere a evoluţiei traseului profesional, în condiţiile în care persoana în discuţie a dovedit pe de o parte, stabilitate în exercitarea funcţiei pentru o perioadă suficientă de timp, iar pe de altă parte motivaţia şi aptitudinile necesare pentru a accede la o altă funcţie în cadrul profesiei de magistrat.

Cu privire la dificultatea funcţionării Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia ca o consecinţă a numirii doamnei A. în funcţia de judecător, aceasta nu poate constitui un temei pentru anularea actului administrativ în condiţiile în care în cadrul respectivului parchet îşi vor desfăşura activitatea 1 procuror cu funcţie de execuţie şi 1 procuror pe funcţie de conducere, iar volumul de activitate este extrem de redus.

Cu privire la cererea de suspendare a executării hotărârii contestate, arată următoarele:

Prealabil, arată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, indicate în cuprinsul acţiunii, întrucât acestea vizează ipoteza suspendării executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond, prin cerere formulată după introducerea plângerii prealabile, dar înainte de introducerea acţiunii în anulare pe rolul instanţei.

Nu aceeaşi este situaţia în speţa de faţă, unde reclamantul a invocat în sprijinul cazului bine justificat aspecte ce ţin de însăşi oportunitatea emiterii actului administrativ atacat, critici care vizează fondul cauzei şi care pot fi analizate numai în cadrul capătului de cerere având ca obiect anularea actului administrativ.

Sub acest aspect, reclamantul nu a invocat, în concret, în susţinerea acestei cerinţe nicio pagubă proprie şi directă în desfăşurarea activităţii specifice ce ar putea rezulta din numirea domnului procuror în funcţia de judecător. Astfel, arată că numai Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia ar fi în măsură să invoce o eventuală vătămare constând în perturbarea activităţii sale, fiind singurul subiect de drept care justifică un interes din această perspectivă.

Intimata A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 1805 din 27.06.2023 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 17.07.2023, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimaţilor şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie formulată este neîntemeiată.

II.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect anularea şi suspendarea Hotărârii nr. 1805 din 27.06.2023 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus eliberarea doamnei A. din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia şi numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Zărneşti, conform art. 194 din Legea nr. 303/2022.

Potrivit art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor: "(1) La cererea lor motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii, iar procurorii pot fi numiţi în funcţia de judecător la judecătorii, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea secţiei Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcţiei pe care va fi numit, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege. Propunerea de numire în funcţia de judecător se formulează de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul conducătorului parchetului de la care provine şi al preşedintelui instanţei la care urmează să activeze, iar propunerea de numire a judecătorilor în funcţia de procuror se formulează de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul preşedintelui instanţei în care îşi desfăşoară activitatea şi al conducătorului parchetului la care urmează să activeze. (...)

Art. 195 din acelaşi act normativ prevede procedura unui astfel de tip de transfer, care include întocmirea, de către compartimentul de specialitate, a unui referat care cuprinde: datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situaţia posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta şi a posturilor temporar vacante la instanţa sau la parchetul la care funcţionează judecătorul sau procurorul în cauză şi la instanţa ori parchetul la care se solicită numirea, datele privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcţiile de judecător ori de procuror, numărul cererilor de transfer formulate pentru instanţa sau parchetul la care se propune ocuparea funcţiei în condiţiile prezentului articol, precum şi volumul de activitate şi încărcătura pe judecător ori procuror la instanţele sau parchetele implicate în procedura de ocupare a funcţiei în condiţiile prezentului articol. În cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultăţile de ocupare a posturilor vacante la instanţa sau la parchetul la care funcţionează judecătorul sau procurorul în cauză şi la parchetul ori instanţa la care se solicită numirea şi durata vacantării posturilor la instanţa ori parchetul în cauză.

Art. 196 din acelaşi act normativ reglementează criteriile avute în vedere de secţia Consiliului Superior al Magistraturii la interviul susţinut (alin. (2) şi criteriile pentru admiterea cererii de transfer (alin. (3):

"(2) În cadrul interviului, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii va avea în vedere următoarele:

a) motivaţia de a accede în profesia de judecător, respectiv de procuror;

b) activitatea şi experienţa profesională anterioară care vor fi prezentate din perspectiva modului în care se vor reflecta în activitatea specifică funcţiei pe care va fi numit;

c) existenţa aptitudinilor specifice profesiei de judecător, respectiv de procuror;

d) elemente de etică specifice profesiei, urmărindu-se modul în care candidatul se raportează la valori precum independenţa justiţiei, imparţialitatea judecătorilor şi procurorilor, integritatea şi responsabilitatea.

(3) La soluţionarea cererilor, precum şi în situaţia în care sunt mai multe solicitări pentru un singur post, se au în vedere următoarele criterii:

a) volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care provine solicitantul şi la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanţele sau parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

b) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;

c) vechimea la instanţa sau parchetul de la care provine solicitantul;

d) orice date relevante cuprinse în referatul compartimentului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii sau în mapa profesională a judecătorului sau procurorului."

II.2. Cu privire la criticile reclamantului formulate împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1805 din data de 27.06.2023, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatorului, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, sunt neîntemeiate.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 194-196 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Într-adevăr, avizul conducătorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia de la care provine doamna A. a fost negativ, Curtea de Apel Braşov a exprimat un punct de vedere favorabil numirii doamnei procuror în funcţia de judecător, iar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a înaintat un punct de vedere nefavorabil.

Înalta Curte constată că volumul de activitate şi situaţia de personal de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, care au constituit temeiul pentru care au fost emise avizele negative menţionate, au fost avute în vedere de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, atunci când a fost analizată cererea de numire formulată de doamna procuror, însă aceste criterii nu trebuie absolutizate, ci trebuie coroborate şi cu celelalte criterii stabilite de lege, în contextul în care evaluarea unor astfel de cereri presupune o analiză complexă în raport de elementele particulare ale fiecărui caz.

În ceea ce priveşte analiza criteriilor prevăzute de art. 196 alin. (3) din Legea 303/2022, Înalta Curte reţine că hotărârea atacată cuprinde, contrar celor susţinute de contestator, o analiză efectivă a acestora.

Astfel, se reţine prin hotărârea atacată că, din datele furnizate de direcţia de resort din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a rezultat că la Judecătoria Zărneşti este o instanţă care s-a confruntat bună perioadă de timp cu deficit constant de judecători, aspect care a determinat şi înregistrarea unui stoc consistent de dosare mai vechi de un an, ţinând cont de perspectivele de vacantare a unui procent din schema instanţei, luând în considerare şi dificultăţile înregistrate în ocuparea posturilor la această instanţă, se impunea ocuparea posturilor vacante de judecător.

De asemenea, Curtea de Apel Braşov a avizat favorabil numirea doamnei procuror, astfel că secţia pentru judecători a apreciat că este oportună numirea doamnei A. în funcţia de judecător, având în vedere că, în urma interviului a demonstrat că întruneşte calităţile şi aptitudinile specifice acestei funcţii, reţinând de asemenea şi aspectele de ordin motivaţional prezentate de candidat.

Totodată, aceste date sunt coroborate şi cu celelalte criterii stabilite de lege, respectiv criteriile privind vechimea acumulată în funcţia de procuror şi datele relevante cuprinse în referatul compartimentului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii şi în mapa profesională a procurorului, care reprezintă criterii legale conform prevederilor art. 196 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, în condiţiile în care legiuitorul nu stabileşte o ordine de prioritate a acestor criterii.

Or, secţia pentru judecători realizează o analiză individualizată a cererilor întemeiate pe dispoziţiile art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, având în vedere situaţia particulară ce rezultă în urma aplicării în cauză a criteriilor stabilite de lege.

Înalta Curte reţine că vocaţia numirii din funcţia de procuror în funcţia de judecător reprezintă o componentă importantă a dreptului la carieră al unui magistrat, fiind expresia libertăţii de alegere a evoluţiei traseului profesional, în condiţiile în care persoana în discuţie a dovedit stabilitate în exercitarea funcţiei pentru o perioadă suficientă de timp (în cazul doamnei procuror 4 ani şi 4 luni în funcţia de respectivă din care 1 an la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia), precum şi motivaţia şi aptitudinile necesare pentru a accede la o altă funcţie în cadrul profesiei de magistrat, aspecte verificate în cadrul unui interviu.

Or, această opţiune inerentă statutului magistratului nu poate fi complet îngrădită din motivul exclusiv că un procuror provine de la o unitate de parchet neatractivă, cu un volum de activitate crescut, din motive independente de persoana acestuia.

Dacă s-ar admite o astfel de interpretare, în sensul că volumul de activitate şi situaţia precară a parchetului de la care se solicită transferul constituie fine de neprimire ale cererii de transfer, nu s-ar mai regăsi însuşi scopul susţinerii unui interviu în faţa secţiei pentru judecători, în cadrul căruia se verifică aspecte precum motivaţia de a accede în profesia de judecător, activitatea şi experienţa profesională anterioară care vor fi prezentate din perspectiva modului în care se vor reflecta în activitatea specifică funcţiei de judecător, existenţa aptitudinilor specifice profesiei de judecător, elemente de etică specifice profesiei, urmărindu-se modul în care candidatul se raportează la valori precum independenţa justiţiei, imparţialitatea judecătorilor şi procurorilor, integritatea şi responsabilitatea.

Or, aşa cum rezultă din hotărârea atacată, doamna procuror a susţinut interviul prevăzut de art. 196 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, în faţa secţiei pentru judecători, în şedinţa din data de 27.06.2023, rezultatul interviului relevând că posedă aptitudinile specifice funcţiei de judecător, că este motivată să abordeze activitatea de judecător cu asumarea tuturor provocărilor ce decurg din această profesie şi deţine o experienţă extinsă în înfăptuirea actului de justiţie, experienţă acumulată din perioada în care a exercitat funcţia de procuror, dar şi anterior când a activat în calitate de avocat şi consilier juridic.

Nu se poate invoca eventuala încălcare a principiului independenţei funcţionale a unităţii de parchet atâta vreme cât secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a acţionat în limitele atribuţiilor conferite de lege.

În ceea ce priveşte presupusa încălcare a prevederilor H.G. nr. 436/2022 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022 - 2025, Înalta Curte reţine că obiectivul strategic nr. 3 invocat de contestator vizează dezvoltarea politicii de resurse umane la nivelul sistemului judiciar în ansamblul său, respectiv ocuparea posturilor vacante de judecători şi procurori din sistemul judiciar, iar nu numai asigurarea resurselor umane pentru parchete, Strategia putând fi folosită în egală măsură ca argument în favoarea transferului de la procuror la judecător pentru ocuparea schemei instanţei la care operează transferul.

În ceea ce priveşte criticile de oportunitate formulate de contestator, Înalta Curte reiterează că, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor, inclusiv al transferului de la judecător la procuror sau invers rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi la necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi a instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.

Conform jurisprudenţei constante a instanţei supreme, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel că în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale, iar "transferul la o altă instanţă trebuie să corespundă şi nevoilor sistemului judiciar, aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii" (decizia nr. 29/16.01.2018).

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, "autorităţile beneficiază de o anumita marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context". (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 şi 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24).

În speţă, noţiunea de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speţă transferul de la procuror la judecător, şi constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorităţii în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 303/2022.

Or, de vreme ce secţia pentru judecători a urmat procedura prevăzută de lege şi şi-a întemeiat hotărârea pe criteriile prevăzute de lege, inclusiv pe cel privind volumul de activitate şi schema de personal ale unităţii de parchet de la care s-a solicitat transferul, pe care l-a analizat însă prin coroborare cu alte criterii legale relevante, nu se poate vorbi despre un exces de putere, hotărârea emisă având o bază legală şi fiind fundamentată pe un raţionament obiectiv şi nediscriminatoriu.

În cauză, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer de la procuror la judecător s-a efectuat prin prisma criteriilor prevăzute de lege, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale solicitării de transfer, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

În consecinţă, în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârilor contestate, noţiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

În raport de aceste considerente, având în vedere că prezumţia de legalitate şi temeinicie a actului atacat nu a fost răsturnată, Înalta Curte concluzionează că este neîntemeiată contestaţia formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1805 din 27.06.2023, aceasta urmând a fi respinsă.

II.3. Cu privire la cererea de suspendare a executării hotărârii contestate, având în vedere că aceasta viza suspendarea până la soluţionarea contestaţiei, iar contestaţia a fost soluţionată la termenul de astăzi, Înalta Curte o va respinge ca rămasă fără obiect.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestator, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.

Respinge contestaţia formulată de Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Hotărârii nr. 1805 din 27 iunie 2023 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.