Judicial review of CSM’s discretion to deny judicial transfer based on institutional staffing needs versus individual career rights

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Contestaţia judiciară

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, la data de 14 iulie 2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii:

1) anularea Hotărârii nr. 1267 din 6 aprilie 2023 emise de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;

2) obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună transferul contestatorului de la Tribunalul Vaslui la Curtea de Apel Iaşi.

În motivarea contestaţiei, partea a arătat că Hotărârea nr. 1267 din 6 aprilie 2023, prin care i s-a respins cererea de transfer la Curtea de Apel Iaşi, este nelegală întrucât soluţia pronunţată şi considerentele expuse sunt în contradicţie cu datele statistice prezentate şi invocate ca motiv de respingere a cererii, evaluarea comparativă a criteriilor enumerate de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor s-a efectuat fără o analiză obiectivă şi transparentă, încalcă parţial dispoziţiile art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 deoarece ignoră avizul pozitiv al preşedintelui Curţii de Apel laşi cu o motivare care lipseşte cu desăvârşire şi, totodată, îi prejudiciază grav cariera profesională prin faptul că îi acordă "interdicţie la transfer" până când Tribunalul Vaslui nu va avea în viitor un grad de ocupare a posturilor apreciat de intimată ca fiind satisfăcător, fără a se avea în vedere că transferul rămâne singura cale legală prin care-şi va putea desfăşura activitatea la Curtea de Apel Iaşi.

Prezentând situaţia particulară, contestatoarea a precizat că are o vechime Ia Tribunalul Vaslui de peste 20 de ani, mai exact 20 ani şi 7 luni, la secţia civilă, promovând la această instanţă la data de 01.11.2002. În perioada 01.12.2000-30.10.2002 a activat la Judecătoria Vaslui, iar anterior datei de 01.12.2000, a fost judecător la Judecătoria Iaşi în urma promovării examenului de definitivat. Stagiatura a făcut-o la Judecătoria Hîrlău. În cadrul Tribunalului Vaslui a ocupat şi funcţii de conducere. În acelaşi sens, a prezentat şi materiile în care a profesat la Tribunalul Vaslui precum şi faptul că gradul de curte de apel l-a obţinut în urma concursului de promovare efectivă şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie organizat la data de 26.11.2017.

A precizat că evaluarea comparativă şi aplicarea criteriilor enumerate de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor s-a efectuat în ceea ce o priveşte, fără o analiză obiectivă şi transparentă, fiind emisă în acest fel o hotărâre cu exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, împrejurare care atrage nelegalitatea acesteia.

A menţionat că soluţia pronunţată şi considerentele expuse în preambulul hotărârii sunt contrazise de datele statistice invocate, respectiv la Tribunalul Vaslui, încărcătura efectivă pe judecător a fost de 435 dosare, comparativ cu media naţională de 514,6, iar încărcătura efectivă pe schemă a fost de 317,7 dosare, comparativ cu media naţională de 388,7. Aşadar, conform acestor date statistice, încărcătura efectivă pe judecător la Tribunalul Vaslui, dar şi volumul instanţei în anul 2022 au fost sub media naţională, tendinţă care se menţine şi în prezent.

În opinia contestatoarei, criteriile enumerate de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer au fost aplicate în ceea ce o priveşte în mod arbitrar, împrejurare care a condus la pronunţarea unei soluţii nelegale, deoarece acestea sunt limitative, iar nu exemplificative, iar enunţarea lor într-o anumită ordine de prioritate are rolul de a departaja candidaţii aflaţi în situaţii egale în urma aplicării unui criteriu. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca analiza acestor criterii să se realizeze în mod cumulativ ar fi prevăzut-o în mod expres.

Un alt motiv al respingerii cererii sale de transfer a fost reprezentat şi de faptul că "perspectivele de ocupare a posturilor vacante la nivelul Tribunalului Vaslui sunt limitate, în condiţiile în care la nivelul judecătoriilor arondate sunt puţini judecători care să îndeplinească condiţia de a avea grad de tribunal pentru a activa la instanţa superioară, iar schemele acestor instanţe sunt parţial ocupate şi cu un volum peste media naţională, ceea ce face dificilă vacantarea de posturi, motiv pentru care apreciază că aprobarea cererii de transfer nu este oportună în prezenta sesiune, fiind asigurat astfel justul echilibru între interesul privat al magistratului şi interesul public constând în buna funcţionare a instanţei la care activează."

A apreciat că o asemenea motivare reprezintă o "interdicţie" la transfer pe o perioadă nedeterminată, mai exact până când vor fi suficienţi candidaţi de la instanţele inferioare care să se înscrie la concursul de promovare efectivă pentru ocuparea celor 4 posturi vacante sau până când se vor ocupa prin transfer. Respingerea cererii sale de transfer pe motivul dificultăţii ocupării posturilor vacante la Tribunalul Vaslui, reprezintă manifestarea unui exces de putere de natură a-i vătăma grav dreptul legitim de a evolua pe linie profesională şi care rupe echilibrul între interesul privat al magistratului si interesul public constând în buna funcţionare a instanţei la care activează. Nu aceeaşi abordare a avut-o CSM, secţia pentru judecători (chiar dacă a avut o altă compunere) în cazul analizei altor cereri de transfer formulate de-a lungul timpului de către judecători de la Tribunalul Vaslui, în perioada în care a fost preşedinte al aceleiaşi instanţe, deşi gradul de ocupare al posturilor la această instanţă era sub 70%.

Consiliul veghează la buna gestionare a resursei umane la nivelul instanţelor şi urmăreşte echilibrarea schemelor de personal şi a volumului de activitate, însă faptul că Tribunalul Vaslui este o instanţă neatractivă, nu poate fi invocată în mod sistematic drept temei al soluţiei de respingere a cererii de transfer. Deficitul de judecători de la instanţele arondate Tribunalului Vaslui nu reprezenta un criteriu legal direct care să fie avut în vedere la analiza cererii de transfer, aceste instanţe nefiind implicate în procedura de transfer.

Posturile vacante se ocupă, în principal, în urma concursului de promovare efectivă şi nimeni nu poate anticipa la acest moment, dacă la următoarele concursuri vor fi sau nu candidaţi de la alte instanţe, iar judecătorii cu gradul profesional de tribunal sau curte de apel pe loc, pot să ajungă să funcţioneze la Tribunalul Vaslui doar prin transfer, delegare sau detaşare, cu acordul lor, adică într-un orizont de timp nedefinit.

Secţia pentru judecători a CSM a depăşit analiza de oportunitate a cererii întrucât criteriile enumerate de art. 192 din Legea nr. 303/2002 nu au fost analizate comparativ în mod obiectiv şi transparent între contestatoare şi judecătorul căruia i s-a admis cererea de transfer, nefiind realizată o motivare convingătoare cu privire la aspectele pentru care s-a admis cererea de transfer formulată de dna judecător B. în detrimentul cererii contestatoarei şi care au fost argumentele care au condus la concluzia că motivele de ordin profesional şi vechimea în grad profesional invocate de dna. judecător prevalează faţă de cele ale sale, în contextul în care vechimea în grad profesional este egala, însă vechimea în funcţia de judecător şi vechimea la instanţa de la care se solicită transferul sunt net în favoarea contestatoarei. De asemenea, nu se regăsesc în cuprinsul actului contestat referiri la specializarea judecătorului ca şi criteriu de departajare sau la disponibilitatea de a activa la oricare dintre secţiile Curţii de Apel Iaşi, în funcţie de nevoile instanţei, deşi intimatul susţine că a efectuat o analiză cumulativă a criteriilor prevăzute de lege la transfer.

Împrejurarea că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este şi cel atacat în cauza nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituţiei se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar, iar măsura dispusă în aceste condiţii ar căpăta dimensiunile unui act administrativ adoptat cu exces de putere, apt a produce prejudicii semnificative subiectului vizat.

Intimata omite în analiza cererii de transfer, faptul că nu are deschisă calea înscrierii şi participării la concursul de promovare efectivă în funcţie de execuţie a judecătorilor, candidatura fiindu-i respinsă la concursul aflat în derulare ca urmare a modului de interpretare de către intimaţi a prevederilor art. 284 alin. (3) din Legea nr. 303/2022.

Hotărârea atacată ignoră avizul pozitiv al preşedintelui Curţii de Apel Iaşi care a fost dat cu privire la cererea sa de transfer, iar motivarea înlăturării acestui aviz, lipseşte cu desăvârşire, împrejurare care afectează legalitatea actului emis, fiind încălcate parţial şi prevederile art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022.

Curtea de Apel Iaşi a avizat pozitiv, cu observaţii, solicitarea de transfer pe care a formulat-o contestatoarea, respectiv condiţionat de transferul doamnei judecător C. de la Curtea de Apel Iaşi la Judecătoria Bicaz, având în vedere vechimea în funcţie şi experienţa profesională a contestatoarei, precum şi faptul că, în eventualitatea vacantării unui post de judecător în cadrul secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale, ocuparea acestuia prin transferul său"ar asigura un real beneficiu şi echilibru la nivelul secţiei".

Preşedintele Curţii de Apel Iaşi, în virtutea atribuţiilor manageriale pe care le îndeplineşte are o imagine obiectivă şi realistă asupra nevoilor de resurse umane ale instanţelor din circumscripţia Curţii şi, pe cale de consecinţă, este cel mai în măsură să aprecieze dacă plecarea unui judecător de la o instanţă inferioară la instanţa superioară prin transfer, delegare/detaşare afectează în sens negativ buna funcţionare a primei instanţe.

Cu toate acestea, emitentul hotărârii contestate nu indică motivul pentru care a înlăturat avizul pozitiv exprimat de preşedintele instanţei la care a solicitat transferul, acordând preferinţă doar avizului negativ exprimat de preşedintele Tribunalului Vaslui şi, totodată, care au fost motivele pentru care s-a considerat oportun să fie admisă cererea de transfer formulată de un judecător care a primit avize negative de la ambii preşedinţi ale instanţelor implicate în procedura transferului, în detrimentul cererii contestatoarei.

În concluzie, a apreciat că hotărârea secţiei pentru Judecători a C.S.M. prin care i-a fost respinsă cererea de transfer este una generică, tipizată în motivare şi nelegală, fiind dată cu exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 şi totodată cu încălcarea prevederilor art. 188 alin. (1) şi art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, faţă de împrejurarea că hotărârea atacată este temeinică şi legală.

3. Alte aspecte procesuale

În raport de dispoziţiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, intimatul a depus la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii celor două hotărâri contestate în cauză.

Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat concluziile de admitere a contestaţiei.

4. Soluţia instanţei

Examinând Hotărârea nr. 1267 din 23 noiembrie 2022 emise de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi în raport de probele administrate şi prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată, pentru următoarele considerentele:

Contestatoarea A. a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu cererea de verificare a legalităţii Hotărârii nr. 1267 din 6 aprilie 2023 prin care secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer de la Tribunalul Vaslui la Curtea de Apel Iaşi.

În esenţă, sistematizând criticile prezentate de parte, Înalta Curte reţine că actul administrativ unilateral cu caracter individual dedus judecăţii este contestat sub următoarele aspecte: (i) motivarea deficitară/vagă a soluţiei de respingere a cererii de transfer, deoarece nu au fost examinate în concret motivele expuse în susţinerea acesteia; (ii) aplicarea greşită a dispoziţiilor legale de la art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, art. 188 alin. (1) şi art. 192 din Legea nr. 303/2022 .

Potrivit dispoziţiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată:

"Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din acelaşi act normativ:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile ori compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau acestui parchet o impun."

Art. 192 din Legea nr. 303/2022 prevede criteriile ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete, respectiv:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Înalta Curte reiterează, aşa cum rezultă din jurisprudenţa sa constantă, că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, incidenţa fiecăruia dintre acestea urmând a fi apreciată în fiecare caz individual, prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea contestată respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 188 - 192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer a contestatoarei s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi la necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi a instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.

Normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, corelând şi avizele emise în temeiul art. 188 alin. (1) din aceeaşi lege, de instanţele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Aşadar, a fost avut în vedere avizul negativ emis de Tribunalul Vaslui în raport de datele statistice oferite de direcţia de resort cu privire la personalul instanţei şi la încărcătura efectivă pe judecător precum şi avizul pozitiv, cu observaţii, din partea Curţii de Apel Iaşi, condiţionat de transferul unei alte doamne judecător şi arătând aportul contestatoarei ar fi de un real folos secţiei de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Din punct de vedere al cerinţei legale a motivării, instanţa de contencios administrativ poate pronunţa o soluţie de anulare a actului administrativ, dacă este vorba despre o nemotivare totală a acestuia sau dacă din cuprinsul motivelor sumar expuse, judecătorul, dar şi partea vătămată, nu pot analiza şi decela raţionamentul autorităţii emitente. Se constată, însă, că hotărârea contestată respectă cerinţele prevăzute de lege din perspectiva motivării, fiind expuse corespunzător atât obiectul cererii de transfer şi împrejurările pe care acestea se întemeiază, cât şi argumentele secţiei pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele instanţelor implicate, precum şi argumente referitoare la asigurarea bunei funcţionări a tribunalului de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluţia de respingere a solicitării de transfer.

La verificarea legalităţii hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speţă, funcţionarea optimă a instanţelor implicate în analiză, având în vedere date statistice şi criterii concrete relevante obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context şi interpretate în mod subiectiv în raport de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Contrar susţinerilor contestatoarei, secţia pentru Judecători a reţinut situaţia dificilă a Tribunalului Vaslui, cauzată în principal de gradul de ocupare a schemei de personal. În vederea preîntâmpinării unor astfel de situaţii şi pentru a evita perturbarea activităţii tribunalului prin supraîncărcarea celorlalţi judecători, aspect care determină acordarea unor termene mai lungi, cu consecinţa afectării celerităţii soluţionării cauzelor şi, în mod indirect, a justiţiabililor, în contextul cu care se confruntă instanţa sub aspectul fluctuaţiei de personal (situaţia posturilor vacante), văzând şi situaţia instanţei la care s-a solicitat transferul, precum şi avizele şi, respectiv, punctele de vedere ale instanţelor implicate, secţia pentru Judecători a apreciat optim transferul doamnei B..

Aşadar, analizând concomitent cele 6 de cereri de transfer la Curtea de Apel Iaşi formulate de către judecători, în raport de motivele invocate de solicitanţi şi de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, secţia pentru Judecători a apreciat că contestatoarea, doamna judecător D. şi doamna E., deşi au vechimi mai mari în funcţie şi la instanţă, nu vor fi transferate faţă de deficitul de judecători care s-ar crea la instanţele de la care provin, fiind admisă cererea de transfer a unei judecătoare cu o vechime mai mică în funcţie şi la instanţă dar care nu ar fi generat efecte negative asupra activităţii instanţei de la care a solicitat transferul.

Totodată, este neîntemeiată şi susţinerea contestatoarei potrivit căreia, în soluţionarea cererii sale de transfer, s-ar fi dat eficienţă unui criteriu neprevăzut de lege, respectiv dificultatea ocupării posturilor vacante, creând o "interdicţie de transfer" pentru aceasta deoarece intimatul a avut în vedere datele statistice ale instanţelor de la care se solicita transferul precum şi ale Curţii de Apel Iaşi, situaţia particulară a fiecărui titular de cerere de transfer precum şi criteriile legale referitoare la transfer, motivând adecvat de ce o cerere de transfer a fost admisă în detrimentul alteia.

Criticile contestatoarei referitoare la nelegalitatea respingerii cererii sale de transfer prin raportare la soluţia de admitere a unei alte cereri de transfer sunt nefondate, atât timp cât secţia pentru Judecători a reţinut concursul mai multor cereri de transfer de la tribunale diferite şi a apreciat că pentru asigurarea bunei funcţionări a acestor instanţe putea fi admisă doar o singură cerere de transfer, iar solicitările magistraţilor au fost analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, prin raportare la aceleaşi criterii legale, astfel încât nu se poate vorbi în speţă de o încălcare a principiului egalităţii de tratament.

Deşi, este adevărat că doamna judecător A. are o vechime mai mare în funcţie şi la instanţă decât judecătoarea a cărei cerere de transfer a fost admisă (aspect reţinut, de altfel, şi în considerentele hotărârii contestate), criteriul vechimii reprezintă doar unul dintre criteriile legale de transfer prevăzute în cadrul art. 192 din Legea nr. 303/2022, în condiţiile în care legiuitorul nu stabileşte o ordine de prioritate a acestora, revenind secţiei pentru Judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecărui criteriu prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

În ceea ce priveşte avizele comunicate de instanţele implicate, acestea sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege, se solicită în mod obligatoriu de Consiliu Superior al Magistraturii, potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 şi sunt consultative, fiind relevante în adoptarea unei soluţii cu privire la cererile de transfer formulate de magistraţi.

În cauză, secţia pentru judecători a avut în vedere şi a dat prioritate avizului nefavorabil emis de Tribunalul Vaslui, dat fiind faptul că motivele invocate de contestatoare nu pot prevala, la momentul analizării cererii de transfer, faţă de interesele instanţei de la care aceasta provine, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei desfăşurări a activităţii şi evitarea creşterii încărcăturii pe judecător. Mai mult decât atât, a fost luat în considerare şi avizul Curţii de Apel Iaşi care a fost acordat, cu observaţii, condiţionat de transferul unui alt judecător, cu posibilitatea de a activa în altă materie decât cea a dreptului comercial în care era specializată contestatoarea.

Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorităţii în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 303/2022.

Or, de vreme ce aceste avize reprezintă un criteriu legal, iar legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate a criteriilor, acestea fiind lăsate a fi apreciate în ansamblu, iar secţia pentru Judecători şi-a întemeiat hotărârea pe acest criteriu, pe care l-a analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate şi schema de personal ale instanţei de la care s-a solicitat transferul şi motivele invocate în susţinerea cererii, nu se poate vorbi despre un exces de putere, hotărârea emisă având o bază legală şi fiind fundamentată pe un raţionament obiectiv şi nediscriminatoriu.

Simpla existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, în competenta secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii revine şi analiza de oportunitate, prin raportare la nevoile sistemului judiciar.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 1267 din 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1267 din 06 aprilie 2023 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.