Transfer refusal upheld: transfer is expectancy, not right; Council discretion lawfully exercised.

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Contestaţia judiciară

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, la data de 6 iulie 2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii:

1) anularea Hotărârilor nr. 1015 de la 30 martie 2023 şi nr. 1318 de la 6 aprilie 2023 emise de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;

2) obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Sânnicolau Mare la Judecătoria Timişoara.

În motivarea contestaţiei, partea a arătat că soluţia pronunţată este nelegală prin prisma modului de aplicare discreţionar şi imprevizibil a criteriilor stabilite de dispoziţiile art. 621 din Legea nr. 303/2004 şi de considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454 din 24 iunie 2020.

În ceea ce priveşte volumul de activitate, este adevărat că la Judecătoria Sânnicolau Mare (1477,1/judecător şi 1211,2/schemă) volumul de activitate se situează peste media naţională (1159,3/judecător şi 893,l/schemă), însă şi volumul de activitate la Judecătoria Timişoara era unul ridicat, apropiat de media naţională (1082/judecător şi 937,7/schemă).

A susţinut contestatoarea că ceea ce nu a avut in vedere intimatul, nici în prima şi nici în a doua etapă de transfer, este că deficitul de personal era unul similar sau chiar mai mare în cazul Judecătoriei Timişoara decât în cazul Judecătoriei Sânnicolau Mare. Astfel, la momentul analizării de către intimat a cererilor de transfer la Judecătoria Sânnicolau Mare era un singur loc vacant, iar în cazul Judecătoriei Timişoara existau un număr de 16 posturi vacante.

În acelaşi timp, la Judecătoria Sânnicolau Mare nu a existat fluctuaţie de personal (judecători) care să ducă la preluarea de dosare prin metoda ciclică de aproximativ doi ani, contestatoarea preluând completul unei doamne judecător delegată în luna mai 2022 la Tribunalul Timiş. Totodată, a precizat că majoritatea dosarelor înregistrate la Judecătoria Sânnicolau Mare au ca obiect "cerere de valoare redusă" şi "încuviinţare executare silită"', aşadar dosare de o complexitate mai redusă.

Cât priveşte avizul negativ al Curţii de Apel Timişoara, se poate observa că motivele acestui aviz nu au fost analizate în vreun fel de Consiliu, după cum nu au fost analizate nici motivele avizului favorabil al Judecătoriei Timişoara în sensul de a preciza care sunt argumentele pentru care avizul negativ al Curţii de Apel Timişoara a fost avut prioritate în faţa celui pozitiv exprimat de Judecătoria Timişoara. Este adevărat că nu intră în atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii să efectueze o analiză de legalitate a avizelor instanţelor, însă prevederile art. 612 lit. a) din Legea nr. 303/2004 statuează obligaţia CSM de a avea în vedere motivele cuprinse în avizele consultative, nu doar caracterul favorabil/nefavorabil transferului. De altfel, nu cunoaşte motivele pentru care Curtea de Apel Timişoara a avizat negativ cererea sa de transfer şi pozitiv cererea de transfer formulată de doamna judecător B. (din cadrul Judecătoriei Arad, aflată în circumscripţia aceleiaşi Curţi de Apel), aşa cum rezultă din motivarea hotărârii de admitere a cererii sale de transfer în etapa a II-a.

În ceea ce priveşte încărcătura cauzelor/schemă, a precizat că acesta nu poate fi un criteriu de raportare câtă vreme este cunoscută la nivel naţional situaţia schemelor subdimensionate.

Prin urmare, câtă vreme la Judecătoria Sânnicolau Mare schema este subdimensionată şi încărcătura cauzelor raportat la schemă este de 1211,2, acest aspect nu poate fi avut în considerare în mod rezonabil la soluţionarea cererii de transfer. Astfel se creează o situaţie inechitabilă în ceea ce îi priveşte pe judecătorii care funcţionează la o instanţă cu schema subdimensionată, cum este Judecătoria Sânnicolau Mare, şi cei care funcţionează la o instanţă cu schema supradimensionată sau la nivelul mediei naţionale.

Desigur, conform motivării intimatului, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru ca un judecător să obţină transferul conferă acestuia o vocaţie la transfer, care poate fi valorificată doar în anumite condiţii care să corespundă, totodată, nevoilor sistemului judiciar pentru asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrării volumului de muncă, însă în cazul să se pare că nu poate obţine un transfer decât la o instanţă la care volumul de activităţii este mai mare decât cel de la instanţa de la care a cerut transferul.

Prin hotărârile CSM nr. 619/01.03.2021 şi nr. 915/03.03.2022 au fost respinse cererile de transfer formulate în sesiunea martie 2022 de la Judecătoria Tulcea, unde a funcţionat la acea dată, la Judecătoria Timişoara având în vedere, în principal, volumul de activitate mai ridicat la Judecătoria Tulcea. Urmare acestei soluţii, la următoarea sesiune de transfer din mai 2022, întrucât nu au existat locuri vacante nici în etapa I şi nici in etapa a II-a la Judecătoria Timişoara disponibile pentru transfer, a fost nevoita să formuleze cerere de transfer pentru instanţele situate la cea mai mică distantă de domiciliul său, respectiv Judecătoria Sânnicolau Mare şi Judecătoria Lugoj întrucât prezenţa sa în judeţul Timiş era necesară raportat la faptul că soţul său fusese mutat în luna aprilie 2022 în interesul serviciului în cadrul IPJ Timiş, secţia III Rurală Sânandrei, iar fiica sa urma să înceapă clasa pregătitoare la Şcoala Gimnazială Sânandrei, jud. Timiş. Într-adevăr, cererea de transfer formulată în această etapă a fost admisă la Judecătoria Sânnicolau Mare, însă admiterea a avut în vedere acelaşi criteriu al volumului de activitate din statisticile anului precedent, de această dată mai mare la Judecătoria Sânnicolau Mare, nicidecum celelalte criterii.

De asemenea, prin hotărârile nr. 2651/15.11.2022 şi nr. 2376/17.11.2022 emise de intimat cererile de transfer de la Judecătoria Sânnicolau Mare la Judecătoria Timişoara au fost respinse având în vedere considerente similare cu cele expuse în hotărârile contestate prin prezenta cerere.

A precizat că faţă de motivarea intimatului asupra cererilor sale de transfer, acesta a avut în vedere exclusiv volumul de activitate, care se va situa întotdeauna peste media naţională, fără nicio raportare la volumul de activitate al instanţei la care şi de la care se solicită transferul, la data transferului.

În acest context a arătat că îi va fi imposibil să obţină un transfer la Judecătoria Timişoara unde volumul de activitate este, din punct de vedere statistic, sub media naţională sau la nivelul acesteia şi pentru care se formulează în mod constant cereri de transfer sau de ocupare a posturilor prin alte proceduri prevăzute de lege (spre deosebire de Judecătoria Sânnicolau Mare).

Referitor la criteriul vechimii la instanţa de la care a solicitat transferul, a precizat că la data soluţionării cererii de transfer avea aproape 10 luni vechime (la Judecătoria Sânnicolau Mare din 15.06.2022).

În ceea ce priveşte motivele personale, contestatoarea a arătat că are domiciliul în loc. Sînandrei jud. Timiş (la aproximativ 13 km de num. Timişoara) unde deţine o locuinţa în proprietate, însă datorită faptului că îşi desfăşoară activitatea la Judecătoria Sânnicolau Mare, situată la aproximativ 57 km de localitatea de domiciliu, nu poate face naveta zilnic, ci doar săptămânal. Prin urmare, distanţa mică de la domiciliu Ia Judecătoria Timişoara i-ar permite o navetă zilnică mult mai uşoară.

De asemenea, a precizat că soţul său îşi desfăşoară activitatea în cadrul IPJ Timiş, secţia 3 Rurala Sînandrei şi este nevoit să facă naveta zilnic (aproximativ 104 km dus/întors) ceea ce este foarte obositor având în vedere că îşi desfăşoară activitatea în ture.

Totodată, având în vedere faptul că la Judecătoria Sânnicolau Mare asigură o dată la patru săptămâni, permanenţa în materie penală după ora 16:00, în zilele de sărbători legale şi în zilele de sâmbătă şi duminică, şi ţinând seama de faptul că soţul său lucrează în ture pot exista situaţii în care să nu aibă cui să îi încredinţeze supravegherea copilului său minor, în vârstă de 7 ani, întrucât în oraşul Sânnicolau Mare nu are rude sau persoane apropiate cărora să le poată solicita sprijinul. În schimb, în cazul în care ar locui la adresa de domiciliu aş avea sprijinul familiei extinse.

Având în vedere motivele expuse, a solicitat admiterea cererii deoarece intimatul nu a realizat un just echilibru între interesul public şi interesul legitim privat, sens în care se impune anularea HCSM nr. 1015/30.03.2023 şi nr. 1318/06.04.2023 şi obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul la Judecătoria Timişoara.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, faţă de împrejurarea că hotărârile atacate sunt temeinice şi legale.

3. Alte aspecte procesuale

În raport de dispoziţiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, intimatul a depus la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii celor două hotărâri contestate în cauză.

Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat concluziile de admitere a contestaţiei.

4. Soluţia instanţei

Examinând Hotărârile nr. 1015/30.03.2023 şi nr. 1318/06.04.2023 emise de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi în raport de probele administrate şi prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată, pentru următoarele considerentele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că cererea formulată de contestatoare a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 303/2004 însă, având în vedere că actele administrative individuale contestate au fost emise în martie şi respectiv în aprilie 2023, după intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, această din urmă lege fiind reţinută ca temei de drept al respingerii cererilor de transfer şi de intimat, apreciază că incidentă în cauză este Legea nr. 303/2022.

Contestatoarea A. a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu cererea de verificare a legalităţii Hotărârilor nr. 1015 de la 30 martie 2023 şi nr. 1318 de la 6 aprilie 2023 prin care secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Sânnicolau Mare la Judecătoria Timişoara.

În esenţă, sistematizând criticile prezentate de parte, Înalta Curte reţine că actul administrativ unilateral cu caracter individual dedus judecăţii este contestat sub următoarele aspecte: (i) motivarea deficitară/vagă a soluţiei de respingere a cererii de transfer, deoarece nu au fost examinate în concret motivele expuse în susţinerea acesteia; (ii) aplicarea greşită a dispoziţiilor legale art. 188 alin. (1) şi art. 192 din Legea nr. 303/2022 .

Potrivit dispoziţiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată:

"Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din acelaşi act normativ:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile ori compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau acestui parchet o impun."

Art. 192 din Legea nr. 303/2022 prevede criteriile ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete, respectiv:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Înalta Curte reiterează, aşa cum rezultă din jurisprudenţa sa constantă, că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, incidenţa fiecăruia dintre acestea urmând a fi apreciată în fiecare caz individual, prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actelor administrative atacate în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârile contestate respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora au fost adoptate, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 188 - 192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer a contestatoarei s-a efectuat, atât în etapa I de transfer (Hot. nr. 1015 de la 30 martie 2023) cât şi în etapa II transfer (Hot. nr. 1318 din 6 aprilie 2023) prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi la necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi a instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.

Normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, corelând şi avizele emise în temeiul art. 188 alin. (1) din aceeaşi lege, de instanţele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererilor de transfer a contestatoarei.

Aşadar, contrar susţinerilor contestatoarei, a fost avut în vedere avizul negativ emis de Curtea de Apel Timişoara în raport de datele statistice oferite de direcţia de resort cu privire la personalul instanţei şi la încărcătura efectivă pe judecător.

Din punct de vedere al cerinţei legale a motivării, instanţa de contencios administrativ poate pronunţa o soluţie de anulare a actului administrativ, dacă este vorba despre o nemotivare totală a acestuia sau dacă din cuprinsul motivelor sumar expuse, judecătorul, dar şi partea vătămată, nu pot analiza sau decela raţionamentul autorităţii emitente. Se constată, însă, că hotărârile atacate respectă cerinţele prevăzute de lege din perspectiva motivării, fiind expuse corespunzător atât obiectul cererii de transfer şi împrejurările pe care acestea se întemeiază, cât şi argumentele secţiei pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele instanţelor implicate, precum şi argumente referitoare la asigurarea bunei funcţionări a judecătoriei de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluţia de respingere a solicitării de transfer.

La verificarea legalităţii hotărârilor contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speţă, funcţionarea optimă a instanţelor implicate în analiză, având în vedere date statistice şi criterii concrete obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context şi interpretate în mod subiectiv în raport de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Contrar susţinerilor contestatoarei, secţia pentru Judecători a reţinut situaţia dificilă a Judecătoriei Sânnicolau Mare, cauzată în principal de gradul de ocupare a schemei de personal. În vederea preîntâmpinării unor astfel de situaţii şi pentru a evita perturbarea activităţii judecătoriei de la care se solicită transferul prin supraîncărcarea celorlalţi judecători, aspect care determină acordarea unor termene mai lungi, cu consecinţa afectării celerităţii soluţionării cauzelor şi, în mod indirect, a justiţiabililor, în contextul cu care se confruntă instanţa sub aspectul fluctuaţiei de personal (situaţia posturilor vacante), văzând şi situaţia instanţei la care s-a solicitat transferul, precum şi avizele şi, respectiv, punctele de vedere ale instanţelor implicate, secţia pentru Judecători a apreciat că se impune respingerea cererilor de transfer ale contestatoarei.

Aşadar, analizând cererile de transfer la Judecătoria Timişoara formulate de către contestatoare, în raport de motivele invocate de aceasta şi de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, secţia pentru Judecători a apreciat că se impune respingerea acestora faţă de deficitul de judecători care s-ar crea la Judecătoria Sânnicolau Mare dat fiind că această instanţă funcţiona deja cu un deficit de personal de 20% iar transferul doamnei judecător ar fi perturbat grav activitatea instanţei, prin supraîncărcarea judecătorilor rămaşi.

Totodată, este neîntemeiată şi susţinerea contestatoarei potrivit căreia, în soluţionarea cererii sale de transfer, s-ar fi dat eficienţă unui criteriu neprevăzut de lege, respectiv dificultatea ocupării posturilor vacante, creând o "interdicţie de transfer" pentru aceasta deoarece intimatul a avut în vedere datele statistice ale instanţei de la care s-a solicitat transferul precum şi ale Judecătoriei Timişoara, prin raportare la situaţia particulară titularului cererii de transfer precum şi la criteriile legale referitoare la transfer, motivând adecvat respingerea cererii formulate.

În ceea ce priveşte avizele comunicate de instanţele implicate, acestea sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege, se solicită în mod obligatoriu de Consiliu Superior al Magistraturii, potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 şi sunt consultative, fiind relevante în adoptarea unei soluţii cu privire la cererile de transfer formulate de magistraţi.

În cauză, secţia pentru judecători a avut în vedere şi a dat prioritate avizului nefavorabil emis de Curtea de Apel Timişoara, dat fiind faptul că motivele invocate de contestatoare nu pot prevala, la momentul analizării cererii de transfer, faţă de interesele instanţei de la care aceasta provine, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei desfăşurări a activităţii şi evitarea creşterii încărcăturii pe judecător.

Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorităţii în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 303/2022.

Or, de vreme ce aceste avize reprezintă un criteriu legal, iar legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate a criteriilor, acestea fiind apreciate în ansamblu, iar secţia pentru Judecători şi-a întemeiat hotărârea inclusiv pe acest criteriu, pe care l-a analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate şi schema de personal ale instanţei de la care s-a solicitat transferul şi motivele invocate în susţinerea cererii, nu se poate vorbi despre un exces de putere, hotărârea emisă având o bază legală şi fiind fundamentată pe un raţionament obiectiv şi nediscriminatoriu.

Simpla existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, în competenta secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii revine şi analiza de oportunitate, prin raportare la nevoile sistemului judiciar.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârilor nr. 1015 din 30 martie 2023 şi nr. 1318 din 06 aprilie 2023 ale Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, actele administrative atacate fiind emise în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1015 din 30 martie 2023 şi a Hotărârii nr. 1318 din 06 aprilie 2023 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.