Peremption upheld over untimely reinstatement challenge in telecoms regulatory dispute.

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.09.2020, reclamanta A. S.A.., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii şi B. S.R.L., a formulat contestaţie împotriva deciziei preşedintelui ANCOM nr. 811/07.08.2020, solicitând anularea în întregime a cererii B. S.R.L., ca neîntemeiată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă de la data de 30 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei, fiind menţinută suspendarea dispusă de prima instanţă în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1406 de la data de 12 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia perimării. S-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii şi B. S.R.L..

S-a respins cererea de repunere pe rol, ca rămasă fără obiect.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii de la data de 30 mai 2022 şi a sentinţei civile nr. 1406/2022, a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea încheierii şi a hotărârii primei instanţe deoarece au fost pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor de drept material incidente în cauză.

Încheierea de şedinţă din data de 30.05.2022 este nelegală deoarece, prioritar, înainte de a solicita părţilor concluzii pe cererea de repunere pe rol a cauzei, instanţa trebuia să reţină a solicitat sa se revină asupra probei cu opinie din partea unui specialist şi să fie încuviinţată proba cu expertiza tehnică în specialitate, iar in virtutea rolului sau activ si cu respectarea principiului aflării adevărului in cauză, instanţa trebuia sa clarifice daca părţile stăruie in judecata sau daca se renunţă la probă. Judecătorul are un rol activ în procesul civil care şi are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului in cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corectă a legii, in scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Procedând neprincipial, instanţa fondului a încălcat mai multe principii de ordin procedural, refuzând de facto judecarea cauzei si aducând atingere inclusiv imparţialităţii actului de justiţie, neţinând cont de faptul că interesul contestatoarei in cauza dedusă judecaţii este unul cat se poate de legitim si juridic.

Obligaţia reclamantei de a indica domeniul de specialitate si numele specialiştilor in domeniu reprezintă o obligaţie de diligentă şi nu una de rezultat.

Dacă obligaţia de a face demersuri şi a depune numele specialiştilor si domeniul in care se solicita opinia de specialitate ar fi interpretată in sensul unei obligaţii de rezultat, consecinţa ar fi imposibilitatea de repunere pe rol a cauzei, ceea ce ar conduce evident la nejudecarea cauzei, din cauza imposibilităţii părţii de a îndeplini obligaţia de rezultat.

Raportat la dezbaterile care au avut loc şi la motivarea încheierii din data de 07.06.2021, din care rezultă că aspectele care trebuie lămurite in acest litigiu sunt de natură tehnică, a apreciat că administrarea probei cu expertiza tehnica in specialitatea comunicaţii era singura expertiza identificata ca fiind posibila.

La data de 31.05.2022, a depus o nouă cerere de repunere pe rol, iar la termenul din data de 12.09.2022, instanţa de judecată a invocat din oficiu excepţia perimării, excepţie admisă de către instanţă, fiind constatată perimată cererea de chemare în judecată.

Hotărârea nr. 1406/2022 prin care a fost constatată perimată cererea, având in vedere că de la dată de 30.05.2022, când a fost respinsă prima dintre cererile de repunere pe rol, şi până la data de 31.05.2022, când a fost formulată a doua cerere de repunere pe rol, nu au trecut 6 luni, potrivit prevederilor art. 416 C. proc. civ., este nelegală.

Din actele si lucrările dosarului nu rezultă ca acţiunea a rămas in nelucrare din vina părţii timp de 6 luni, dimpotrivă, a arătat că a solicitat de 2 ori repunerea pe rol a cauzei.

În plus, in speţă nu au fost respectate nici dispoziţiile legale referitoare la rolul activ al judecătorului in aflarea adevărului, statuat de dispoziţiile imperative ale art. 22 alin. (1)-(7) C. proc. civ., in sensul ca judecătorul trebuia sa facă demersuri pentru a vedea dacă părţile stăruie in judecata sau daca renunţă la această probă cu opinie de specialitate, si să ordone administrarea probelor pe care le considera necesare, in vederea pronunţării unei hotărâri legale si temeinice.

Hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 417 C. proc. civ.

În cauză, suspendarea judecăţii a avut loc la data de 06.09.2021, ceea ce semnifică faptul că termenul de 6 luni pentru intervenirea perimării s-ar fi împlinit la data de 06.03.2021. Perimarea intervine de drept şi, prin urmare, nimic nu se opunea ca la termenul de judecată din 30.05.2022, instanţa să constate că intervenise perimarea, însă reclamanta a formulat prima cerere de reluare a judecăţii la data de 28.02.2022, înăuntrul termenului de perimare, situaţie în care această cerere reprezintă o cauză de întrerupere a acestui curs, în temeiul art. 417 C. proc. civ., fiind un act procedural apt să producă efectul juridic de redeschidere a judecăţii. Cererea de reluare a judecării cauzei nefiind făcută pur formal, fiind urmată de manifestări indisolubil cerute pentru reluarea judecăţii, prin prezentarea părţii în faţa instanţei de judecată, prin completarea probatoriului cu înscrisuri, prin solicitarea încuviinţării probei cu expertiza în comunicaţii şi prin indicarea listei cu experţi în aceasta specialitate, în lipsa motivată a identificării unui specialist în acest domeniu.

În susţinerea cererii de repunere pe rol si pentru reluarea judecării cauzei am solicitat instanţei ca, in situaţia in care nu exista la nivelul Curţii de Apel Bucureşti un specialist în specialitatea comunicaţii, să ia act de renunţarea la aceasta probă, să ia act de solicitarea contestatoarei de suplimentare a probei cu înscrisuri in susţinerea contestaţiei şi să fixeze termen in vederea continuării judecaţii cauzei pe baza înscrisurilor si a explicaţiilor date de părţi, conform art. 14 alin. (6) C. proc. civ.

A arătat că, faţă de tezele probatorii ale contestatoarei judecarea cauzei si verificarea aspectelor ce ţin de temeinicia deciziei ANCOM contestate se poate realiza doar pe baza înscrisurilor si a explicaţiilor date de părţile litigante.

În concluzie, termenul de perimare a fost întrerupt. C. proc. civ. reglementează, în art. 417, întreruperea cursului perimării, prin îndeplinirea unui act, făcut în vederea judecăţii procesului. Cererea de repunere pe rol de la data de 28.02.2022, însoţită de copii ale unor înscrisuri şi solicitarea încuviinţării a unei alte probe, reprezintă un act de procedură al cărui scop era judecarea procesului. Chiar dacă prin încheierea din 30 mai 2022, s-a respins cererea de repunere pe rol, nu poate fi ignorat efectul întreruptiv al termenului de perimare pe care îl are cererea de repunere pe rol.

Conduita procesuală a reclamantei nu a fost de a nu indica specialitatea unei probe şi numele specialistului care să efectueze proba invocată în acţiune, deoarece s-a indicat specializarea ca fiind comunicaţii dar nu s-au identificat decât experţi în domeniu şi nu un specialist, situaţie în care putea fi sancţionată în alte modalităţi procedurale; respingerea pe fond a solicitărilor nedovedite sau aplicarea unei amenzi judiciare.

În consecinţă, faţă de acest act de procedură întocmit de reclamantă, se constată că termenul de perimare nu s-a împlinit, excepţia perimării fiind neîntemeiată.

Prin urmare, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei si trimiterea cauzei pentru continuarea judecării cauzei, deoarece in mod nelegal prima instanţa a admis excepţia si a constatat perimată cererea de chemare in judecata.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Autoritatea de Reglementare în Domeniul Energiei a depus întâmpinare la recursul promovat de recurenta - reclamantă, prin care a solicitat să se constate inadmisibilitatea recursului, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de recurs, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate în cauza de faţă aceasta fiind dată cu aplicarea dispoziţiilor legale incidente cauzei.

II. Soluţia instanţei de control judiciar asupra recursului

Examinând încheierea şi sentinţa atacate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva încheierii de la data de 30 mai 2022 este tardiv formulat iar cel împotriva sentinţei civile este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, pornind la analiza excepţiei de tardivitate invocate de intimata-reclamantă prin întâmpinarea de la dosar, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată în raport de dispoziţiile legale de la art. 414 C. proc. civ. care prevăd:

"(1) Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă.

(2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

Astfel, încheierea de suspendare a judecăţii, independent de temeiul de drept pentru care a fost suspendată cauza, poate fi atacată cu recurs la instanţa de judecată ierarhic superioară, cererea de recurs putând a se formula pe toată durata suspendării.

Deopotrivă, analizând actele dosarului, prin raportare la norma de drept anterior expusă şi în contextul factual în care cererea de recurs a fost îndreptată atât împotriva încheierii de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei dar şi împotriva sentinţei civile prin care s-a constatat perimată judecata, Înalta Curte reţine că momentul procesual până la care se putea recura încheierea de şedinţă de la data de 30 mai 2022 este total depăşit.

Aşadar, faţă de împrejurarea că prezenta cauză de judecată a fost perimată la data de 12 septembrie 2022, cererea de recurs formulată împotriva încheierii de menţinere a măsurii de suspendare dispusă de prima instanţă, în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ., la data de 16 septembrie 2022 este tardiv formulată.

Pentru argumentele anterior expuse, Înalta Curte va admite excepţia de tardivitate a cererii de recurs îndreptate împotriva încheierii de la data de 30 mai 2022.

În continuare, pornind a analiza cererii de recurs formulate împotriva sentinţei civile nr. 1406/2022, Înalta Curte reţine că recurenta - reclamantă a invocat încălcarea normelor de drept material ce reglementează repunerea pe rol a cauzei precum şi a celor ce vizează întreruperea termenului de perimare.

Instanţa de control judiciar, efectuând o proprie analiză, prin raportare la coordonatele cauzei, constată că dosarul de faţă a fost suspendat de prima instanţă în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ. la data de 6 septembrie 2021, respectiv ca urmare a neîndeplinirii de către reclamantă a obligaţiei de a indica specialitatea în care urmează a fi solicitată opinia unui specialist precum şi a indica persoane abilitate să exprime un punct de vedere în domeniul respectiv.

Ulterior, la data de 28 februarie 2022, reclamanta a depus o cerere de repunere pe rol a cauzei prin care a dezvoltat o serie de critici relative la respingerea de prima instanţă a probei cu expertiză specialitatea cntabilitate, fără a aduce la îndeplinire obligaţia impusă de instanţă în sarcina sa de a indica specialitatea în care urmează a fi solicitată opinia unui specialist precum şi a indica persoane abilitate să exprime un punct de vedere în domeniul respectiv.

În raport de aceste aspecte, prima instanţă în mod legal a respins cererea de repunere pe rol a cauzei prin încheierea de la data de 30 mai 2022, apreciind că nu se poate repune pe rol cauza dacă reclamanta nu a îndeplinit obligaţia pe care instanţa a stabilit-o în sarcina sa, aceasta făcându-se vinovată împiedicarea desfăşurării normale a procesului.

Mai mult decât atât, Înalta Curte, constată că cererea de solicitare a opiniei din partea unui specialist a fost o probă propusă de către reclamantă în temeiul art. 330 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât acesteia îi revenea obligaţia legală de a indica specializarea celui chemat să exprime un punct de vedere asupra unui anumit domeniu precum şi să indice persoanele care pot emite o astfel de opinie.

În acest context, nu pot fi primite criticile recurentei - reclamante dezvoltate în cuprinsul căii de atac, care a invocat că judecătorul de fond nu a avut un rol activ şi nu a stăruit în aflarea adevărului, instanţa de judecată nepropunând din oficiu această probă nu era ţinută a identifica un specialist în domeniul de referinţă ci aceasta era o obligaţie ce revenea în mod exclusiv reclamantei, care a solicitat administrarea probei.

Ulterior, reclamanta a mai formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, respectiv la data de 3 iunie 2022, cu un conţinut similar celei de la data de 28 februarie 2022, fiind acordat termen pentru soluţionarea acesteia la data de 12 septembrie 2022, dată la care s-a acordat prioritate constatării perimării judecăţii.

Mai departe, analizând criticile din recurs cu privire la depunerea în termen a cererilor de repunere pe rol precum şi la intervenirea unui act de întrerupere a cursului termenului de perimare, Înalta Curte constată că în cauză nu pot fi incidente disp. art. 417 C. proc. civ.

Niciuna dintre cererile de repunere pe rol a cauzei formulate de reclamantă, faţă de temeiul de drept pentru care dosarul a fost suspendat(art. 242 alin. (1) C. proc. civ.), nu a putut conduce la reluarea procesului, aspect reţinut corect de prima instanţă. Aceasta este şi opinia instanţei de control judiciar care apreciază că cele două cereri de reluare a judecăţii din partea reclamantei nu pot fi apte a constitui un act de întrerupere a termenului de perimare în sensul cerut de lege.

În realitate, confuzia pe care partea reclamantă o face, şi pe care o reiterează de mai multe ori in cursul procesului din faţa primei instanţe, este ceea între expertiza tehnică de specialitate contabilă, probă care a fost respinsă de prima instanţă prin încheierea de la data de 7 iunie 2021 şi proba cu opinia de specialitate din partea unui specialist solicitată de reclamantă în temeiul art. 330 alin. (3) C. proc. civ.

Or, obligaţia pe care instanţa de fond a stabilit-o în sarcina reclamantei şi pentru neîndeplinirea căreia a suspendat judecata rezulta din cererea de probe relativă la opinia de specialitate solicitată în temeiul art. 330 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, cererea de repunere pe rol a cauzei însoţită de critici cu privire la respingerea cererii de probe cu expertiza în specialitatea contabilitate (cerere care a fost soluţionată prin încheierea de la data de 7 iunie 2021) nu poate determina reluarea procesului şi nu poate constitui un act întrerupător de perimare, câtă vreme cererea de repunere pe rol a cauzei trebuia să fie însoţită de precizări în sensul specialităţii în care se solicită opinia unui specialist şi care sunt persoanele care pot formula un punct de vedere în domeniul indicat de reclamantă.

Nici alegaţiile referitoare la faptul că termenul de perimare nu s-ar fi împlinit în cauză nu pot fi acceptate de instanţa de control judiciar câtă vreme de la momentul la care cauza a fost suspendată, respectiv de la data de 06.09.2021, şi până la data la care s-a acordat termen pentru a se verifica incidenţa perimării în cauză, nu a fost îndeplinit niciun act valabil de procedură care să conducă la reluarea procesului de către reclamantă, aceasta fiind partea care a împiedicat desfăşurarea normală a procesului.

Din cele anterior expuse, rezultă că sentinţa civilă prin care prima instanţă a constatat intervenită în cauză perimarea a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale relative la repunerea cauzei pe rol, a întreruperii cursului perimării dar şi cu privire la momentul la care intervine sancţiunea procedurală prevăzută de art. 416 C. proc. civ.

În raport de toate argumente din paragrafele de mai sus, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al criticilor din recurs, niciuna dintre acestea nefiind aptă a conduce la reformarea sentinţei civile atacate din perspectiva reclamantă de partea declarantă a căii de atac.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva încheierii de la data de 30 mai 2022, ca fiind tardiv, iar recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1406 din 12 septembrie 2022, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii, invocată prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva încheierii de la data de 30 mai 2022, ca fiind tardiv.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1406 din 12 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.