Litigation costs ordered for claims dismissed for lack of interest despite prior resolution of underlying request

Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2023, sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. S.A. SPRL a solicitat completarea sentinţei civile nr. 70/18.01.2023, în sensul pronunţării asupra cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 70/18.01.2023 rămasă definitivă prin nerecurare, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca devenită fără interes, întrucât, în timpul litigiului, pârâtul a soluţionat cererea de plată care a format obiectul cererii de chemare în judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 694/2023 pronunţată la 26 aprilie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de completare formulată de reclamantul A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 70/18.01.2023 şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 929,16 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 694/2023 pronunţată la 26 aprilie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea cererii de completare.

Sentinţa este pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 40 alin. (1), art. 453, 454 C. proc. civ. având în vedere că acţiunea a fost respinsă ca lipsită de interes şi nu ca rămasă fără obiect, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.

Contrar celor reţinute prin Sentinţa recurată, acţiunea înregistrată la data de 08.04.2021 a avut ca obiect obligarea FGA să soluţioneze cererea de plată nr. x/30.11.2016 (borderou 87291/25.11.2016), care fusese soluţionată cu 3 ani înainte de formularea acţiunii, prin Decizia nr. 14452/03.05.2018.

Susţine că nu sunt incidente dispoziţiile art. 454 C. proc. civ. deoarece, pe parcursul cauzei pendinte FGA nu a recunoscut pretenţiile intimatei-reclamante şi nici nu a soluţionat cererea de plată nr. x/30.11.2016, raportat la motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, aceasta fiind soluţionată încă din anul 2018.

Conform acţiunii formulată de către intimata-reclamantă pct. I subpct. 6., 7., 8., aceasta nu a avut cunoştinţă de faptul că cererea sa de plată fusese soluţionată prin decizia 14452/03.08.2018.

Nu sunt incidente nici prevederile art. 453 C. proc. civ. deoarece, FGA nu a pierdut procesul, cererea de chemare fiind respinsă pe cale de excepţie ca lipsită de interes.

Aspectul pe care instanţa de fond l-a avut în vedere este eronat, deoarece analizarea pe fond a cererii de plată s-a făcut ca urmare a anulării Deciziei 14452/03.05.2018, în cadrul dosarului x/2018

De asemenea, FGA nu a fost în culpă procesuală chiar de la debutul cauzei, apărările formulate prin întâmpinare fiind în sensul admiterii excepţiei lipsei de interes. Or, în cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond a pronunţat sentinţa civilă nr. 70/18.01.2023 prin care a admis excepţia lipsei de interes, şi pe cale de consecinţă a respins cererea.

Faptul că, în temeiul art. 24 din Legea 554/2004 pârâta a procedat la respectarea Deciziei pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul x/2018 şi a analizat pe fond cererea plată, nu prezintă relevanţă în cauza pendinte, deoarece intimata-reclamantă a formulat acţiunea arătând că FGA în aproximativ 5 ani de la data depunerii cererii de plată nu a emis nicio decizie, practic refuzând nejustificat soluţionarea acesteia.

În concluzie, susţine că sentinţa recurată este netemeinică, deoarece FGA a soluţionat cererea de plată nr. x/30.11.2016 cu 3 ani înainte de data formulării cererii de chemare în judecată, prin Decizia 14452/2/2021, iar soluţionarea pe fond a cererii de plată prin emiterea unei alte Decizii nr. 44565/18.01.2022, a avut ca temei dispoziţiile art. 24 din Legea 554/2004 şi, nu obiectul acţiunii introductive din prezenta cauză.

Analizând recursurile declarate în cauză, în raport de sentinţa recurată şi de criticile formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurentul-pârât a susţinut că sentinţa atacată este pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 40 alin. (1), art. 453, 454 C. proc. civ. având în vedere că acţiunea a fost respinsă ca lipsită de interes şi nu ca rămasă fără obiect şi că a soluţionat cererea iniţială anterior depunerii acţiunii iniţiale, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.

Înalta Curte nu poate avea în vedere acest aspect, întrucât sentinţa civilă nr. 70/18.01.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2001 a rămas definitivă prin nerecurare, instituţia-pârâtă atacând cu recurs doar sentinţa nr. 694/2023 pronunţată asupra cererii de completare a dispozitivului sentinţei 70/2023.

Conform art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Cu privire la efectele autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte că art. 431 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. stabileşte că "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă", precum şi a dispoziţiile art. 435 alin. (1) C. proc. civ. care reglementează obligativitatea hotărârii judecătoreşti pentru părţile în proces.

În concret, recurentul-pârât nu a contestat considerentele sentinţei civilă nr. 70/18.01.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2001, în cuprinsul cărora a fost consemnat faptul că există "lipsa de interes din partea reclamantei în susţinerea prezentului demers judiciar, atât timp cât FGA a emis o decizie în soluţionarea cererii de plată nr. x/30.11.2016, iar decizia a fost contestată de reclamantă în cadrul altui dosar pendinte". Instanţa a admis excepţia lipsei de interes prin sentinţa nr. 70/2023, întrucât cererea de plată a fost soluţionată, dar nu a răspuns cererii de acordare a cheltuielilor de judecată depusă anterior pronunţării.

Având în vedere că recurentul nu a contestat motivarea instanţei asupra fondului procesului, care a statuat asupra unei excepţii procesuale şi asupra faptului că acţiunea este lipsită de interes, întrucât instituţia pârâtă a soluţionat cererea care făcea obiectul acţiunii, fără a se consemna faptul că această acţiune a fost realizată anterior introducerii cererii de chemare în judecată, există putere de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Înalta Curte precizează că atât timp cât recurentul-pârât nu a contestat soluţia şi considerentele sentinţei iniţiale care a rămas definitivă, nu poate susţine prin motivarea recursului formulat la sentinţa prin care s-a admis cererea de completare şi a fost obligată la plata unor cheltuieli de judecată, o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în considerentele şi minuta primei hotărâri, aceasta intrând în puterea lucrului judecat.

Recurentul-pârât nu se poate prevala, în prezenta cauză, de vreun dubiu cu privire la elementele dezlegate cu putere de lucru judecat în cuprinsul sentinţei civile nr. 70/18.01.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2001, pentru a susţine faptul că a fost obligată în mod eronat la plata cheltuielilor de judecată prin sentinţa civilă nr. 694/2023.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 694/2023 pronunţate la 26 aprilie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 694/2023 pronunţate la 26 aprilie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 29 februarie 2024.