Tax act annulment: Standing of judicial liquidator and nullity of post-insolvency contracts under Law 85/2006

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 27.09.2021, sub nr. x/2021, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. lichidator judiciar al S.C. B. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Compartimentul de Inspecţie Economico-Financiară Suceava şi Ministerul Finanţelor - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor, anularea Deciziei nr. 4/P/15.04.2021 privind soluţionarea plângerii prealabile şi a contestaţiei promovate, precum şi a actelor premergătoare reprezentate de Dispoziţia obligatorie nr. ISR AIF 3104/16.09.2020 şi Raportul de Inspecţie economico - financiară nr. ISR AIF 3103/16.09.2020.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 25 pronunţată la 7 martie 2022, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Compartimentul de Inspecţie Economico-Financiară Suceava, cu sediul procesual ales la A.J.F.P. Suceava şi Ministerul Finanţelor - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor şi a anulat Decizia nr. 4/P/15.04.2021 privind soluţionarea plângerii prealabile şi a contestaţiei promovate, Dispoziţia obligatorie nr. x/16.09.2020 şi Raportul de Inspecţie economico - financiară nr. x/16.09.2020.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 25 pronunţate la 7 martie 2022 de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - în nume propriu precum şi în numele şi pentru Ministerul Finanţelor, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, iar în rejudecare, respingerea acţiunii care face obiectul prezentului dosar şi menţinerea ca legale şi temeinice a actelor administrativ financiare contestate de reclamanta intimată.

În cuprinsul motivelor de recurs, după prezentarea istoricului speţei, pârâta a menţionat următoarele:

- Motivând soluţia pronunţată, prima instanţă a apreciat eronat că plângerea prealabilă formulată de lichidator a fost formulată în termen, iar Decizia nr. 4/P/2021 nu este corectă sub aspectul soluţiei de tardivitate, considerând că actele emise în sarcina S.C. B. S.A., trebuiau comunicate lichidatorului, deşi din înscrisurile depuse la dosar reiese că acestea au fost remise sub semnătură la data de 21.09.2020, către reprezentantul societăţii C., împuternicit în acest sens de lichidator, prin adresa nr. x/20.08.2019 (anexată în copie),

- În condiţiile în care actele administrativ fiscale contestate au fost întocmite în urma inspecţiei economico financiare la S.C. B. S.A., cu sediul în jud. Suceava, reclamanta A., în calitate de lichidator judiciar şi reprezentant legal, trebuia să formuleze acţiunea în numele S.C. B. S.A., iar nu în nume propriu.

- Referitor la fondul cauzei, prima instanţă a apreciat că cererea de chemare în judecată este întemeiată, deşi a constatat că S.C. B. S.A. a încheiat cu S.C. D. S.A. contractele nr. x/29.08.2012, nr. y/07.12.2012, nr. z/01.04.2014 şi nr. 8/06.05.2015, semnate de directorul general al societăţii, în condiţiile în care începând cu data de 24.06.2008, dreptul de administrare îi fusese ridicat prin sentinţa nr. 395/24.06.2008, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2008.

În dosarul susmenţionat, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă împotriva S.C. B. S.A. Vatra Dornei, fiind desemnat lichidator judiciar A..

Ca urmare, coroborând disp. art. 3, pct. 25 din Legea nr. 85/2006 şi dispoziţiile . art. . 46, alin. (1) din acelaşi act normativ, se poate observa că operatorul economic aflat în procedura insolvenţei, de la data intrării în faliment nu mai poate desfăşura decât activităţile care sunt necesare derulării operaţiunilor lichidării acestuia, orice alt act încheiat ulterior deschiderii procedurii fiind nul.

Din analiza sentinţei nr. 395/24.06.2008, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2008, rezultă faptul că la data depunerii cererii pentru deschiderea procedurii simplificate, reclamanta era dizolvată, conform încheierii de dizolvare nr. 1414 din data de 07.03.2008, pronunţată de judecătorul delegat la ORC Suceava, astfel încât de la acea dată societatea nu mai putea desfăşura activităţile prevăzute în obiectul de activitate al acesteia.

În contextul dispoziţiilor legale susmenţionate, raportat la situaţia de fapt constatată de organul de inspecţie economico-financiară rezultă fără putinţă de tăgadă legalitatea Dispoziţiei Obligatorii nr. x/16.09.2020, contestată în cauză.

Astfel, în cauza de faţă nu sunt date motive de admitere a acţiunii reclamantei, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488, alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, dându-se o interpretare greşită textelor de lege, raportat la înscrisurile doveditoare existente la dosarul cauzei.

În acest sens, critică hotărârea pronunţată de către Curtea de Apel Suceava şi solicită ca la soluţionarea recursului să se ţină cont de faptul că, contractele la care a făcut referire mai sus, încheiate între S.C. D. S.A. Bucureşti şi S.C. B. S.A. Vatra Dornei, după intrarea acesteia în faliment, sunt semnate de executant, nu poartă semnătura lichidatorului şi nu au aplicată ştampila acestuia, în calitate de reprezentant legal şi nici nu au înscrisă menţiunea " în faliment".

Apreciază ca fiind incidente dispoziţiile art. 46, alin. (1) din Legea nr. 85/2006 care prevăd că:

"În afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule".

Din interpretarea dispoziţiilor normative susmenţionate rezultă fără echivoc faptul că operatorul economic, aflat în procedura insolvenţei, de la data intrării în faliment nu mai poate desfăşura decât activităţile care sunt necesare derulării operaţiunilor lichidării acestuia, orice alt act încheiat ulterior deschiderii procedurii fiind nul.

La un interval de 4 ani de la data deschiderii procedurii simplificate de insolventă, a fost încheiat, în baza O.U.G. nr. 34/2006, contractul nr. x/29.8.2012, modificat prin 12 acte adiţionale, şi ulterior celelalte contracte susmenţionate, între S.C. B. S.A., în calitate de executant (antreprenor) şi D. S.A., în calitate de beneficiar, având ca obiect execuţia, întreţinerea lucrărilor prevăzute în proiectul tehnic privind " Lucrări de închidere şi ecologizare a obiectivului minier E., inclusiv F., jud. Suceava - închiderea lucrărilor miniere de legătură cu suprafaţa, jud. Suceava". Înscrisurile au fost semnate de directorul general al societăţii, în calitate de reprezentant legal, în condiţiile în care începând cu data de 24.06.2008, dreptul de administrare al S.C. B. S.A. fusese ridicat.

- În ceea ce priveşte dispoziţia primei instanţe de anulare a Raportului de Inspecţie economico-financiară nr. x/16.09.2020, trebuie avute în vedere prevederile art. 34, alin. (3) din Anexa nr. 1 din H.G. nr. 101/2012 potrivit cărora "Obiectul plângerii prealabile îl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul de inspecţie economico financiară în dispoziţia obligatorie atacată".

În concluzie, S.C. B. S.A. Vatra Dornei, în faliment prin A. prin Deconturile justificative privind cheltuielile realizate pentru închiderea minelor, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1008/2006 respectiv Hotărârea de Guvern nr. 1846/2004 pentru deschiderea finanţării, pe perioada 01.01.2014 - 31.03.2016, a solicitat si încasat în mod nejustificat, de la S.C. D. S.A. Bucuresti, sume alocate de la bugetul de stat prin programele anuale destinate finanţării cheltuielilor pentru conservarea, închiderea definitivă a minelor şi carierelor, în baza contractelor încheiate cu aceasta, suma totala de 4.311.892 RON, conform anexei nr. 18 la RIEF.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat în principal excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

a) În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de către intimatul Institutul Naţional de Statistică, Înalta Curte apreciază că este nefondată, întrucât prin cererea de recurs, recurenta a formulat critici care pot fi circumscrise formal motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

b) Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

Demersul judiciar al reclamantei A. lichidator judiciar al S.C. B. S.A., astfel cum a fost evidenţiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează anularea Deciziei nr. 4/P/15.04.2021 privind soluţionarea plângerii prealabile şi a contestaţiei promovate, precum şi a actelor premergătoare reprezentate de Dispoziţia obligatorie nr. ISR AIF 3104/16.09.2020 şi Raportul de Inspecţie economico - financiară nr. ISR AIF 3103/16.09.2020.

Soluţionând cauza în primă instanţă, Curtea de Apel Suceava a admis acţiunea şi a anulat actele fiscale.

Pentru a dispune astfel prima instanţă a reţinut că plângerea a fost depusă în termen, întrucât la dosar nu există dovezi ale unei cererii exprese prin care să se indice un alt loc de corespondenţă sau o persoană anume împuternicită de lichidator, data la care dispoziţia obligatorie nr. x/16.09.2020 şi raportul de inspecţie economico - financiară nr. 3103/08.09.2020 au fost remise sub semnătură către C., angajat al societăţii în lichidare, nu echivalează cu momentul de la care începe calcularea termenului pentru efectuarea procedurii prealabile obligatorii. Pe fondul cauzei a constatat că, prin contractele încheiate cu S.C. D. S.A. nu s-au contractat lucrări privind desfăşurarea unor activităţi noi, cu încălcarea procedurii de insolvenţă, ci reclamanta a executat lucrări de închidere, conservare şi ecologizare a minelor şi carierelor aflate în administrarea sa, ca o consecinţă a sistării activităţii economice desfăşurate ca operator autorizat, servicii eecutate în favoarea statului şi achitate în baza unor deconturi justificative, la alin. (6) şi (7) ale art. 4 din H.G. nr. 1846/2004 (ca de altfel şi la alin. (6) şi (7) ale art. 4 din H.G. nr. 1008/2006)

Recurentul-pârât a criticat soluţia instanţei de fond, susţinând prin cererea de recurs formulată: - încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 7, alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la art. 33 alin. (1) din anexa la H.G. nr. 101/2012, respectiv la art. 47, alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, plângerea fiind tardiv depusă şi - pe fondul cauzei cererea a fost formulată de către lichidator în nume propriu şi contractele încheiate între S.C. D. S.A. Bucureşti şi S.C. B. S.A. Vatra Dornei, după intrarea reclamantei în faliment, sunt semnate de executant, nu poartă semnătura şi ştampila lichidatorului, în calitate de reprezentant legal şi nici nu au înscrisă menţiunea " în faliment" încălcând dispoziţiile clare ale art. 46, alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Instanţa de recurs constată că, în mod legal şi temeinic a reţinut judecătorul fondului faptul că plângerea depusă de către lichidatorul A. la data de 2 noiembrie 2020 împotriva Dispoziţiei obligatorie nr. x/16.09.2020 şi Raportului de inspecţie economico - financiară nr. 3103/08.09.2020 a fost depusă în termen, întrucât actele au fost comunicate la data de 21.09.2020 către C., şef serviciu al Serviciului Financiar - Contabilitate din cadrul S.C. B. S.R.L. şi nu lichidatorului.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (1), art. 85 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 coroborate cu art. 47 alin. (18) din Legea 207/2015 (...) instituţia pârâtă trebuia, în cazul societăţii B. S.A. aflată în procedura insolvenţei să comunice actele administrativ fiscale lichidatorului judiciar S.C A. S.R.L. la locul indicat de acesta, dat fiind că, Tribunalul Suceava l-a numit lichidator judiciar pentru S.C B. S.A., prin sentinţa nr. 395 din 24.06.2008, pronunţată în dosarul nr. x/2008.

În schimb, pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a analizat 2 aspecte esenţiale invocate prin întâmpinare, respectiv dacă cererea de chemare în judecată a fost formulată în nume propriu de către reclamantă şi nelegalitatea desfăşurării altor operaţiuni decât cele necesare derulării operaţiunilor lichidării.

În raport cu principiul "jura novit curia" Curtea de Apel trebuia să analizeze incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 - normă juridică imperativă.

Cât priveşte celelalte susţineri ale recurentei, ICCJ apreciază că acestea nu conţin critici explicite şi concrete ale argumentelor curţii de apel, ci reiterarea punctului de vedere al instituţiei pârâte în care sunt prezentate aspecte inapte de a combate considerentele decizorii ale instanţei de fond. Înalta Curte subliniază că recursul nu este o cale de atac devolutivă, obiectul şi scopul acesteia fiind stabilit în mod limitativ de prevederile art. 483 C. proc. civ.

În temeiul art. 501 alin. (1) C. proc. civ., se impune ca instanţa de fond să analizeze criticile aduse prin întâmpinare de către instituţia pârâtă, în sensul de a răspunde dacă cererea de chemare în judecată a fost formulată în nume propriu de către reclamantă şi dacă sunt incidente dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în sensul constatării sau nu a nelegalităţii desfăşurării altor operaţiuni decât cele necesare derulării operaţiunilor lichidării.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1), art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004 va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - în nume propriu precum şi în numele şi pentru Ministerul Finanţelor, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava împotriva sentinţei civile nr. 25 pronunţate la 7 martie 2022 de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 28 februarie 2024.