Recourse against interlocutory order inadmissible under Code of Civil Procedure art. 466(4)
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the appellants against a procedural court order, thereby leaving the initial decision of the Court of Appeal in force. The case involved a challenge to the refusal of the Judiciary Inspection to accept the appellants' complaints as filed tardily, with the Court of Appeal having previously dismissed the substantive action on the merits; the appeal was directed exclusively at an intermediate order postponing the pronouncement of judgment rather than the final judgment on the merits. The decisive legal basis for the dismissal was Article 466(4) of the Code of Civil Procedure, which stipulates that preparatory or interlocutory orders cannot be appealed separately but only together with the final judgment on the merits, as reinforced by the principle of the legality of appeals under Article 457 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 din C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 201 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 235 din C. proc. civ, art. 466 alin. (4) din C. proc. civ; Recourse against interlocutory order inadmissible under Code of Civil Procedure art. 466(4): Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrare în motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., solicitând anularea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, la data de 24.03.2022, reclamanţii A. şi B. au formulat plângere împotriva Rezoluţiei nr. 203 date de Direcţia de Inspecţie pentru Judecători, nr. lucrare 21-4368/02.02.2022, a Rezoluţiei nr. lucrare 21-4353/27.01.2022- Direcţia de Inspecţie pentru Procurori, Rezoluţia Inspectorului Şef nr. lucrare C22-385/09.03.2022 pe care a consemnat-o ca tardiv introdusă.
2. Hotărârile instanţei de fond
2.1. Prin încheierile de şedinţă din 15 septembrie 2022 şi 29 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1793 din data de 14 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei procedurii prealabile, iar pe fondul cauzei, a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 15 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, au declarat recurs reclamanţii A. şi B..
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrare în motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., solicitând anularea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 20 februarie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 28 februarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs
Analizând cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată următoarele:
Înalta Curte reţine că recursul dedus judecăţii vizează doar încheierea din data de 15 septembrie 2022, prin care s-a dispus amânarea pronunţării în cauză, nu şi sentinţa civilă nr. 1793 din data de 14 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost soluţionat fondul.
Potrivit art. 235 din C. proc. civ., instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii.
Înalta Curte reţine că sunt încheieri premergătoare acele încheieri care preced hotărârea şi care au ca scop să pregătească soluţionarea pricinii. Se observă că unele dintre acestea pot conţine dispoziţii pur premergătoare, care nu leagă instanţa (încheieri preparatorii), iar altele pot conţine soluţionări ale unor aspecte ale litigiului, ale unor excepţii procesuale sau incidente procedurale, care leagă instanţa, în sensul că ea nu mai poate reveni asupra celor hotărâte (încheieri interlocutorii).
Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 466 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul în care legea dispune altfel. De asemenea, potrivit art. 494 din C. proc. civ., dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune.
Consecinţa acestor reglementări constă în faptul că încheierile premergătoare, indiferent de felul lor, nu pot fi atacate decât odată cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală şi, prin urmare, vor fi supuse căii de atac numai odată cu aceasta.
În plus, unul din principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac reglementat prin art. 457 C. proc. civ. şi care presupune că părţile nu pot uza în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime decât de mijloacele procesuale prevăzute de lege. Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, text care prevede dreptul părţilor de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii. Prin urmare, părţile nu pot exercita decât căile de atac reglementate prin lege, iar judecătorul nu poate acorda dreptul la o cale de atac neprevăzută de lege.
În contextul arătat, având în vedere că încheierea pe care reclamanţii au înţeles să o recureze este una premergătoare şi poate fi atacată doar odată cu atacarea hotărârii pronunţate pe fondul cauzei, nefiind supusă, prin lege, cenzurii recursului pe cale separată, ne aflăm in ipoteza prohibită prevăzută de art. 466 alin. (4) din C. proc. civ., calea de atac formulată fiind inadmisibilă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii de şedinţă din data de 15 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii de şedinţă din data de 15 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.