Appeal over intervention in council election dispute inadmissible; appellate rejection stands final.

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi hotărârile judecătoreşti pronunţate

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 29.06.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei B. a solicitat anularea HCL nr. 31/28.04.2021 privind alegerea viceprimarului comunei B. ca nelegală şi suspendarea actului administrativ până la soluţionarea fondului, iar în situaţia în care până la soluţionarea fondului, pârâtul C. va fi plătit ca şi viceprimar să se dispună obligarea pârâtei la plata de daune materiale constând în plata salariilor viceprimarului comunei B. de la data producerii efectelor, la zi, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 587 din data de 20 octombrie 2021, Tribunalul Caraş-Severin, în baza art. 406 din C. proc. civ., a luat act de renunţarea reclamantului A. la judecarea cererii de suspendare a HCL şi a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare a HCL formulată de către acelaşi reclamant, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Comunei B. şi C..

1.3. Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs recurentul-reclamant A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată în sensul anulării HCL nr. 31/28.04.2021 cu toate efectele acesteia privind alegerea viceprimarului.

1.4. Prin decizia civilă nr. 131 din data de 3 februarie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de reclamant, a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. x/2021* la data de 16 martie 2022.

1.5. Prin sentinţa civilă nr. 351/30.06.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Caraş-Severin a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea cererii de suspendare a HCL şi a respins acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Comunei B. şi C., iar în temeiul art. 453 C. proc. civ., a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată şi a luat act că pârâtul C. şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separată.

1.6. Împotriva sentinţei menţionate anterior, a declarat recurs reclamantul recurent A., solicitând casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de chemare în judecata cu consecinţa anulării HCL nr. 31/28.04.2021 prin care a fost ales viceprimarul, cu toate efectele acesteia privind alegerea viceprimarului.

1.7. La data de 19.09.2022, recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei o cerere de renunţare la judecarea căii de atac a recursului.

1.8. La data de 1 noiembrie 2022, numitul D. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând anularea HCL nr. 31/28.04.2021 privind alegerea viceprimarului Comunei B., cu toate afectele acesteia.

1.9. La termenul de judecată din data de 1 noiembrie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de D., conform dispoziţiilor art. 62 alin. (2) din C. proc. civ., soluţie ce a fost consemnată în partea introductivă a deciziei nr. 1043 din data de 1 noiembrie 2022. Totodată, instanţa a rămas în pronunţare asupra cererii de renunţare la judecarea căii de atac a recursului, formulată de către recurentul-reclamant.

1.10. Prin decizia civilă menţionată anterior, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea la judecata căii de atac a recursului promovat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 351 din data de 30 iunie 2022 pronunţată de Tribunalul Caraş- Severin în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Comunei B. şi C..

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1043 din data de 1 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs numitul D., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei.

În motivare, recurentul a arătat că instanţa s-a pronunţat asupra cererii de renunţare la judecata, cu încălcarea dispoziţiilor art. 411 din C. proc. civ., având în vedere că, la termenul din data de 01.11.2022, părtile au lipsit şi nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Recurentul a formulat cererea de intervenţie principală, în temeiul art. 61 alin. (1) si (2) si art. 62 din C. proc. civ., solicitând anularea HCL nr. 31/28.04.2021, cu toate efectele acesteia privind alegerea viceprimarului. Având in vedere ca cererea de intervenţie principală a fost formulată în calea de atac, consideră ca instanţa trebuia să o pună în discuţia părţilor, potrivit art. 62 alin. (3) din C. proc. civ., iar în condiţiile în care părţile au lipsit de la acel termen de judecată, trebuia să le solicite acestora un punct de vedere. Instanţa de fond însă s-a pronunţat asupra cererii de renunţare la judecată a reclamantului (sub presiunile făcute de intimatul C.) fără a ţine cont că părţile lipsesc şi fără a aduce la cunoştinţa acestora conţinutul cererii de intervenţie, încălcându-i astfel recurentului dreptul la apărare.

În continuare, recurentul a făcut o expunere succintă a situaţiei de fapt şi a motivelor care stau la baza solicitării de anulare a Hotărârii nr. 31/28.04.2021 adoptată de Consiliul Local B..

3. Apărările formulate în cauză

3.1. Intimatul-pârât C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de numitul D. ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

3.2. Intimatul-pârât Consiliul Local al Comunei B., de asemenea, a formulat întâmpinare, solicitând admiterea recursului declarat de D. şi în principal, rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii în principiu a cererii de intervenţie formulate de către recurent, iar în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare instanţei care a soluţionat recursul.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

Examinând, cu prioritate, condiţiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Din circumstanţele concrete ale prezentului litigiu, rezultă că, la data de 1 noiembrie 2022, numitul D. a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu în dosarul nr. x/2021 înregistrat pe rolul Curţii de de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect soluţionarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 351/30.06.2022 a Tribunalului Caraş-Severin, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Consiliul Local al Comunei B. şi C..

În şedinţa din 1 noiembrie 2022, pentru considerentele expuse în partea introductivă a deciziei nr. 1043 pronunţate la aceeaşi dată, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de numitul D., ca inadmisibilă. Totodată, prin aceeaşi decizie, a luat act de renunţarea la judecata recursului promovat de reclamantul A., soluţie supusă căii extraordinare a recursului conform menţiunilor consemnate în cuprinsul dispozitivului acestei hotări şi conform prevederilor art. 406 alin. (6) din C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs numitul D., criticând soluţia primei instanţe de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie principală formulată de către acesta. În esenţă, recurentul a arătat că nu a fost respectată procedură legală pentru pronunţarea asupra admisibilităţii în principiu a acestei cereri, din perspectiva nerespectării dreptului părţilor de a lua cunoştinţă de cerere şi de a formula un punct de vedere asupra acesteia, având în vedere că nu au fost prezente la termenul de judecată din 1 noiembrie 2022 şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, fiindu-i astfel încălcat dreptul său la apărare.

Instanţa de control judiciar observă că, prin memoriul de recurs, recurentul a criticat pentru nelegalitate soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie principală formulată de către acesta.

Potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (3) din Codul de procedură, încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu a intervenţie nu poate fi atacată decât odată cu fondul. Din dispoziţiile C. proc. civ., rezultă că între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac este şi cea privind existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Întrucât fondul nu este supus vreunei căi de atac, deoarece decizia a fost pronunţată în recurs, iar calea de atac menţionată în dispozitiv vizează exclusiv dispoziţia prin care s-a luat act de renunţarea la judecată, Înalta Curte constată că recurentul a promovat o cale de atac ce nu este prevăzută de lege. Pentru a statua astfel, are în vedere dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", hotărârea atacată neîncadrându-se în rândul acestora.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Chiar şi în măsura în care s-ar aprecia că recursul vizează dispoziţia prin care s-a luat act de renunţarea la judecata căii de atac promovate de reclamant, Înalta Curte constată că numitul D. nu are interes să declare recurs împotriva acestei soluţii, iar în raport de aspectele arătate prin memoriul de recurs, singurele să justifice un astfel de interes şi să dovedească o eventuală vătămare pentru că s-a luat act de renunţare fără a se fi solicitat judecata cauzei în lipsa părţilor sau fără a li se comunica cererea de intervenţie erau părţile. Or, în raport de dispoziţiile cuprinse la art. 65 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora intervenientul devine parte în proces numai după admiterea în principiu a cererii sale, precum şi de împrejurarea că cererea sa de intervenţie a fost respinsă ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că numitul D. nu are calitate procesuală în prezenta cauză, neputând formula cale de atac decât împotriva modului de soluţionare a cererii sale, odată cu fondul, în măsura în care şi acesta din urmă era susceptibil de recurs, astfel cum s-a arătat anterior.

Pentru aceste considerente şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul D. împotriva deciziei civile nr. 1043 din data de 1 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul D. împotriva deciziei civile nr. 1043 din data de 1 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.