Competence to review foreign criminal conviction in mutual recognition of judgment execution proceedings

Şedinţa publică din data de 05 martie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 13/PI/2024 din 05 februarie 2024 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 459 C. proc. pen.., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentinţei penale nr. 80/PI/2016 din 02 august 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2016.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea a reţinut că, la 24 iunie 2021, a fost înregistrată pe rolul instanţei cererea de revizuire formulată de A., acesta arătând că soluţia instanţei este eronată întrucât nu s-a recunoscut şi interdicţia de a conduce autovehicule, precum şi faptul că există mai multe hotărâri judecătoreşti care nu se pot concilia.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:

Revizuirea este calea extraordinară de atac prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau încălcările cu caracter continuu ale drepturilor garantate de Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale ori ale dispoziţiilor constituţionale în cazul în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate ulterior rămânerii definitive a hotărârii.

Judecata revizuirii presupune o primă etapă, reglementată prin art. 459 C. proc. pen.., în care instanţa sesizată cu soluţionarea acestei căi extraordinare de atac examinează admisibilitatea în principiu a cererii. Astfel, în această procedură, se verifică dacă hotărârea atacată este una prin care s-a soluţionat fondul acţiunii penale şi al acţiunii civile, respectiv una prin care s-a soluţionat acţiunea penală prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei şi, după caz, acţiunea civilă, prin admiterea sau respingerea acesteia. De asemenea, subsidiar se verifică dacă persoana care a formulat cererea de revizuire este una dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen.. Potrivit art. 459 alin. (3) C. proc. pen.., tot în această etapă, instanţa examinează dacă cererea a fost formulată în termenul prevăzut de art. 457 C. proc. pen.., dacă a fost redactată în scris şi s-au indicat cazurile de revizuire pe care se întemeiază şi mijloacele de probă în dovedirea acestora şi dacă aceste fapte şi mijloace de probă nu au fost prezentate printr-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv.

Verificând aspectele mai sus arătate, instanţa a constatat că cererea de revizuire formulată de A. vizează o hotărâre a Curţii de Apel Oradea prin care, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară cu alte state în materie penală, s-a dispus recunoaşterea unei hotărâri pronunţate de autorităţile judiciare din Ungaria, prin care revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea şi s-a dispus transferarea acestuia în vederea executării pedepsei privative de libertate în România, deci nu o hotărâre prin care s-a rezolvat acţiunea penală.

Astfel, prin sentinţa penală nr. 80/PI/2016 din 02 august 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin neapelare la 27.09.2016, în baza art. 150 şi art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi, în consecinţă, s-a recunoscut sentinţa penală nr. 13B.286/2009/60 din 18.10.2010 a Judecătoriei Gyula, rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 2. Bf. 37/2011/8 din 26.05.2011 a Tribunalului Bekes, prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani 4 luni închisoare. S-a dispus executarea de către persoana condamnată A. a pedepsei de 2 ani şi 4 luni închisoare şi transferul acesteia într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei. În baza art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 73 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive în Ungaria, de la 14.05.2009 până la 19.06.2009 şi respectiv, perioada reţinerii din 12.11.2015, arestării provizorii din 12.11.2015 şi până la 26.11.2015 şi a arestării în vederea predării din 27.11.2015 până la 18.12.2015 şi cea executată, de la 18.12.2015 la zi. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinţei.

Curtea de Apel Oradea a notat că, potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 din lege şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. Din interpretare coroborată a dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 302/2004 şi cele ale art. 139 din aceeaşi lege, rezultă că statului de executare i se recunoaşte doar posibilitatea de a dispune asupra aspectelor de ţin de executarea pedepsei după transferul condamnatului, deoarece în procedura de recunoaştere reglementată de Legea nr. 302/2004, statul de executare nu are competenţa de a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei de condamnare, ci doar de a evalua compatibilitatea hotărârii recunoscute cu normele interne, adaptându-le atunci când este cazul.

Totodată, Curtea de Apel Oradea a reţinut că, potrivit art. 19 din Decizia-cadru a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, statul emitent decide în exclusivitate cu privire la cererile de revizuire a hotărârii judecătoreşti prin care se aplică pedeapsa ce urmează a fi executată.

În aceste condiţii, Curtea de Apel Oradea a apreciat, pe de o parte, că hotărârea atacată cu calea de atac a revizuirii nu este una dintre cele prin care instanţele române s-au pronunţat cu privire la acţiunea penală, iar, pe de altă parte, că soluţionarea cererii de revizuire a hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare din Ungaria nu este de competenţa organelor judiciare române.

În consecinţă, s-a constatat că motivele de revizuire invocate de A. reprezintă, în esenţă, critici privitoare la temeinicia hotărârii de condamnare pronunţată de instanţele din Ungaria, astfel cum reiese şi din înscrisurile depuse de revizuent, care încearcă să dovedească nevinovăţia sa, iar aceste apărări trebuiau invocate exclusiv în faţa instanţelor din Ungaria.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Oradea a constatat că cererea de revizuire formulată de A. este inadmisibilă şi a dispus respingerea acesteia ca atare, potrivit art. 459 C. proc. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 13/PI/2024 din 05 februarie 2024 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2023, a declarat apel revizuentul A..

În susţinerea căii de atac, în esenţă, apelantul revizuent A. a arătat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă privind admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.

Analizând hotărârea apelată, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuientul A. a formulat o cerere de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 80/PI/2016 din 02 august 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin neapelare la 27.09.2016, prin care, în baza art. 150 şi art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi, în consecinţă, s-a recunoscut sentinţa penală nr. 13B.286/2009/60 din 18.10.2010 a Judecătoriei Gyula, rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 2. Bf. 37/2011/8 din 26.05.2011 a Tribunalului Bekes, prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani 4 luni închisoare. S-a dispus executarea de către persoana condamnată A. a pedepsei de 2 ani şi 4 luni închisoare şi transferul acesteia într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.

Condamnatul a solicitat revizuirea sentinţei indicate anterior, susţinând că doreşte să fie analizat dosarul şi pusă în executare, în integralitate, hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare din Ungaria, indicând cazurile prevăzute de art. 453 lit. a), lit. c) şi lit. f) C. proc. pen.., învederând şi că există mai multe hotărâri judecătoreşti care nu se pot concilia, fără să indice, însă, care sunt acele hotărâri.

Se observă că judecarea apelului se realizează din perspectiva soluţiei pronunţate prin sentinţa apelată - fiind vorba despre soluţionarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă şi nu de soluţionarea fondului cauzei.

Raportat la particularităţile cauzei, Înalta Curte constată că, în mod corect, a reţinut Curtea de Apel Oradea că cererea de revizuire este inadmisibilă.

Din interpretarea prevederilor art. 156 alin. (4) raportat la art. 139 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, rezultă fără echivoc că statul de condamnare este cel care păstrează prerogativa unei revizuiri a fondului hotărârii definitive, statului de executare recunoscându-i-se doar posibilitatea de a dispune asupra aspectelor ce ţin exclusiv de executarea acesteia după transfer. Aceasta întrucât, aşa cum în procedura de recunoaştere reglementată de Legea nr. 302/2004, statul de executare nu are nicio competenţă de a statua asupra legalităţii ori temeiniciei soluţiei de condamnare, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne (adaptându-le, atunci când este cazul, la exigenţele legii interne), cu atât mai mult aceluiaşi stat de executare nu i-ar putea fi recunoscute, în procedura de revizuire, prerogative suplimentare de repunere în discuţie a fondului soluţiei.

Deopotrivă, sunt avute în vedere şi prevederile art. 19 alin. (2) din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, conform cărora statul emitent decide în exclusivitate cu privire la cererile de revizuire a hotărârii judecătoreşti prin care se aplică pedeapsa care urmează a fi executată.

Aşadar, soluţionarea cererii de revizuire a hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare din Ungaria nu este de competenţa organelor judiciare române.

Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei penale nr. 13/PI/2024 din 05 februarie 2024 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei penale nr. 13/PI/2024 din 05 februarie 2024 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 martie 2024.