European Arrest Warrant Execution: Mandatory Provisional Arrest Precluding Substitution with House Arrest After Surrender Decision

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 151/F din data de 11 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală s-au hotărât următoarele:

S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 4 iulie 2023, de Parchetul Jirs Nancy (Franţa), pe numele persoanei solicitate A..

În consecinţă, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 11 octombrie 2023 şi până la data de 9 noiembrie 2023, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută de la data de 10 octombrie 2023 la data de 11 octombrie 2023.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În fine, s-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1.098 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

La data de 11 octombrie 2023, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat lucrarea nr. 3000/II-5/2023 din aceeaşi dată, având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 4 iulie 2023, de Parchetul Jirs Nancy (Franţa), pe numele persoanei solicitate A., urmărită internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de furt în bandă organizată, prevăzută de art. 311-1, 311- 9 alin. (1) rap. la art. 132 - 71 din C. pen. francez şi participare la o asociere de infractori pentru pregătirea unei infracţiuni, prevăzută de art. 450 - 1 alin. (1) şi (2) din C. pen. francez.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 11 octombrie 2023, sub numărul x/2023.

La termenul de judecată din data de 11 octombrie 2023, persoana solicitată A. a declarat că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare franceze deoarece nu a comis faptele pentru care este cercetat în Franţa, precizând că, în situaţia în care se va pune în executare mandatul european de arestare, este de acord să beneficieze de regula specialităţii.

La dosarul cauzei a fost ataşată lucrarea nr. 3000/II-5/2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în care se regăseşte mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze, tradus în limba română.

În contextul prezentat, procedând la evaluarea cererii cu care a fost sesizată, prima instanţă a notat că din cuprinsul mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze pe numele persoanei solicitate A. rezultă că actul pe care se întemeiază este mandatul de arestare emis la data de 29 iunie 2023, de Tribunalul din Nancy, ref. x, nr. instrucţie x, pe numele persoanei solicitate, cercetată în Franţa pentru săvârşirea infracţiunilor de furt în bandă organizată, prevăzută de art. 311 - 9 alin. (1), (31)1 - 1, 132 - 71, 311 - 9 alin. (1), (31)1 - 14, 311 - 15, 131 - 26 - 2 din C. pen. francez şi participarea la o asociaţie de infractori pentru pregătirea unei infracţiuni, prevăzută de art. 450 - 1 alin. (1), alin. (2), (45)0 -1 alin. (2), (45)0 - 3, 450 - 5 din C. pen. francez.

În fapt, s-a arătat că, în perioada 10 decembrie 2021 - 20 mai 2022, 4 bancomate (ATM) au fost atacate cu explozibil solid (ATM - ul băncii BNP PARIBAS, cauzându-se un prejudiciu de 80.000 euro în numerar şi daune materiale; ATM - ul de la B., cauzându-se un prejudiciu de 52000 euro în numerar; ATM - ul de la C., bancnotele fiind găsite la faţa locului, dar oficiul poştal fiind complet distrus; ATM - ul de la D., cauzându-se un prejudiciu de 21.370 euro şi daune semnificative produse clădirii).

Cercetările efectuate (modul de operare, ADN - ul depistat la faţa locului) au făcut posibilă identificarea lui A. drept unul dintre autorii faptelor.

Prima instanţă a apreciat că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, au corespondent în legislaţia română în dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. pen. şi art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 97 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, a reţinut că din examinarea actelor dosarului rezultă că nu este incidentă vreuna dintre situaţiile care, conform dispoziţiilor art. 99 din Legea nr. 302/2004, constituie motiv obligatoriu sau opţional de refuz al executării mandatului european de arestare. Deşi persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autorităţile judiciare franceze, nu a avut obiecţiuni cu privire la identitate şi nu a invocat, în fapt, niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare a mandatului european de arestare emis pe numele său.

În fine, reţinând şi că aspectele invocate de persoana solicitată, în sensul că nu a comis faptele menţionate în cuprinsul mandatului european de arestare, excedează obiectului prezentei cauze, prima instanţă, constatând că nu există niciun impediment la executarea mandatului european de arestare, a dispus admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, hotărând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

*

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 24 octombrie 2023, sub nr. x/2023.

La termenul fixat în cauză, 26 octombrie 2023, după ce a luat legătura cu persoana solicitată, apărătorul desemnat să-i asigure asistenţa juridică din oficiu a precizat că prezenta cale de atac vizează în mod exclusiv măsura preventivă dispusă prin hotărârea atacată, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, înlocuirea arestării provizorii cu arestul la domiciliu până la momentul predării efective a contestatorului către autorităţile judiciare franceze.

Concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, precum şi cele ale reprezentantului Ministerului Public au fost detaliat prezentate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestaţia formulată pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaţionale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacţiona prompt la stimulii infracţionali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la evaluarea motivelor de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identitatea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce constituie motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În speţă, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 4 iulie 2023, de Parchetul Jirs Nancy (Franţa), pe numele persoanei solicitate A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârşirea infracţiunilor de: furt în bandă organizată, prevăzută de art. 311 - 9 alin. (1), (31)1 - 1, 132 - 71, 311 - 9 alin. (1), (31)1 - 14, 311 - 15, 131 - 26 - 2 din C. pen. francez şi participarea la o asociaţie de infractori pentru pregătirea unei infracţiuni, prevăzută de art. 450 - 1 alin. (1), alin. (2), (45)0 -1 alin. (2), (45)0 - 3, 450 - 5 din C. pen. francez, constatând în mod just că acesta îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.

Deopotrivă, a constatat în mod corect că infracţiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunile prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. şi art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 1 şi 18 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări.

Pe de altă parte, în respectarea dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, instanţa a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Întrucât persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, susţinând că nu se face vinovată de săvârşirea vreunei fapte penale pe teritoriul Franţei, instanţa a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, procedând la audierea părţii în limitele prevăzute de textul de lege precitat.

Ulterior, notând, pe de o parte, că, deşi nu s-a arătat de acord cu predarea, persoana solicitată nu a invocat niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare a mandatului european de arestare emis pe numele său şi că susţinerile acesteia vizând lipsa de vinovăţie excedează obiectului cauzei, iar pe de altă parte, că, în urma propriului examen, se constată că în cauză nu este incidentă niciuna dintre situaţiile prev. de art. 99 din Legea nr. 302/2004, prima instanţa a constatat în mod just că în cauză nu există vreun impediment la punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze faţă de A..

De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată nu a contestat argumentele avute în vedere de prima instanţă la pronunţarea soluţiei de predare, limitându-se la a menţiona faptul că nu se face vinovată de săvârşirea niciuneia dintre infracţiunile în considerarea cărora a fost emis mandatul european de arestare, chestiune asupra căreia instanţa naţională nu are însă îndrituirea de a se pronunţa.

În actuala procedură, rolul instanţei naţionale (de fond/contestaţie) este limitat la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului şi la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate şi motivele de refuz al executării pe care aceasta le invocă.

În cadrul procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa naţională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, respectiv dacă se face sau nu vinovată de comiterea faptelor penale ce fac obiectul mandatului, după cum nu are nici competenţa de a se pronunţa cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritatea judiciară solicitantă sau cu privire la oportunitatea arestării părţii dispusă în statul străin. În caz contrar, s-ar încălca principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Chestiunea adusă în discuţie de persoana solicitată A. urmează a fi, însă, evaluată de autorităţile judiciare din Franţa, singurele competente să stabilească dacă aceasta a participat sau nu la săvârşirea infracţiunilor descrise în cuprinsul mandatului european de arestare, pretins comise pe teritoriul statului străin.

Practic, în actuala cale de atac, persoana solicitată A. a contestat exclusiv soluţia primei instanţe de dispunere a arestării sale în vederea predării, susţinând că măsura arestului la domiciliu era suficientă pentru asigurarea desfăşurării în bune condiţii a procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare, motiv pentru care a solicitat reformarea hotărârii atacate în aceste limite.

Critica contestatorului persoană solicitată este neîntemeiată.

Potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, instanţa dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, prin hotărârea de predare neputându-se lua o altă măsură.

Dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, care reglementează posibilitatea înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecării cererii de punere în executare a unui mandat european de arestare, iar nu şi după pronunţarea hotărârii prin care instanţa a încuviinţat punerea în executare a mandatului european de arestare, sentinţă prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menţine până la predarea efectivă a acesteia.

În consecinţă, constatând neîntemeiate criticile formulate de persoana solicitată A. în actuala cale de atac, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de acesta împotriva sentinţei penale nr. 151/F din data de 11 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Urmare acestei soluţii, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru parte, în cuantum de 1098 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 151/F din data de 11 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2023.