Execution of European Arrest Warrant barred by absconding requested person; appeal allowed and lower court annulment of surrender order reversed

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 54/FCJI din data de 1 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi - CCJI, secţia penală şi pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.. s-a admis sesizarea formulată de Procuratura de Apel Salonic (Grecia) privind executarea mandatului european de arestare emis, la data de 11 iulie 2018, în dosarul cu nr. de referinţă x, pe numele persoanei solicitate A..

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimţit la predare şi nu a renunţat la regula specialităţii.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. (cu privire la care a fost emis, în procedura de executare a mandatului european de arestare, mandatul de arestare provizorie nr. 13 FCJI din 29 martie 2023, nepus în executare ca urmare a sustragerii persoanei solicitate de la procedura de faţă) către autoritatea judiciară emitentă - Procuratura de Apel Salonic, Grecia, în baza mandatului european de arestare emis, la data de 11 iulie 2018, în dosarul cu nr. de referinţă. x, având la bază mandatul naţional de arestare nr. 24/16 al judecătorului de instrucţie al Departamentului 7 ordinar din cadrul Tribunalului pentru Contravenţii din Salonic, menţinut prin ordonanţa nr. 727/17 a Consiliului Judecătorilor Curţii de Apel Salonic, în vederea cercetării penale a acesteia pentru comiterea infracţiunii de simplă complicitate la promovarea ilegală în ţară a resortisanţilor ţărilor terţe, prevăzută de art. 26 alin. 1a, art. 27 alin. (1), art. 47 alin. (1), art. 94 alin. (1) din C. pen. grec şi de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 4251/2014, cu respectarea beneficiului regulii specialităţii.

S-a revocat măsura arestării provizorii pentru 15 zile dispusă prin încheierea din 29 martie 2023 şi s-a dispus retragerea mandatului de arestare nr. x/FCJI din aceeaşi dată, emis în baza acesteia.

În baza art. 104 alin. (10) şi (11) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea, de îndată, a unui nou mandat de arestare pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus ca, la momentul comunicării hotărârii către instituţiile enumerate la art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, să se facă menţiune despre împrejurarea că persoana solicitată nu este efectiv în custodia autorităţilor române şi că pe numele acesteia a fost emis un mandat de arestare în vederea predării.

Totodată, s-a dispus ca, la momentul punerii în executare a mandatului de arestare în vederea predării, persoana solicitată să fie adusă în faţa instanţei de executare pentru a fi audiată, urmând a fi înştiinţată autoritatea emitentă pentru a efectua demersurile necesare în vederea preluării acesteia.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (3) şi (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin semnalarea Schengen - Biroul SIRENE Naţional din Grecia din 26 octombrie 2020, transmisă prin Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional Sirene, emisă în baza mandatului european de arestare emis, la data de 13 octombrie 2020, de Tribunalul din Salonic, în dosarul cu nr. de referinţă x, având la bază mandatul naţional de arestare din 23 noiembrie 2016, s-a solicitat predarea persoanei solicitate A., cetăţean român şi moldovean, către autorităţile judiciare din Grecia, în vederea cercetării sale penale pentru comiterea infracţiunii de facilitare a intrării şi şederii neautorizate, prevăzută de art. 26 alin. 1a, art. 27 alin. (1), art. 47 alin. (1), art. 94 alin. (1) din C. pen. grec şi art. 30 alin. (1) din Legea nr. 4251/2014.

În semnalarea transmisă s-a reţinut că, la data de 13 noiembrie 2015, persoana solicitată ar fi dat autoturismul său unui bărbat neidentificat, pentru ca acesta să transporte, dintr-o locaţie din apropierea graniţei turco-elene la Salonic, 11 cetăţeni sirieni care intraseră pe teritoriul Greciei fără autorizaţie.

S-a mai reţinut că faptele astfel descrise, care sunt pedepsite în legislaţia statului solicitant cu până la 10 ani închisoare, potrivit legislaţiei române, ar întruni, formal, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen. şi ar fi atras răspunderea penală a persoanei solicitate dacă aceasta le-ar fi săvârşit pe teritoriul României.

După identificarea şi reţinerea persoanei solicitate, prin ordonanţa nr. 12 din 16 martie 2023, ora 14:55, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, emisă în dosarul nr. x/2023, a fost sesizată Curtea de Apel Iaşi cu cererea de luare a măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate şi de continuare a procedurii de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Grecia.

Cauza astfel formată a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, la data de 17 martie 2023, sub nr. x/2023.

Persoanei solicitate i-au fost aduse la cunoştinţă, anterior sesizării instanţei, drepturile persoanei reţinute în baza unui mandat european de arestare prevăzute în Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2012 şi Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2013, un exemplar al notei privind aceste drepturi fiind înmânat, în scris, acesteia, iar exemplarul semnat de persoana solicitată fiind ataşat la dosarul înaintat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

Persoana solicitată a fost asistată în procedura derulată în faţa Curţii de Apel Iaşi de un apărător ales.

Prin încheierea penală din 17 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul asociat nr. x/2022, rămasă definitivă prin necontestare, în baza dispoziţiilor art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, prin raportare la art. 214 şi art. 215 C. proc. pen. s-a dispus luarea, faţă de persoana solicitată A., a măsurii controlului judiciar, pe o durată de 30 de zile, de la 17 martie 2023 la 15 aprilie 2023, inclusiv.

Odată cu instituirea măsurii controlului judiciar, persoanei solicitate i s-au impus, în temeiul dispoziţiilor art. 215 alin. (1) şi (2) lit. a) C. proc. pen., următoarele obligaţii: să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori va fi chemată; să informeze de îndată instanţa de judecată despre schimbarea locuinţei; să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea, anume Poliţia municipiului Iaşi, conform programului întocmit de acesta sau ori de câte ori va fi chemată; să nu depăşească limita teritorială a municipiului Iaşi.

Mandatul european de arestare emis de Procuratura de Apel din Salonic la data de 11 iulie 2018, în dosarul cu nr. de referinţă. x, având la bază mandatul naţional de arestare nr. 24/2016 al judecătorului de instrucţie al Departamentului 7 Ordinar din cadrul Tribunalului pentru Contravenţii din Salonic, menţinut prin ordonanţa nr. 727/17 a Consiliului Judecătorilor Curţii de Apel Salonic, a fost înaintat la dosar în limba engleză şi tradus în limba română, situaţia de fapt şi încadrarea în drept, potrivit dreptului elen, fiind aceleaşi cu cele menţionate în semnalarea iniţială, cu precizarea că acuzaţia a fost încadrată (în cuprinsul mandatului european de arestare) ca infracţiunea de facilitare a intrării şi şederii neautorizate.

La dosarul cauzei au fost înaintate şi mandatul de arestare naţional 24/2016 emis de Tribunalul de primă instanţă din Salonic, respectiv Ordinul 727/2017 al Curţii de Apel Salonic, prin care acesta a fost menţinut.

La data de 25 martie 2023, apărătorul ales al persoanei solicitate A. a adus la cunoştinţa instanţei de judecată faptul că a fost contactată de o persoană despre care ştia că este soţul părţii, care i-a transmis că aceasta nu se va prezenta la termenul de judecată din 27 martie 2023. Ulterior, apărătorul ales nu a mai reuşit să ia legătura cu persoana solicitată.

Cu aceeaşi ocazie, apărătorul ales al persoanei solicitate a comunicat, totodată, rezilierea contractului de asistenţă juridică cu aceasta, motiv pentru care în cauză a fost desemnat un avocat din oficiu.

Prin încheierea din 29 martie 2023 s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, prin raportare la dispoziţiile art. 215 alin. (7) C. proc. pen., înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile, cu începere de la data punerii efective în executare a mandatului de arestare, precum şi emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele părţii. Mandatul de arestare nu a fost pus însă în executare, persoana solicitată sustrăgându-se de la procedura de executare a mandatului european de arestare.

Autoritatea emitentă a comunicat, la solicitarea instanţei de executare, că, în pofida situaţiei persoanei solicitate, care se sustrage de la procedura de executare a mandatului european de arestare, insistă în executarea acestuia.

La termenul stabilit în procedură, reprezentantul Ministerului Public şi avocatul desemnat din oficiu au solicitat respingerea solicitării de predare a persoanei solicitate întrucât sustragerea acesteia a determinat imposibilitatea respectării procedurii de judecare a cererii de predare.

În acest context, analizând mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. şi celelalte acte şi lucrări ale dosarului, Curtea a constatat că în cauză nu este incident niciun motiv de refuz a executării mandatului european de arestare şi sunt îndeplinite toate condiţiile legale privind predarea persoanei solicitate.

În acest sens, a reţinut, punctual, că:

- predarea persoanei solicitate A. este cerută pentru ca aceasta să fie cercetată penal pentru fapte cu privire la care nu există niciun fel de date că ar mai fi fost judecată în vreun alt stat şi care nu au făcut obiectul vreunui act de amnistie în ţara de executare;

- persoana solicitată avea, la data presupuselor fapte, vârsta cerută de legea română pentru a răspunde penal;

- raportat la pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracţiunea corespondentă de trafic de migranţi, prev. de art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., de la 3 la 10 ani închisoare, nu s-a împlinit, potrivit legislaţiei naţionale, termenul de prescripţie a răspunderii penale, care ar fi de 8 ani;

Sub acest aspect, a constatat că din actele jurisdicţionale pe care se fundamentează mandatul european de arestare rezultă că fapta la care se presupune că ar fi participat persoana solicitată ar fi fost comisă pentru ca autorul să obţină sume de bani, astfel că încadrarea juridică potrivit dreptului român este cea prev. de art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen.. De altfel, şi art. 263 alin. (1) C. pen. prevede limite de pedeapsă care fac ca termenul de prescripţie a răspunderii penale să fie acelaşi, potrivit legii române.

- mandatul european îndeplineşte condiţiile de validitate şi de fond prevăzute de lege pentru emiterea şi executarea lui;

- faptele au fost încadrate în cuprinsul mandatului european de arestare la categoria "facilitarea intrării şi şederii ilegale", descriere concordantă cu situaţia de fapt expusă în mandatul european de arestare şi în actele pe care acesta s-a fundamentat, prin care autorităţile elene au dispus arestarea internă a persoane solicitate, nefiind necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări;

- persoana solicitată nu este supusă vreunei proceduri penale în România cu privire la fapta pentru care se solicită predarea sa sau pentru vreo altă faptă penală;

- fapta pentru care se solicită predarea ar fi fost comisă pe teritoriul Greciei.

Referitor la poziţia reprezentantului Ministerului Public şi a apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, Curtea a reţinut următoarele:

Persoana solicitată a avut cunoştinţă de drepturile conferite oricărei persoane reţinute în vederea executării unui mandat european de arestare, chiar de la discutarea propunerii de arestare provizorie în vederea predării. Aceasta a fost întrebată dacă are obiecţiuni privind identitatea sa şi a răspuns negativ.

Totodată, persoana solicitată a beneficiat de asistenţa unui apărător ales şi a dat declaraţie scrisă din care rezultă că nu avea cunoştinţă despre acuzaţia care i se aduce de autorităţile judiciare elene şi că nu e de acord cu arestarea sa pentru că nu se consideră un pericol.

Potrivit dispoziţiilor art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, instanţa de executare a dispus respingerea propunerii de arestare provizorie pe 15 zile şi luarea măsurii controlului judiciar, măsură pe care persoana solicitată a încălcat-o, nemaiprezentându-se în faţa instanţei.

Raportat la împrejurarea că persoana solicitată a avut cunoştinţă, de la momentul pronunţării soluţiei de respingere a propunerii de arestare provizorie, despre obligaţiile care îi reveneau, inclusiv aceea de a se prezenta la termenele următoare, precum şi despre termenul fixat pentru înaintarea mandatului european de arestare, Curtea a ajuns la concluzia că persoana solicitată a dat dovadă de rea-credinţă, motiv pentru care a dispus înlocuirea controlului judiciar cu arestarea provizorie pe 15 zile, măsură care însă nu a fost pusă în executare.

Totodată, având în vedere conţinutul declaraţiei date la 17 martie 2023, dar şi împrejurarea că instanţa de executare nu a mai avut ocazia de a o întreba expres şi de a consemna în scris răspunsurile părţii, Curtea a reţinut, totuşi, că persoana solicitată A. nici nu şi-a manifestat vreun acord privind predarea sa către autoritatea emitentă elenă şi nici nu a renunţat în vreun fel la beneficiile regulii specialităţii, aspecte care urmau a fi clarificate, în mod normal, printr-o nouă audiere a acesteia, dacă s-ar fi prezentat la al doilea termen, după înaintarea mandatului european de arestare.

În contextul prezentat, Curtea a constatat că lipsa persoanei solicitate de la procedura de executare a mandatului european de arestare, ca urmare a încălcării cu rea-credinţă a obligaţiilor impuse în cadrul măsurii controlului judiciar, care îi este întru totul imputabilă, nu este de natură a împiedica instanţa de executare să stabilească aspectele esenţiale necesare pentru soluţionarea cererii de predare.

În acest sens, Curtea a reţinut că persoana solicitată nu a avut obiecţii privind identitatea, nu şi-a manifestat acordul la predare, nu a renunţat în vreun fel la regula specialităţii, a dat o declaraţie în care a avut posibilitatea de a expune toate aspectele pe care le-a considerat relevante raportat la situaţia sa şi la acuzaţia adusă de autorităţile elene.

A mai reţinut că lipsa persoanei solicitate de la desfăşurarea procedurii, ca efect al sustragerii de la o măsură preventivă alternativă dispusă în privinţa sa, nu figurează printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, enumerate limitativ atât în Legea nr. 302/2004, cât şi în Decizia-cadru nr. 584/2002.

Totodată, a notat că nu identifică în ce manieră ar fi fost încălcat dreptul persoanei solicitate de a se apăra, atâta timp cât aceasta a solicitat şi a beneficiat de o altă măsură preventivă, restrictivă de drepturi, nu a respectat-o şi nu a mai ţinut legătura nici măcar cu apărătorul său ales.

În contextul acestor reţineri, prima instanţă a apreciat că refuzul predării persoanei solicitate A. în condiţiile prezentate, pentru simplul motiv că, urmare a propriei opţiuni, aceasta nu s-a mai prezentat la termenul fixat pentru discutarea cererii de predare şi pentru verificarea poziţiei sale faţă de mandatul european de arestare, ar avea semnificaţia unei prime de încurajare pentru aceasta, care şi-ar vedea răsplătită astfel reaua-credinţă decurgând din nerespectarea măsurii preventive alternative dispuse iniţial, ceea ce ar lipsi de eficienţă textul art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, o astfel de interpretare conducând la concluzia că, pentru a evita sustragerea persoanei solicitate şi imposibilitatea predării acesteia, instanţa de executare nu ar mai trebui, practic, să facă uz de posibilitatea dispunerii unei măsuri alternative.

Prin urmare, instanţa a apreciat că, atâta timp cât poziţia persoanei solicitate faţă de cererea de predare este, în fapt, uşor decelabilă, iar aceasta a avut, într-un cadru procesual caracterizat de asigurarea tuturor drepturilor prevăzute de lege, posibilitatea de a-şi expune punctul de vedere faţă de conţinutul semnalării, al cărei conţinut nu diferă de cel al mandatului european de arestare transmis ulterior, iar în cauză nu poate fi identificat vreun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, solicitarea de respingere a cererii de predare nu poate fi considerată ca având vreun suport legal sau practic.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, care prevăd că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului, Curtea a constatat că persoana solicitată este cea care s-a pus singură în situaţia de a nu putea fi ascultată din nou, anterior luării măsurii a cărei durată iniţială poate atinge 30 de zile şi care are ca justificare nu aşteptarea înaintării mandatului european de arestare, ci dispoziţia de predare.

Practic, situaţia creată prin sustragerea persoanei solicitate de la procedura de faţă este similară celei în care arestarea preventivă se dispune faţă de o persoană care se sustrage de la judecarea propunerii de arestare, situaţie pentru care dispoziţiile art. 231 alin. (4) C. proc. pen. au stabilit remediul conducerii la organul judiciar care a dispus măsura, de îndată ce mandatul de arestare emis în lipsă este pus efectiv în executare. De aceea, respingerea cererii de predare, care, de altfel, îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi admisă, ar însemna, în fapt, valorificarea de către persoana solicitată a atitudinii sale de încălcare cu rea-credinţă a condiţiilor măsurii alternative a controlului judiciar dispuse iniţial, sustragerea ei de la procedura de executare a mandatului european de arestare devenind astfel o modalitate de blocare a demersului autorităţii emitente, de fiecare dată când instanţa de executare ar opta pentru o altă măsură decât arestarea provizorie pentru 15 zile.

Pentru argumentele prezentate, prima instanţă a admis sesizarea formulată de Procuratura de Apel Salonic (Grecia), procedând potrivit dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

*

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, care, prin motivele scrise de contestaţie, a invocat nelegalitatea ei, pentru argumente circumscrise, în esenţă, împrejurării că prima instanţă a admis sesizarea formulată de Procuratura de Apel Salonic, Grecia, deşi:

- în cauză nu a fost parcursă procedura obligatorie de executare a mandatului european de arestare, prevăzută de art. 104 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoanei solicitate A. nu i-au fost aduse la cunoştinţă efectele regulii specialităţii şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă;

- scopul pentru care mandatul european a fost emis nu poate fi atins prin admiterea sesizării întrucât persoana solicitată nu se mai afla, la momentul pronunţării sentinţei penale, în custodia organelor judiciare de executare, sustrăgându-se de la procedură.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 20 octombrie 2023, sub nr. x/2023.

La termenul fixat în cauză, în lipsa intimatei persoane solicitate A., care, deşi legal citată la toate adresele din România cunoscute (inclusiv la sediul cabinetului apărătorului ales de la instanţa de fond), nu s-a prezentat în instanţă, reprezentantul Ministerului Public, învederând că nu achiesează la motivele scrise de contestaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a susţinut contestaţia formulată de unitatea de parchet sus-menţionată în parametrii detaliat prezentaţi în practicaua prezentei hotărâri, în care sunt fidel redate atât concluziile procurorului de şedinţă, cât şi cele ale apărătorului desemnat din oficiu pentru parte.

Examinând contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi a dispoziţiilor legale incidente în actuala procedură, Înalta Curte constată că acesta este fondată, urmând a o admite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, care se execută în baza principiului recunoaşterii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, cât şi cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Prin urmare, mandatul european de arestare este o formă a cooperării judiciare internaţionale în materie penală născută din necesitatea de a se asigura garanţia că, pe teritoriul Uniunii Europene, infractorii nu se pot sustrage justiţiei, acesta reprezentând, în concret, instrumentul de aducere a persoanei solicitate în statul emitent, fie în vederea supunerii ei procedurilor penale în curs, fie pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Predarea în baza unui mandat european de arestare reglementată, pe plan european, prin prevederile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, este transpusă, în plan intern, în titlul III din Legea nr. 302/2004, care, în cuprinsul art. 104 stabileşte riguros procedura de punere în executare a unui mandat european de arestare.

Potrivit acestei proceduri, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

În cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal în cuprinsul căruia se va menţiona dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialităţii [alin. (5) al aceluiaşi text de lege].

În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea .

În ambele situaţii, potrivit alin. (8), dacă apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea hotărârii cu privire la predare, judecătorul dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură care poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului.

În cazul în care nu este necesar un termen suplimentar şi nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se pronunţă prin sentinţă deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate, emiţând de îndată mandat de arestare.

Pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, potrivit dispoziţiilor alin. (11) al art. 104 din Legea nr. 302/2004, judecătorul poate dispune faţă de persoana solicitată şi măsuri preventive mai blânde (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune sau arestului la domiciliu), însă la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante dispune în mod obligatoriu arestarea părţii în vederea predării.

Raportat la aceste considerente teoretice, se constată, prin urmare, că procedura de punere în executare a mandatului european de arestare prevăzută de art. 104 din Legea nr. 302/2004 are drept condiţie premisă prezenţa fizică a persoanei solicitate în faţa instanţei, aflată în custodia sau sub controlul autorităţilor statului de executare [ca afect al reţinerii ei în condiţiile art. 101 din Legea nr. 302/2004 sau al plasării ei în arest provizoriu în vederea predării - conform art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 sau sub control judiciar, control judiciar sub cauţiune sau arest la domiciliu - conform art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004], întrucât numai în aceste condiţii se poate asigura scopul specific al procedurii: arestarea (în vederea predării) şi predarea către un stat membru UE a persoane căutate, în vederea supunerii ei procedurilor penale în curs în statul emitent sau a executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

În consecinţă, lipsa persoanei solicitate (prin sustragerea acesteia din custodia sau de sub controlul autorităţilor statului de executare - ipoteza speţei) face imposibilă desfăşurarea procedurii prev. de art. 104 din Legea nr. 302/2004 şi, în mod implicit, chiar punerea în executare a mandatului european de arestare, procedura in absentia fiind incompatibilă cu natura şi scopul urmărit prin emiterea acestuia.

Ca urmare, într-o astfel de situaţie nefiind îndeplinită chiar condiţia premisă a punerii în executare a mandatului european de arestare, cererea de predare se impune a fi respinsă ab initio, fără verificarea celorlalte condiţii legale care legitimează admiterea acesteia.

În contextul acestor consideraţii teoretice, evaluând datele particulare ale cauzei, Înalta Curte reţine că, deşi, prin încheierea penală din 17 martie 2023 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2022, rămasă definitivă prin necontestare, în baza dispoziţiilor art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, prin raportare la art. 214 şi art. 215 C. proc. pen., prima instanţă a plasat persoana solicitată A. sub control judiciar, pe o durată de 30 de zile, de la 17 martie 2023 la 15 aprilie 2023, inclusiv, impunându-i următoarele obligaţii: să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori va fi chemată; să informeze de îndată instanţa de judecată despre schimbarea locuinţei; să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea, anume Poliţia municipiului Iaşi, conform programului întocmit de acesta sau ori de câte ori va fi chemată; să nu depăşească limita teritorială a municipiului Iaşi, aceasta nu s-a mai prezentat în faţa Curţii de Apel Iaşi la termenul din 27 martie 2023 şi următoarele, informând asupra acestui fapt prin intermediul apărătorului său (conform înscrisului aflat la fila x din vol. I al dosarului Curţii de Apel Iaşi).

De altfel, ulterior acestui moment, în urma diligenţelor efectuate de prima instanţă, materializate în procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere emise pe numele persoanei solicitate A. pentru termenul din 29.03.2023, întocmite de lucrătorii din cadrul Biroului Supravegheri Judiciare Iaşi şi referatul - notă telefonică întocmit de grefa Curţii de Apel Iaşi la data de 26.04.2023 (aflate la filele x din vol. II al Curţii de Apel Iaşi) s-a constatat că persoana solicitată nu a fost identificată la niciuna dintre locaţiile cunoscute din municipiul Iaşi şi oraşul Huşi, existând bănuiala că aceasta ar fi trecut graniţa în Republica Moldova.

Totodată, din relaţiile furnizate de organele de poliţie, înştiinţarea înaintată la dosar şi procurile depuse de apărătorul ales al persoanei solicitate la termenul din 27 martie 2023 (aflate la filele x din vol. I al dosarului Curţii de Apel Iaşi) a rezultat că ultima dată când persoana solicitată ar fi fost văzută pe teritoriul României a fost la data de 23 martie 2023, când s-a întâlnit cu apărătorul său, în municipiul Iaşi, pentru perfectarea unei procuri, ulterior acestei date nemaiputând fi contactată nici telefonic (de apărătorul ales sau organele judiciare).

În aceste condiţii, mandatul de arestare provizoriu emis pe numele persoanei solicitate în baza încheierii din 29 martie 2023 a primei instanţe [prin care s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, prin raportare la dispoziţiile art. 215 alin. (7) C. proc. pen., înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile] nu a fost pus în executare, persoana solicitată sustrăgându-se de la procedura de executare a mandatului european de arestare, atât în faţa primei instanţe, cât şi în contestaţie.

Or, deşi a constatat faptul că, începând cu data de 17 martie 2023, persoana solicitată A. s-a sustras de la procedură, prin sentinţa pronunţată, fără a parcurge procedura prev. de art. 104 din Legea nr. 302/2004, prima instanţă a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia de autorităţile judiciare greceşti, procedând potrivit dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

Această soluţie este nelegală, întrucât lipsa persoanei solicitate în faţa primei instanţe, începând cu data de 17 martie 2023 (ca urmare a sustragerii ei de la procedură), care a făcut imposibilă desfăşurarea procedurii prev. de art. 104 din Legea nr. 302/2004, determină, în mod evident, imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele ei de autorităţile judiciare din Grecia, în această situaţie, în mod obiectiv, neputându-se asigura scopul pentru care acesta a fost emis - arestarea şi predarea efectivă a persoanei solicitate către autorităţile judiciare ale statului solicitat, în vederea urmăririi penale pentru săvârşirea unor infracţiuni.

Predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării de punere în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea (efectivă) de libertate a persoanei solicitate şi menţinerea acesteia în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea persoanei solicitate către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Tocmai de aceea, contrar reţinerilor primei instanţe şi concluziilor orale ale reprezentantului Ministerului Public în contestaţie, legea specială nu permite, într-o astfel de situaţie, corelativ admiterii cererii de punere în executarea a mandatului european de arestare, luarea măsurii arestării (în vederea predării) în lipsă a persoanei solicitate, întrucât o astfel de măsură ar avea ca efect direct amânarea predării în altă ipoteză decât cele limitativ şi expres stabilite prin dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, iar nu executarea efectivă, în condiţiile de celeritate impuse de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, a mandatului european de arestare.

Pentru argumentele prezentate, constatând întemeiate criticile formulate în scris de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 104 C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de această unitate de parchet împotriva sentinţei penale nr. 54/FCJI din data de 1 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi - CCJI, secţia penală şi pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.

Va desfiinţa hotărârea atacată şi, rejudecând, va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Procuratura de Apel Salonic, Grecia, la data de 11.07.2018, în dosarul cu nr. de referinţă x, pe numele persoanei solicitate A., context în care evaluarea celorlalte critici formulate oral de reprezentantul parchetului se dovedeşte a fi superfluă.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei vor fi lăsate în sarcina statului, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată A., în cuantum de 1098 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 54/FCJI din data de 1 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi - CCJI, secţia penală şi pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.

Desfiinţează hotărârea atacată şi, rejudecând, respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Procuratura de Apel Salonic, Grecia, la data de 11.07.2018, în dosarul cu nr. de referinţă x, pe numele persoanei solicitate A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată A., în cuantum de 1098 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2023.