Jurisdiction for abusive conduct by retired public auditor: nexus of act with service duties maintains appellate competence

Şedinţa publică din data de 14 august 2024

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 420 din 07 martie 2024, Judecătoria Tulcea, secţia civilă şi penală, în baza art. 47 alin. (1) din C. proc. pen., în referire la art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi art. 48 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei personale a Judecătoriei Tulcea, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Pentru a hotărî astfel, analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, judecătorul de cameră preliminară a constatat că excepţia invocată este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.

Astfel, s-a reţinut că, prin rechizitoriul din data de 06.11.2023, întocmit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, inculpata A. a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (1) şi (2) din C. pen., raportat la art. 193 alin. (1) şi (2) din C. pen., faptă constând în aceea că, la data de 15.06.2020, inculpata, în exercitarea atribuţiilor de director al Curţii de Conturi a României - Curtea de Conturi Tulcea, a agresat-o fizic pe persoana vătămată B., angajată în funcţia de secretar la aceeaşi instituţie, agresiune în urma căreia persoana vătămată a suferit leziuni traumatice pentru vindecarea cărora s-a stabilit un număr de 1 zi de îngrijiri medicale.

Prin urmare, potrivit rechizitoriului din cauza pendinte, fapta de purtare abuzivă a fost săvârşită de către inculpată în legătură cu atribuţiile de serviciu ale acesteia.

Din înscrisurile aflate în dosarul cauzei judecătorul de cameră preliminară a reţinut că într-adevăr, din anul 2010 şi până la data de 17.08.2020, inculpata a deţinut funcţia de director al Curţii de Conturi a României - Curtea de Conturi Tulcea.

Potrivit art. 1 alin. (2), coroborat cu art. 6 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Statutul auditorului public extern din cadrul Curţii de Conturi, în accepţiunea acestuia, prin sintagma "auditor public extern" se înţelege şi persoana care deţine funcţie de conducere de director în structurile Curţii de Conturi.

Aşadar, din anul 2010 şi până la data de 17.08.2020, atunci când contractul individual de muncă al inculpatei a încetat, aceasta a deţinut funcţia de director al Curţii de Conturi a României - Curtea de Conturi Tulcea şi, ca o consecinţă a acestei funcţii de conducere, pe aceea de auditor public extern în cadrul aceleaşi instituţii.

Dată fiind strânsa legătură dintre cele două funcţii, judecătorul de cameră preliminară a mai reţinut că presupusa faptă de purtare abuzivă, pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, a fost săvârşită şi în exercitarea atribuţiilor de auditor public extern al Curţii de Conturi a României - Curtea de Conturi Tulcea.

Potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de auditori publici externi, iar potrivit art. 48 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazul în care fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului.

Întrucât fapta de purtare abuzivă se presupune că ar fi fost săvârşită de către inculpată în legătură cu atribuţiile de serviciu ale acesteia, pierderea calităţii speciale la scurt timp după săvârşirea faptei pentru care s-a dispus trimiterea inculpatei în judecată, nu determină schimbarea competenţei personale a instanţei prevăzute de dispoziţiile art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 25.03.2024, sub nr. x/2023/a1.

Prin încheierea penală nr. 95/F/CP din data de 06 august 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 47 alin. (2) raportat la art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a Curţii de Apel Constanţa şi, în baza art. 346 alin. (6) raportat la art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat în favoarea Judecătoriei Tulcea competenţa de soluţionarea a cauzei privind pe inculpata A., trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. x/2021 din data de 6.11.2023, întocmit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (1) şi (2) din C. pen. raportat la 193 alin. (1) şi (2) din C. pen.

În baza art. 346 alin. (6) raportat la art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Constanţa şi Judecătoria Tulcea şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, la termenul din data de 26 iunie 2024, stabilit pentru soluţionarea cererilor şi excepţiilor, inculpata, prin avocatul ales, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa, arătând că aceasta nu este competentă să judece în procedura de cameră preliminară cererile şi excepţiile invocate, motivat de faptul că actul de sesizare cu care instanţa a fost învestită, respectiv rechizitoriul din 06.11.2023, a fost întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea. Or, prin coroborarea dispoziţiilor art. 56 cu prevederile art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, fiecare parchet funcţionează pe lângă instanţa competentă să soluţioneze în primă instanţă, având aceeaşi circumscripţie. În consecinţă, având în vedere că actul de sesizare a fost emis de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, competentă să soluţioneze cererile şi excepţiile invocate nu ar putea fi o altă instanţă decât Judecătoria Tulcea.

La acelaşi termen, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a Curţii de Apel Constanţa, având în vedere dispoziţiile art. 38 alin. (1) lit. d) raportat la art. 48 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Notând dispoziţiile prevăzute de art. 346 alin. (6) din C. proc. pen. şi analizând cu prioritate excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a Curţii de Apel Constanţa, invocată din oficiu, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii a reţinut art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., cu precizarea că dispoziţiile sunt corespondente celor de la art. 281 pct. 1 lit. b) din vechiul C. proc. pen. (de la 1968), care prevedeau competenţa Curţii de apel de a judeca în primă instanţă infracţiunile săvârşite de "controlorii financiari ai Curţii de Conturi".

A mai arătat că, potrivit dispoziţiilor art. II din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi (publicată în M. Of. nr. 724 din 24 octombrie 2008), "În scopul aplicării prevederilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în tot cuprinsul Legii nr. 94/1992 sintagma « controlor financiar » se va înlocui cu sintagma «auditor public extern»".

Prin urmare, la stabilirea, prin C. proc. pen. în vigoare, a competenţei curţii de apel de a judeca infracţiunile săvârşite de "auditori publici externi" s-a avut în vedere înlocuirea sintagmei "controlor financiar" cu cea de "auditor public extern" din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

De altfel, la art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. în vigoare - forma iniţială - s-a prevăzut competenţa Curţii de Apel de a judeca în primă instanţă infracţiunile săvârşite de "auditori publici externi", fără a mai fi menţionată categoria controlorilor financiari ai Curţii de Conturi, adăugată ulterior, prin Legea nr. 255/2013 (pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., publicată în M. Of. nr. 515 din 14 august 2013), probabil în scopul evitării confuziilor în cazul în care infracţiunile ar fi fost săvârşite de persoane care ar fi avut calitatea de "controlori financiari" (anterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008).

Având în vedere şi dispoziţiile prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituţia României, curtea de apel a reţinut că pentru stabilirea competenţei de soluţionare a unei cauze după calitatea persoanei în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (1) lit. c) - g) din C. proc. pen., inculpatei trebuie să aibă atribuită această calitate potrivit legii.

Astfel, în înţelesul Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, expresia "auditor public extern" are următoarea semnificaţie:

"persoana angajată în cadrul Curţii de Conturi, care desfăşoară activităţi specifice de audit extern în sectorul public" [art. 2 lit. e) din Legea nr. 94/1992].

La data la care s-a reţinut comiterea infracţiunii pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată aceasta avea, într-adevăr, calitatea de "auditor public extern" prevăzută de Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, care atrage competenţa după calitatea persoanei a Curţii de apel, în condiţiile art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Astfel, după cum rezultă din informaţiile comunicate de Curtea de Conturi a României, la data la care se reţine comiterea infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată, inculpata A. era angajată în cadrul Curţii de Conturi, ocupând - prin promovare ca auditor public extern - funcţia de director al Camerei de Conturi Tulcea, şi desfăşura activităţi specifice de audit extern în sectorul public, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi ale pct. 33, 34 şi 180 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi (RODAS), aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014 şi publicat în M. Of. nr. 547 din 24.07.2014.

Numai că, începând cu data de 17.08.2020, când contractul de muncă încheiat cu angajatorul Curtea de Conturi a României a încetat de drept, ca urmare a comunicării deciziei privind acordarea pensiei anticipate, inculpata A. nu mai are calitatea de "auditor public extern" ce atrage competenţa de soluţionare a cauzei de către curtea de apel.

În această situaţie, devin incidente prevederile art. 48 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., potrivit cărora "Când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului".

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul curţii de apel a considerat însă că, în cauză, nu este îndeplinită această condiţie, pentru păstrarea competenţei după calitatea persoanei, întrucât fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A. nu are legătură cu atribuţiile de serviciu ale acesteia.

A mai reţinut că, deşi este adevărat că subiectul activ al infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 296 din C. pen. nu poate fi decât o persoană "aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu", nu orice faptă comisă de o asemenea persoană are legătură cu atribuţiile sale de serviciu.

Pentru reţinerea infracţiunii de purtare abuzivă este suficient ca fapta să fie comisă de o persoană aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu, indiferent dacă această faptă are sau nu legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului, după cum, pentru reţinerea infracţiunii de ultraj judiciar, prevăzută de art. 279 alin. (1) din C. pen., este suficient ca fapta să fie săvârşită împotriva unui judecător sau procuror "aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu", indiferent dacă are sau nu legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestora, în cazul în care deşi judecătorul sau procurorul nu se aflau "în exercitarea atribuţiilor de serviciu", dar fapta are legătură cu atribuţiile lor de serviciu devenind incidente dispoziţiile art. 279 alin. (2) din C. pen.

De asemenea, infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. se săvârşeşte împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, "aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii" (s.n.).

Ambele norme de incriminare menţionate reprezintă, în opinia instanţei, o dovadă că optica legiuitorului este aceea de a face distincţie între cele două situaţii.

Infracţiunea de purtare abuzivă poate aşadar fie să aibă legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului (de exemplu, în cazul poliţistului care reţine o persoană şi în timp ce o conduce la secţie o loveşte sau care agresează o persoană pentru că refuză să se legitimeze), fie să nu aibă o asemenea legătură.

Comiterea faptei în legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului, în cazul infracţiunii de purtare abuzivă, poate fi avută în vedere la individualizarea pedepsei, eventual, în sensul agravării răspunderii.

Prin urmare, pentru ca o cauză având ca obiect infracţiunea de purtare abuzivă reţinută în sarcina unei persoane a cărei calitate ar atrage competenţa de soluţionare a curţii de apel să rămână de competenţa acestei instanţe şi în cazul în care persoana, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are are acea calitate, trebuie ca fapta să aibă legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului.

Or, în cauză, infracţiunea de purtare abuzivă pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată, constând în aceea că, la data de la data de 15.06.2020, în jurul orelor 08:10, aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de director în cadrul Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi Tulcea, ar fi agresat-o fizic pe numita B., angajată în funcţia de secretar, căreia i-ar fi adresat şi expresii jignitoare, în timp ce aceasta se afla în interiorul biroului ei, după ce i-a reproşat că nu ar fi salutat-o, nu are legătură cu atribuţiile sale de serviciu, care privesc organizarea şi coordonarea activităţii camerei de conturi, a auditorilor publici externi şi a celuilalt personal al camerei de conturi, precum şi cu desfăşurarea activităţilor specifice de audit extern în sectorul public, după cum rezultă atât din dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, ale art. 31 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 30/2008 şi ale art. 33, 34 şi 180 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi (RODAS), aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014, publicat în M. Of. nr. 547 din 24.07.2014, cât şi din contractul individual de muncă şi fişa postului inculpatei, înaintate la dosarul cauzei de Curtea de Conturi .

Având în vedere şi infracţiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, în cauză nu se justifică stabilirea unei alte instanţe competente să judece cauza decât judecătoria, care, potrivit art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., are competenţă generală.

Faţă de aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curţii a considerat că este întemeiată excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a Curţii de Apel Constanţa, invocată din oficiu, pe care a admis-o, declinând competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea şi sesizând Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă ierarhic superioară comună, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Având în vedere că se consideră necompetent să judece cauza după calitatea persoanei, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curţii nu mai poate analiza excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa invocată de inculpată. De altfel, în măsura în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea această excepţie va rămâne fără obiect, urmând a fi analizată doar dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va statua în sensul competenţei personale a Curţii de Apel Constanţa.

Analizând conflictul negativ de competenţă ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 06.11.2023, întocmit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, inculpata A. a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (1) şi (2) din C. pen., raportat la art. 193 alin. (1) şi (2) din C. pen., faptă constând în aceea că, la data de 15.06.2020, inculpata, în exercitarea atribuţiilor de director al Curţii de Conturi a României - Curtea de Conturi Tulcea, a agresat-o fizic pe persoana vătămată B., angajată în funcţia de secretar la aceeaşi instituţie, agresiune în urma căreia persoana vătămată a suferit leziuni traumatice pentru vindecarea cărora s-a stabilit un număr de 1 zi de îngrijiri medicale.

Potrivit art. 296 alin. (1) şi (2) din C. pen., "(1) Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

(2) Ameninţarea ori lovirea sau alte violenţe săvârşite în condiţiile alin. (1) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime."

Se reţine că atribuţiile de serviciu ale inculpatei la momentul comiterii pretinsei fapte privesc organizarea şi coordonarea activităţii camerei de conturi, a auditorilor publici externi şi a celuilalt personal al camerei de conturi, precum şi cu desfăşurarea activităţilor specifice de audit extern în sectorul public, după cum rezultă atât din dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, ale art. 31 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 30/2008 şi ale art. 33, 34 şi 180 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi (RODAS), aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014, publicat în M. Of. nr. 547 din 24.07.2014, cât şi din contractul individual de muncă şi fişa postului inculpatei, înaintate la dosarul cauzei de Curtea de Conturi şi aflată la dosarul curţii de apel.

Se constată că atribuţiile de serviciu ale inculpatei A. vizează inclusiv organizarea şi coordonarea celuilalt personal al Curţii de Conturi.

Or, raportat la acuzaţia penală imputată inculpatei, se reţine că fapta de a exercita violenţe asupra secretarei sale, angajată în cadrul Curţii de Conturi, în timpul programului de lucru în instituţie şi cu privire la raporturile de subordonare a persoanei vătămate faţă de inculpată are legătură cu atribuţiile de serviciu ale acesteia din urmă, activitatea desfăşurată de inculpată neputând fi disociată de atribuţiile acesteia de serviciu.

În ceea ce priveşte decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la care a făcut referire procurorul de şedinţă cu ocazia dezbaterilor, se reţine prioritar că aceasta poartă nr. 2 din 2017.

Instanţa supremă constată că Decizia nr. 2/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este aplicabilă în cauză, întrucât aceasta se referă la sintagma "act privitor la îndatoririle de serviciu" care are un sens mult restrâns faţă de sintagma "în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu", întrucât în sfera celei din urma intră inclusiv acte de comportament/conduită în cadrul relaţiilor de serviciu.

Astfel, potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanţă "infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, precum şi auditori publici externi;".

Conform art. 48 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., "(1) Când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:

a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului;" .

Având în vedere că presupusa faptă a fost comisă în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către inculpată şi în circumscripţia Curţii de Apel Constanţa, Înalta Curte reţine că aceasta este instanţa competentă să judece cauza în fond.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A. în favoarea Curţii de Apel Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A. în favoarea Curţii de Apel Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 august 2024.