Hungarian detention credit claim recharacterized as sentence-execution challenge; Tribunal Cluj retains jurisdiction, transfer ordered.

Şedinţa publică din data de 13 august 2024

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 120 din 15 mai 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Cluj, secţia penală, în temeiul dispoziţiilor art. 141 alin. (17) din Legea 302/2004, a admis excepţia necompetenţei Tribunalului Cluj şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Cluj competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect recunoaştere acte judiciare străine, cerere formulată de către petentul A., în prezent persoană privată de libertate în Penitenciarul Gherla.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia penală, în data de 05.04.2024, sub nr. x/2024, persoana condamnată A. a solicitat să i se aplice dispoziţiile Hotărârii de Guvern nr. 148/27.04.2023 a statului maghiar şi să i se recunoască întreaga perioadă petrecută în detenţie în străinătate după emiterea mandatului de executare a pedepsei nr. 275/06.10.2023 de către Curtea de Apel Cluj în baza sentinţei penale nr. 217/2023 emisă în dosar x/2023

În motivarea cererii s-a susţinut, în esenţă, că petentul A. se află în executarea pedepsei de 7 ani şi 3 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 217/2023 emisă de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023, definitivă în data de 18.10.2023, ca urmare a recunoaşterii a două hotărâri penale emise de statul maghiar. Ulterior emiterii acestei sentinţe, petentul a părăsit teritoriul României, a fost prins pe teritoriul Franţei şi deţinut în Penitenciarul din Fresnes începând cu data de 14.10.2023 până la predarea sa către autorităţile din Ungaria, iar în Ungaria a fost încarcerat în perioada 14.12.2023-25.01.2024, dată la care a fost eliberat, în baza Hotărârii de Guvern nr. 148/2023 privind reintegrarea sub custodie a persoanelor condamnate pentru infracţiunea de trafic de persoane.

S-a mai învederat că, prin decizia din data de 28.12.2023 a Departamentului de Executare a pedepselor al Tribunalului Gyula, Ungaria a dispus scăderea din durata pedepsei de 6 ani închisoare a perioadei petrecută de petent în arest preventiv pe teritoriul Franţei (perioada 14.10.2023-13.12.2023).

Petentul a susţinut că în urma aplicării Hotărârii de Guvern nr. 148/2023 s-a dispus eliberarea sa din penitenciar şi perioada rămasă de executat din pedeapsa închisorii a fost transformată în detenţie de reintegrare. După ce a fost eliberat din penitenciarul maghiar, petentul a fost arestat de autorităţile italiene şi, ulterior, predat autorităţilor române.

S-a solicitat a se ţine cont de întreaga perioadă de detenţie de pe teritoriul Franţei, Ungariei şi Italiei şi deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei cuprinse între 14.10.2023 şi 29.02.2024.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În probaţiune, petentul a depus la dosar înscrisuri eliberate de autorităţile din Ungaria şi din Italia, acte de stare civilă.

În şedinţa din data de 14.05.2024 s-a pus în discuţie calificarea juridică a obiectului cauzei şi s-a disjuns cererea petentului referitoare la recunoaşterea actelor juridice emise de Ungaria, în legătură cu perioada 14.10.2023-25.01.2024, perioadă în care petentul susţine că a fost privat de libertate pe teritoriul Franţei şi pe teritoriul Ungariei. S-a format dosarul cu nr. x/2024

Deliberând asupra excepţiei de necompetenţă invocată din oficiu, tribunalul a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiilor art. 141 alin. (17) din Legea 302/2004, în situaţia în care ulterior recunoaşterii de către autorităţile române a unei hotărâri penale străine se emite de către autorităţile străine o altă hotărâre judecătorească sau un act juridic prin care persoanei condamnate i se acordă reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, aceste hotărâri/acte juridice străine vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea de recunoaştere.

Instanţa a mai reţinut că, în cauza de faţă, petentul a susţinut că, ulterior recunoaşterii hotărârii judecătoreşti de către curtea de apel, statul maghiar i-a eliberat nişte acte juridice prin care i s-a recunoscut perioada 14.10.2023-25.01.2024 ca fiind o perioadă ce se deduce din durata pedepsei de 6 ani închisoare stabilită prin hotărârea Judecătoriei Battonya, definitivă prin decizia Tribunalului Gyula.

Din înscrisurile depuse la dosar de către petent reiese că în perioada 14.10.2023-13.12.2023 petentul ar fi fost privat de libertate în Franţa, iar în perioada 14.12.2023-25.01.2024 ar fi fost privat de liberate în Ungaria, ca urmare a demersurilor făcute de statul maghiar în vederea executării pedepsei de 6 ani închisoare recunoscută de către Curtea de Apel Cluj prin sentinţa nr. 217/06.10.2023 emisă de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2023.

Aşadar, instanţa a apreciat că se tinde la recunoaşterea unei deduceri de pedeapsă în baza unor acte juridice, emise de autorităţile maghiare în decembrie 2023 - ianuarie 2024, care nu au fost recunoscute de către autorităţile române, aspecte care sunt de competenţa Curţii de Apel Cluj.

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 141 alin. (17) din Legea 302/2004 tribunalul a admis excepţia necompetenţei Tribunalului Cluj şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Cluj competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect recunoaştere acte judiciare străine, cerere formulată de către petentul A..

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, la data de 16.05.2024, sub număr unic 2595/117/2024.

Prin sentinţa penală nr. 144 din 17 iunie 2024, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a calificat cererea persoanei condamnate A. ca fiind o veritabilă contestaţie la executare, formulată în condiţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj, invocată din oficiu, în condiţiile art. 47 din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (2), art. 597 alin. (1), art. 553 din C. proc. pen.

În baza art. 50 din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, formulată de persoana condamnată A., în favoarea Tribunalului Cluj, deţinut în Penitenciarul Gherla.

În temeiul art. 51 din C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel,Curtea de Apel Cluj a reţinut, prioritar, că persoana condamnată A., la data cererii sale adresată Tribunalului Cluj, se afla în executarea pedepsei de 7 ani şi 3 luni închisoare ce i-a fost aplicată acestuia prin două hotărâri de condamnare definitive pronunţate pe teritoriul Ungariei şi recunoscute în România prin sentinţa penală nr. 217/2023 emisă de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023, definitivă în data de 18.10.2023, ca urmare a respingerii contestaţiei inculpatului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, prin sentinţa penală nr. 217/06.10.2023, emisă de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023, definitivă în data de 18.10.2023, s-a recunoscut hotărârea penală nr. 9. B.322/2012/131 pronunţată de Judecătoria Oraşului Battonya, definitivă la data de 18.11.2014 prin decizia nr. 1. Bf. 166/2014/21 emisă de Tribunalul Gyula ca instanţă de gradul II, prin care s-a aplicat persoanei condamnate A. pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 218 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) lit. c) din Codul maghiar, incriminată de legea română ca infracţiunea de trafic de migranţi în formă continuată, prev. de art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., şi infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi s-a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare aplicate condamnatului prin hotărârea penală nr. 1. B.257/2009/9 pronunţată de Judecătoria Oraşului Lenti, dispunându-se executarea acestei pedepse alăturat celei de 6 ani. În consecinţă, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 6 închisoare + 1 an şi 3 luni închisoare = 7 ani şi 3 luni închisoare. Totodată, s-a dedus din pedeapsa de 7 ani şi 3 luni ani închisoare durata arestului preventiv din Ungaria din 17.10.2011 până la data de 16.12.2013, durata reţinerii şi arestării în vederea predării, din data de 25.08.2023 până la data de 08.09.2023, precum şi perioada arestării în vederea predării din Italia din data de 13.12.2018 până în data de 13.03.2019.

A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 275/06.10.2023 de către Curtea de Apel Cluj.

S-a reţinut că persoana condamnată A. se află încarcerată pe teritoriul României, fiind predată autorităţilor române în vederea executării pedepsei amintite de către autorităţile italiene în data de 29.02.2024.

Mai exact, în baza acestei sentinţe şi a mandatului european de arestare emis de autorităţile române, petentul A. a fost arestat în Italia în data de 29.01.2024, iar în data de 29.02.2024 a fost predat autorităţilor române - conform înscrisului denumit ordonanţă nr. 1/2024 emis de Curtea de Apel din Trieste, Italia, în data de 13.02.2024 şi a adresei nr. x/29.02.2024 emisă de Penitenciarul Bucureşti-Rahova.

Curtea de apel a reţinut că, prin cererea adresată instanţei de judecată, ce formează obiectul prezentei cauze, persoana condamnată a solicitat deducerea unor perioade în care a fost încarcerată pe teritoriul Franţei, Ungariei şi Italiei în baza mandatului european de arestare emis de autorităţile române în temeiul sentinţei penale nr. 217/06.10.2023, emisă de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023.

Această solicitare a persoanei condamnate, chiar dacă este posibil să implice recunoaşterea unor acte judiciare străine, reprezintă o veritabilă contestaţie la executare, întrucât se invocă o cauză de reducere a pedepsei principale a închisorii, intervenite în cursul executării acesteia.

Acest aspect rezultă din chiar cuprinsul motivelor de contestaţie prezentate de contestator, fiind corect indicat de apărarea acestuia temeiul de drept ce stă la baza demarării demersului său judiciar, respectiv art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

S-a reţinut, contrar argumentaţiei Tribunalului Cluj, că textul art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (în forma în vigoare la data de 15.05.2024, data pronunţării sentinţei nr. 120/2024 a Tribunalului Cluj de declinare a competenţei), nu este aplicabil în cauză.

Astfel, în conformitate cu acest text normativ, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

În cazul persoanei condamnate A., aceasta nu a beneficiat de veritabile reduceri de pedeapsă din partea statului emitent, care ar fi fundamentat o contestaţie la executare fondată pe art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004 cu ref. la art. 598 alin. (1) lit. c) sau d) din C. proc. pen., ci a fost supus unor măsuri preventive strânse legate de predarea acestuia în baza mandatului european de arestare emis de autorităţile române în temeiul sentinţei penale nr. 217/06.10.2023, emisă de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2023.

De altfel, aşa cum s-a arătat deja, Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa penală nr. 217/06.10.2023, emisă în dosarul nr. x/2023, a dedus din pedeapsa principală a închisorii rezultante de 7 ani şi 3 luni durata arestului preventiv din Ungaria din 17.10.2011 până la data de 16.12.2013, durata reţinerii şi arestării în vederea predării, din data de 25.08.2023 până la data de 08.09.2023, precum şi perioada arestării în vederea predării din Italia din data de 13.12.2018 până în data de 13.03.2019.

În consecinţă, raportat la motivele invocate de persoana condamnată A., cererea formulată are natura unei veritabile contestaţii la executare, prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., invocându-se un incident ivit în cursul executării - cauză de reducere a pedepsei executabile, care aparţine instanţei de executare de drept comun care, în speţă, raportat la locul de deţinere de la momentul formulării cererii (Penitenciarul Gherla), este Tribunalul Cluj, în sensul art. 598 alin. (2) cu ref. la art. 597 alin. (1) din C. proc. pen.

În lumina considerentelor expuse, curtea a calificat cererea persoanei condamnate A. ca fiind o veritabilă contestaţie la executare, formulată în condiţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj, invocată din oficiu, în condiţiile art. 47 din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (2), art. 597 alin. (1), art. 553 din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 07 august 2024, formând obiectul dosarului nr. x/2024, cu termen de judecată la data de 13 august 2024.

Analizând conflictul negativ de competenţă ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Determinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de condamnatul A. este condiţionată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, prin cererea adresată Tribunalului Cluj, condamnatul A. a solicitat recunoaşterea Hotărârii de Guvern nr. 148/2023 a statului maghiar privind reintegrarea sub custodie a persoanelor condamnate pentru trafic de persoane şi deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află şi a perioadelor în care a fost privat de libertate urmare a demersurilor făcute de statul maghiar în vederea executării pedepsei de 7 ani şi 3 luni închisoare recunoscută de către Curtea de Apel Cluj prin sentinţa nr. 217/06.10.2023 emisă de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2023, respectiv a perioadelor 14.10.2023-13.12.2023 şi 14.12.2023-25.01.2024.

În susţinerea cererii, condamnatul a ataşat la dosar un set de înscrisuri emise de autorităţile străine din care rezultă că a fost încarcerat în perioada 14.10.2023 - 25.01.2024 într-un penitenciar din Franţa şi, respectiv, într-un penitenciar din Ungaria, precum şi o adresă emisă de Penitenciarul Rahova.

Astfel, condamnatul a arătat că, prin decizia din 28.12.2023, Departamentul de executare a pedepselor al Tribunalului din Gyula, Ungaria, a dispus scăderea din durata pedepsei închisorii de 7 ani şi 3 luni stabilită de autorităţile judiciare maghiare şi recunoscută de autorităţile judiciare din România prin sentinţa penală nr. 217/06.10.2023, emisă de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023, definitivă în data de 18.10.2023, a perioadei de detenţie pe teritoriul Franţei în perioada cuprinsă între 14.10.2023-13.12.2023.

Totodată, a arătat că în perioada 14.12.2023-25.01.2024 a fost încarcerat în Ungaria, fiind eliberat în baza Hotărârii de Guvern nr. 148/2023 a statului maghiar privind reintegrarea sub custodie a persoanelor condamnate pentru trafic de persoane.

Înalta Curte reţine că, prin sentinţa penală nr. 217/06.10.2023, emisă de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023, definitivă în data de 18.10.2023, s-a recunoscut hotărârea penală nr. 9. B.322/2012/131 pronunţată de Judecătoria Oraşului Battonya, definitivă la data de 18.11.2014 prin decizia nr. 1. Bf. 166/2014/21 emisă de Tribunalul Gyula ca instanţă de gradul II, prin care s-a aplicat persoanei condamnate A. pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 218 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) lit. c) din Codul maghiar, incriminată de legea română ca infracţiunea de trafic de migranţi în formă continuată, prev. de art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., şi infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi s-a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare aplicate condamnatului prin hotărârea penală nr. 1. B.257/2009/9 pronunţată de Judecătoria Oraşului Lenti, dispunându-se executarea acestei pedepse alăturat celei de 6 ani. În consecinţă, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 6 închisoare + 1 an şi 3 luni închisoare = 7 ani şi 3 luni închisoare. Totodată, s-a dedus din pedeapsa de 7 ani şi 3 luni ani închisoare durata arestului preventiv din Ungaria din 17.10.2011 până la data de 16.12.2013, durata reţinerii şi arestării în vederea predării, din data de 25.08.2023 până la data de 08.09.2023, precum şi perioada arestării în vederea predării din Italia din data de 13.12.2018 până în data de 13.03.2019.

A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 275/06.10.2023 de către Curtea de Apel Cluj.

În contextul prezentat, Înalta Curte notează că, raportat la conţinutul concret al solicitării adresate instanţei, obiectul cererii formulate de contestatorul condamnat A. îl constituie recunoaşterea unor acte presupus emise de autorităţile judiciare din Ungaria şi deducerea perioadei cuprinsă între 14.12.2023-25.01.2024 în care s-a aflat în detenţie pe teritoriul Franţei şi al Ungariei, pretins recunoscută ca executată de către autorităţile judiciare din Ungaria, din pedeapsa de 7 ani şi 3 luni închisoare în regim de detenţie la care a fost condamnat prin hotărârea penală nr. 9. B.322/2012/131 pronunţată de Judecătoria Oraşului Battonya, definitivă la data de 18.11.2014 prin decizia nr. 1. Bf. 166/2014/21 emisă de Tribunalul Gyula ca instanţă de gradul II, astfel cum a fost recunoscută şi pusă în executare prin sentinţa penală nr. 217/06.10.2023, emisă de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023, definitivă în data de 18.10.2023.

În acest context, raportat la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că cererea condamnatului A. tinde, în mod esenţial, la constatarea intervenirii unei cauze de reducere a pedepsei rezultante în executarea căreia se afla la momentul iniţierii demersului judiciar, constând în zilele de detenţie ce i-au fost recunoscute de statul maghiar, ulterior emiterii mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 275/06.10.2023 de către Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2023, şi subsecvent situaţiei în care petentul a părăsit teritoriul României şi s-a sustras executării pedepsei rezultante de 7 ani şi 3 luni aplicată de autorităţile judiciare maghiare şi recunoscută prin sentinţa penală nr. 217/06.10.2023 a Curţii de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023, definitivă în data de 18.10.2023, prin respingerea, ca nefondată, a contestaţiei formulată de persoana solicitată A. de către instanţa supremă.

Ca urmare, cererea astfel formulată constituie o contestaţie la executare care îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi care, potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, intră în competenţa de soluţionare a instanţei de executare ori a celei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al contestatorului.

Potrivit art. 553 din C. proc. pen., instanţa de executare este, de regulă, instanţa primului grad de jurisdicţie, legiuitorul stabilind astfel o corelaţie între competenţa materială în faza judecăţii şi competenţa punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelaţie trebuie avută în vedere şi în cazul determinării instanţei de executare în cazul hotărârilor pronunţate în străinătate şi recunoscute de curţile de apel, conform competenţei speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanţei de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competenţa materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor recunoscute.

Atribuţiile instanţei de executare aparţin instanţei care ar fi fost competentă să judece cauza în fond, dacă infracţiunea ar fi fost săvârşită pe teritoriul României.

Aşadar, în cauza de faţă, raportat la infracţiunile pentru care petentul A. a fost condamnat în străinătate, respectiv infracţiunile de trafic de migranţi în formă continuată şi constituirea unui grup infracţional organizat, instanţa competentă material să judece cauza în fond, dacă fapta ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, este tribunalul, în raport de dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În raport de locul de deţinere al contestatorului la data formulării contestaţiei la executare, Penitenciarul Gherla, instanţa competenţă să soluţioneze cauza Tribunalul Cluj.

Se reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile prevăzute de legea specială, întrucât vizează o situaţie particulară.

Astfel, potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.".

Din interpretarea acestei dispoziţii legale rezultă că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, se constată existenţa unor acte emise de autorităţile judiciare ale statului străin prin care s-au acordat reduceri de pedeapsă aferente perioadei executate anterior transferului şi care ar fi avut, astfel, efecte asupra duratei pedepsei recunoscute de instanţa naţională, această din urmă instanţă este competentă a le recunoaşte în cadrul procedurii contestaţiei la executare. Situaţia este asemănătoare celorlalte ipoteze în care, ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri pronunţate de instanţa română, se constată o incompletă sau incorectă deducere din pedeapsă a perioadei în care persoana a fost supusă unor măsuri preventive privative de libertate, ipoteze în care competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Or, în speţă, nu este incidentă această situaţie particulară, întrucât vizează, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, deducerea unei perioade de detenţie ulterioare recunoaşterii şi punerii în executare de către instanţa română a hotărârii judecătoreşti transmisă de statul emitent, nicidecum o deducere incompletă sau incorectă de către instanţa care a recunoscut hotărârea străină de condamnare.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul persoana condamnată A. în favoarea Tribunalului Cluj, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 360 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe persoana condamnată A. în favoarea Tribunalului Cluj, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 august 2024.