Refusal of European Arrest Warrant execution due to failure to establish double incrimination for co-authorship versus non-punishable family harbor
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the prosecution, thereby upholding the Court of Appeal of Cluj’s decision to refuse the execution of a European Arrest Warrant (EAW) issued by Italian authorities and to impose judicial control instead. The case involved a request to surrender a Romanian national, who was pregnant and a primary caregiver for a family member with a severe disability, to Italy for preliminary investigation regarding three counts of aggravated theft. The appellate and supreme courts found the EAW defective because it failed to provide a sufficient description of the circumstances of the offenses and the requested person’s specific role, preventing the competent authority from assessing the condition of double incrimination required by Article 99(2)(a) and Article 97 of Law No. 302/2004. The courts reasoned that the facts alleged—specifically the discovery of stolen goods in a vehicle shared with the spouse—were more consistent with the offense of harboring stolen property, which is not punishable under Romanian law when committed by a family member, thus rendering the request for surrender impermissible and justifying the maintenance of judicial control measures.
Legislator headnote
AI generatedart. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, art. 109 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, art. 32 alin. (2) din Legea nr. 76/2023, art. 99 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, art. 215 alin. (1) din C. proc. pen; Refusal of European Arrest Warrant execution due to failure to establish double incrimination for co-authorship versus non-punishable family harbor: The case involved a request to surrender a Romanian national, who was pregnant and a primary caregiver for a family member with a severe disability, to Italy for preliminary investigation regarding three counts of aggravated theft. The appellate and supreme courts found the EAW defective because it failed to provide a sufficient description of the circumstances of the offenses and the requested person’s specific role, preventing the competent authority from assessing the condition of double incrimination required by Article 99(2)(a) and Article 97 of Law No. 302/2004. The courts reasoned that the facts alleged—specifically the discovery of stolen goods in a vehicle shared with the spouse—were more consistent with the offense of harboring stolen property, which is not punishable under Romanian law when committed by a family member, thus rendering the request for surrender impermissible and justifying the maintenance of judicial control measures.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for assigning the judicial costs to the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 08 mai 2024
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 86 din data de 15 aprilie 2024, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, de executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul Milano, la data de 29.05.2023, în dosarele cu nr. de referinţă x, privind-o pe persoana solicitată A..
În temeiul art. 109 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, a făccut aplicarea dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 76/2023 şi solicită Biroului naţional SIRENE întreprinderea demersurilor necesare pentru adăugarea unui indicator de validitate la semnalarea din SIS introdusă de autorităţile din Italia, în baza mandatului european de arestare mandatului european de arestare, emis de Tribunalul Milano, la data de 29.05.2023, în dosarele cu nr. de referinţă x, pe care Curtea de Apel Cluj refuză să îl execute în temeiul art. 99 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004.
În temeiul art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, a menţinut măsura controlului judiciar dispusă faţă de persoana solicitată prin încheierea penală nr. 11/HI/02.04.2024, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 15.04.2024, dar nu mai târziu de data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 215 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat persoana solicitată să respecte următoarele obligaţii pe durata controlului judiciar: a) să se prezinte la organele de poliţie, la parchet sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemată; b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura cu privire la schimbarea locuinţei; c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.
În temeiul art. 215 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat persoana solicitată ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarele obligaţii: a) să nu depăşească limita teritorială a judeţului Cluj, decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar competent; b) să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă.
În temeiul art. 215 alin. (7) din C. proc. pen., a atras atenţia persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a reţinut că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, înregistrată la 02.04.2024, s-a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate în vederea predării acesteia autorităţilor judiciare din Italia, privind pe numita A..
S-a arătat că sesizarea are la bază informaţiile primite din partea MAI - IGPR - CCPI - Biroul Naţional Sirene, prin încunoştinţarea nr. x/SIRENE/CIA din data de 31.10.2023 cu referire la mandatul european de arestare nr. x emis de Tribunalul Milano la data de 29.05.2023 în vederea cercetării penale a susnumitei pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de furt - art. 110, 61 n. 5, 624, 625 n. 2 e 7 e 61 n. 5 din C. pen. italian - furt multiagravat.
Prin încheierea penală nr. 11/HI/02 aprilie 2024, în temeiul art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Curtea a respins propunerea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, de arestare provizorie, pe o perioadă de 15 de zile, începând cu data de 02 aprilie 2024, până la data de 16 aprilie 2024, inclusiv, a persoanei solicitate A., în baza sesizării MAI - IGPR - CCPI - Biroul Naţional Sirene nr. x/SIRENE/CIA, din data de 31.10.2023 şi a dispus, în temeiul art. 202 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., luarea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de persoana solicitată A., pe o durată de 30 zile, începând cu data de 02.04.2024, până în data de 01.05.2024, inclusiv.
În temeiul art. 102 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus amânarea judecării cauzei la termenul din data de 15.04.2024, sala 153, ora 09:00, dată până la care să fie comunicat mandatul european de arestare tradus în limba română.
În şedinţa din data de 15.04.2024, reprezentantul Ministerului Public a solicitat executarea mandatului european de arestare nr. x, emis de Tribunalul Milano la data de 29.05.2023, depus la dosar în limba română şi predarea persoanei solicitate către autorităţile din Italia.
Examinând actele dosarului, Curtea a reţinut că autorităţile judiciare din Italia au emis, în data de 29.05.2023, un mandat european de arestare în dosarele cu nr. de referinţă x, în baza ordonanţei de arestare preventivă în închisoare din data de 14.10.2022, a judecătorului de cercetări preliminare (GIP) de pe lângă Tribunalul din Milano, Dr. B., solicitând predarea persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea a trei infracţiuni de furt calificat.
Conform mandatului tradus în limba română, persoana solicitată ar urma să fie cercetată de către autorităţile din Italia pentru comiterea unui număr de trei infracţiuni de furt calificat prevăzute de art. 624, 625, n. 2 şi 7 şi 61 n. 5 din C. pen. italian.
S-a arătat că mandatul nu oferă detalii cu privire la faptele concret săvârşite de persoana solicitată. La secţiunea "e", descriindu-se împrejurările infracţiunilor şi gradul de participare a persoanei căutate, se fac doar următoarele menţiuni:
"Coautor de furt de pachete de parfum în valoare de 2.126,75 Euro în detrimentul parfumeriei C. în Centrul Comercial din Arese, la data 21.07.2022, calificat de dexteritate, de expoziţia la public şi profitând de circumstanţele de a împiedica apărarea; Coautor de furt de pachete de parfum în valoare de 2.175,17 Euro în detrimentul parfumeriei Limoni în Centrul Comercial din Arese la 21.07.2022, calificat de dexteritate, de expoziţia la public şi profitând de circumstanţele de a împiedica apărarea; Coautor de furt de pachete de parfum în valoare de 592,00 Euro în detrimentul parfumeriei D. în Centrul Comercial din Carugate la data 21.07.2022, calificat de dexteritate, de expoziţia la public şi profitând de circumstanţele de a împiedica apărarea."
În aceste condiţii, Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Italia la data de 29.05.2023, achiesând susţinerii persoanei solicitate că ar fi incident motivul de refuz al executării prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004.
S-a mai arătat că motivul de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 nu poate fi incident, întrucât mandatul european de arestare nu a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, ci pentru efectuarea urmăririi penale de către autorităţile din Italia, context în care împrejurarea că persoana solicitată, cetăţean român care trăieşte în România, refuză predarea, nu are relevanţă.
Revenind la incidenţa motivului de refuz al executării prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, Curtea a notat că, potrivit art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, însă doar în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
Or, în baza art. 8 alin. (1) din Decizia-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, regăsit ca atare în art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 "(1) Mandatul european de arestare va conţine următoarele informaţii: a) identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente; c) indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi 97 din prezenta lege; d) natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, ţinându-se seama mai ales de prevederile art. 97; e) o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate; f) pedeapsa pronunţată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracţiunea săvârşită; g) dacă este posibil, alte consecinţe ale infracţiunii".
În cauză, predarea persoanei solicitate A., pe baza mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Italia la data de 29.05.2023 vizează, cum s-a arătat deja, trei infracţiuni de furt calificat. Însă, din modalitatea în care a fost întocmit mandatul, Curtea a considerat că nu poate decela care este conduita concretă de care ar fi acuzată persoana solicitată, pentru că nu sunt descrise circumstanţele în care ar fi fost comise faptele pentru care ar urma să fie cercetată.
Pe cale de consecinţă, Curtea a apreciat că nu poate stabili dacă infracţiunile presupus comise de către persoana solicitată ar face parte din categoria celor reglementate prin art. 97 din Legea nr. 302/2004, ca fapte care dau loc la predare.
Nu se poate omite că, potrivit art. 99 alin. (2) lit.
a) din Legea nr. 302/2004 "Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: a) în situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepţional, în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaţia română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu conţine acelaşi tip de reglementări în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar ca legislaţia statului membru emitent; ...", cu menţiunea că, aşa cum dispune art. 97 din Legea nr. 302/2004 "(1) Următoarele infracţiuni, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, nu vor fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări:
1. participarea la un grup criminal organizat;
2. terorismul;
3. traficul de persoane;
4. exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă;
5. traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotrope;
6. traficul ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive;
7. corupţia;
8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene;
9. spălarea produselor infracţiunii;
10. falsificarea de monedă, inclusiv contrafacerea monedei euro;
11. fapte legate de criminalitatea informatică;
12. infracţiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii de animale pe cale de dispariţie şi de specii şi soiuri de plante pe cale de dispariţie;
13. facilitarea intrării şi şederii ilegale;
14. omorul, vătămarea corporală gravă;
15. traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane;
16. răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal şi luarea de ostatici;
17. rasismul şi xenofobia;
18. furtul organizat sau armat;
19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităţi şi opere de artă; 20. înşelăciunea;
21. racketul şi extorcarea de fonduri;
22. contrafacerea şi pirateria produselor;
23. falsificarea de acte oficiale şi uzul de fals;
24. falsificarea de mijloace de plată;
25. traficul ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere;
26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
27. traficul de vehicule furate;
28. violul;
29. incendierea cu intenţie;
30. crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale;
31. sechestrarea ilegală de nave sau aeronave;
32. sabotajul. (2) Pentru alte fapte decât cele prevăzute la, predarea este subordonată condiţiei alin. (1) ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia".
S-a mai menţionat că, în lipsa oricăror informaţii despre împrejurările de săvârşire a celor trei infracţiuni de furt calificat presupus comise de către persoana solicitată în calitate de coautor, la data de 21.07.2022, pentru care ar urma să fie cercetată în stare de arest preventiv, în închisoare, nu se poate stabili dacă sunt sau nu îndeplinite cerinţele art. 97 din Legea nr. 302/2004.
Pentru a nu fi supus verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, furtul ar trebui să fie unul organizat sau armat.
În absenţa unor detalii despre ceea ce presupune coautoratul de care este acuzată persoana solicitată, este imposibil de evaluat dacă cele trei infracţiuni de furt calificat, presupus comise la data de 21.07.2022, s-ar încadra în categoria prevăzută la art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004.
Or, dacă cele trei infracţiuni de furt calificat nu se pot încadra în vreuna din categoriile prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, predarea este subordonată condiţiei ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia, după cum s-a stabilit deja.
Dar, pentru a verifica îndeplinirea condiţiei dublei incriminări, Curtea ar avea nevoie despre detalii ale împrejurărilor în care au fost comise infracţiunile de care este acuzată persoana solicitată, astfel încât să evalueze în ce măsură, potrivit legii române, faptele concrete ale acesteia ar putea fi încadrate într-o formă de participaţie la săvârşirea celor trei infracţiuni de furt calificat precum cea care i se impută: coautoratul, iar aceste date nu au fost furnizate de către autorităţile din Italia.
S-a arătat că, este adevărat că prin art. 99 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, legiuitorul a prevăzut doar un motiv facultativ/opţional de refuz al executării mandatului european de arestare, însă Curtea a considerat că nu se justifică predarea persoanei solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale în stare de arest preventiv, atât timp cât nu cunoaşte dacă faptele presupus comise ar fi unele care, potrivit legii române, dau loc la predare.
Curtea a reţinut că nu se poate ignora că persoana solicitată este cetăţean român, nu are antecedente penale, are domiciliul legal stabilit în comuna Floreşti, str. x, jud. Cluj, unde a şi fost identificată de către lucrătorii de poliţie din cadrul IPJ Cluj, este căsătorită, însărcinată, cu o sarcină de aprox. 11 săptămâni în evoluţie, îşi câştigă existenţa prin mijloace licite şi are în întreţinere un membru de familie încadrat în grad de handicap grav, cu diagnostic oncologic (cancer la sân).
S-a apreciat că starea de sănătate, situaţia familială şi nivelul de integrare socială al persoanei solicitate nu oferă indicii despre un profil infracţional, tocmai de aceea o soluţie de executare a mandatului european de arestare emis la data de 29.05.2023, având drept consecinţă predarea unui cetăţean român, cu o stare de sănătate specială (o sarcină în evoluţie), în vederea cercetării sale în arest preventiv, trebuie justificată prin prisma garanţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, iar una din cele mai importante garanţii este cea care transpare din prevederile art. 97 al Legii nr. 302/2004, respectiv ca mandatul european de arestare să vizeze o faptă care dă loc la predare.
Împotriva sentinţei penale nr. 86 din data de 15 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
În susţinerea contestaţiei, procurorul a invocat faptul că în mod greşit s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, întrucât mandatul cuprinde toate informaţiile necesare pentru punerea în executare.
În subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare apreciind că instanţa de fond poate solicita autorităţilor emitente informaţii suplimentare în vederea complinirii lipsurilor mandatului european de arestare.
Examinând sentinţa penală contestată, în raport de criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
În cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate, aceasta fiind cercetată pentru comiterea a comiterea a trei infracţiuni de furt.
Potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare va conţine următoarele informaţii: a) identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente; c) indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi 97 din prezenta lege; d) natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, ţinându-se seama mai ales de prevederile art. 97; e) o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate; f) pedeapsa pronunţată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracţiunea săvârşită; g) dacă este posibil, alte consecinţe ale infracţiunii.
Instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţei, constată că mandatul european de arestare emis de autorităţile italiene pe numele persoanei solicitate A. nu conţine informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru ca instanţa să poată evalua în concret conduita infracţională a persoanei solicitate.
Mandatul european şi informaţiile comunicate de autorităţile din Italia nu realizează descrierea faptelor astfel cum impun dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În curprinsul mandatului european s-a reţinut ca situaţie de fapt:
Persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de furt - art. 110, 61 n. 5, 624, 625 n. 2 e 7 e 61 n. 5 din C. pen. italian - furt multiagravat, după cum urmează:
a) Coautor de furt de pachete de parfum în valoare de 2.126,75 Euro în detrimentul parfumeriei C. în Centrul Comercial din Arese, la data 21.07.2022, calificat de dexteritate, de expoziţia la public şi profitând de circumstanţele de a împiedica apărarea;
b) Coautor de furt de pachete de parfum în valoare de 2.175,17 Euro în detrimentul parfumeriei Limoni în Centrul Comercial din Arese la 21.07.2022, calificat de dexteritate, de expoziţia la public şi profitând de circumstanţele de a împiedica apărarea;
c) Coautor de furt de pachete de parfum în valoare de 592,00 Euro în detrimentul parfumeriei D. în Centrul Comercial din Carugate la data 21.07.2022, calificat de dexteritate, de expoziţia la public şi profitând de circumstanţele de a împiedica apărarea.
Modalitatea în care autorităţile străine au înţeles să descrie fapta conduce la imposibilitatea instanţei de a decela dacă infracţiunile reţinute în sarcina acesteia dau loc la predare.
Potrivit art. 97 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, următoarele infracţiuni, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, nu vor fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări: 1. participarea la un grup criminal organizat; 2. terorismul; 3. traficul de persoane; 4. exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă; 5. traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotrope; 6. traficul ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive; 7. corupţia; 8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene; 9. spălarea produselor infracţiunii; 10. falsificarea de monedă, inclusiv contrafacerea monedei euro; 11. fapte legate de criminalitatea informatică; 12. infracţiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii de animale pe cale de dispariţie şi de specii şi soiuri de plante pe cale de dispariţie; 13. facilitarea intrării şi şederii ilegale; 14. omorul, vătămarea corporală gravă; 15. traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane; 16. răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal şi luarea de ostatici; 17. rasismul şi xenofobia; 18. furtul organizat sau armat; 19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităţi şi opere de artă; 20. înşelăciunea; 21. racketul şi extorcarea de fonduri; 22. contrafacerea şi pirateria produselor; 23. falsificarea de acte oficiale şi uzul de fals; 24. falsificarea de mijloace de plată; 25. traficul ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere; 26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive; 27. traficul de vehicule furate; 28. violul; 29. incendierea cu intenţie; 30. crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale; 31. sechestrarea ilegală de nave sau aeronave;32. Sabotajul; (2) Pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), predarea este subordonată condiţiei ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia.
Sub acest aspect, se reţine că infracţiunea de furt nu este supusă condiţiei dublei incriminări decât în cazul săvârşirii în mod organizat sau armat, aspect străin conduitei cercetate de autorităţile judiciare străine.
Situaţia de fapt indicată în mandatul european de arestare nu susţine săvârşirea faptei de furt nici în mod organizat şi cu atât mai puţin în mod armat şi nu descrie modalitatea efectivă în care persoana solicitată ar fi participat la săvârşirea faptei, respectiv contribuţia sa infracţională, rezumându-se la indicarea calităţii de coautor a acesteia.
Coautoratul, formă a participaţiei penale, potrivit legislaţiei şi jurisprudenţei naţionale, presupune contribuţia reală, eficientă; anterioară sau concomitentă la săvârşirea unei infracţiuni.
În contextul în care contribuţia infracţională va fi subsumată unui ajutor subsecvent comiterii, fapta persoanei solicitate s-ar putea circumscrie infracţiunii de tăinuire, prevăzute de art. 270 din C. pen., ale cărei elemente constitutive, potrivit legii penale române, constau în primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia.
Instanţa constată, evaluând şi susţinerile apărării, că autorităţile judiciare străine au oprit, în trafic, maşina condusă de autor în care se afla şi persoana solicitată, soţia celui dintâi, ocazie cu care au fost depistate, în portbagaj, bunuri sustrase (produse de parfumerie). Această descriere a contribuţiei considerate infracţionale conduce instanţa la evaluarea din perspectiva unei infracţiuni de tăinuire, realizate de soţie în favoarea soţului, context în care dobândeşte relevanţă art. 270 alin. (3) din C. pen., potrivit căruia tăinuirea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.
Faţă de aceste împrejurări, instanţa de control judiciar apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, conform cărora autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare, în situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege, potrivit căruia, pentru alte ipoteze decât cele prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi text, predarea este subordonată condiţiei ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia.
Nu este de ignorat nici situaţia personală a persoanei solicitate, cetăţean român, fără antecedente penale, cu domiciliul legal în România, căsătorită, în prezent gravidă (sarcină de aproximativ 11 săptămâni în evoluţie) şi cu o persoană în întreţinere încadrată în grad de handicap grav şi cu diagnostic oncologic, ipoteze în care transferarea ar produce consecinţe imediate şi severe asupra persoanei solicitate şi membrilor de familie.
În ceea ce priveşte solicitarea procurorului de trimitere a cauzei spre rejudecare în vederea solicitării informaţiilor necesare de la autorităţile italiene, se constată că prin încheierea din data de 02 aprilie 2024, instanţa de fond a dispus amânarea cauzei pentru a fi comunicat mandatul european de arestare tradus în limbă română ce, la rubrica necesară descrierii împrejurărilor infracţiunilor, consemnează că persoana solicitată este coautor la săvârşirea unei infracţiuni de furt de produse cosmetice. De altfel, apărătorul ales a descris modalitatea în care s-a dispus identificarea persoanelor cercetate, arătând că ar fi fost identificată alături de soţul său într-un autoturism, iar, ca urmare a percheziţiei autoturismului şi identificării bunurilor sustrase, s-a dispus arestarea preventivă a soţului acesteia. Descrierea situaţiei de fapt şi descrierea în drept conţinute de mandatul european, alături de informaţiile furnizate de apărătorul ales al persoanei solicitate conduc la lipsirea de utilitate a unor informaţii suplimentare ce ar putea fi obţinute de la autorităţile judiciare străine, pentru consideraţiile anterioare, în special în considerarea argumentului potrivit căruia fapta imputată se circumscrie unei infracţiuni de tăinuire săvârşită de un membru de familie ce nu se pedepseşte potrivit legislaţiei naţionale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinţei penale nr. 86 din data de 15 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei vor rămâne în sarcina statului.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinţei penale nr. 86 din data de 15 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 mai 2024.