Extradition to Moldova upheld for attempted murder convict after legal conditions and no torture risk confirmed.

Şedinţa publică din data de 07 mai 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 84/F din 26 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) şi art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a constatat întrunite condiţiile extrădării şi a admis cererea formulată de autorităţile din Republica Moldova privind persoana extrădabilă A..

A dispus extrădarea şi predarea către autorităţile din Republica Moldova, cu respectarea regulii specialităţii, prevăzute de art. 14 din Convenţia europeană de extrădare din 13 decembrie 1957, a persoanei extrădabile A. în vederea executării pedepsei dispuse prin sentinţa Judecătoriei Buiucani din 22 iunie 2016 pronunţată în dosarul x modificată prin decizia penală din data de 06 decembrie 2016 a Curţii de Apel Chişinău pronunţată în dosarul nr. x.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a menţinut arestarea provizorie a persoanei extrădabile A. până la data de 07.05.2024, inclusiv [când se împlineşte termenul de 180 zile prevăzut de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004], urmând ca predarea acestuia să se realizeze conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

A constatat că persoana extrădabilă a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 09.11.2023, ora 20:40 [prin ordonanţa de reţinere nr. 101 din data de 09 noiembrie 2023 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2023] şi arestată provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 10.11.2023 la zi [sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 3/EX/10.11.2023 emis potrivit încheierii din data de 10 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală pronunţată în dosarul x/2023].

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a reţinut că, potrivit difuziunii nr. 1/PE50/C66/2018 de urmărire internaţională în vederea extrădării, introdusă de către Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale INTERPOL Chişinău - Republica Moldova, a rezultat că numitul A. este urmărit internaţional pentru executarea unui mandat de executare a pedepsei emis în baza sentinţei penale nr. x din data de 06.12.2016 a Curţii de Apel Chişinău - Republica Moldova, pentru o pedeapsă de 16 ani închisoare (15 ani, 6 luni şi 18 zile închisoare rămase de executat) pentru săvârşirea infracţiunii ameninţare cu crimă sau vătămare corporală gravă şi daune aduse sănătăţii, transport ilegal, depozitare, cumpărare, producere, reparare sau comercializare a armelor şi muniţiilor şi furtul acestora, tentativă de a comite o infracţiune, omor/crimă cu premeditare prevăzute de art. 155, art. 290 s.1, art. 27, art. 145 s.2 C. pen. al Republicii Moldova, constând în aceea că la în data de 24.06.2015, în jurul orei 18:00, la intersecţia străzilor Mateevici şi Bodoni, Chişinău, urmărind să îl ucidă pe B., inspector serviciu patrulă al Inspectoratului Naţional de Patrulare, în timpul serviciului, a încercat să tragă cu o armă model "x", dar, din motive independente de voinţa făptuitorului prin infracţiune, nu s-a obţinut efectul scontat.

Difuziunea de urmărire internaţională a fost introdusă în data de 03.01.2018 şi echivalează cu o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării, între România şi Republica Moldova fiind aplicabile dispoziţiile Convenţiei europene de extrădare Paris 13 decembrie 1957, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării.

Urmare a acestei difuziuni, Biroul Naţional Interpol a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 09 noiembrie 2023, prin adresa nr. x, arătând că la data de 04.07.2022, Interpol Chişinău a dispus urmărirea internaţională a numitului A., cetăţean moldovean, solicitând a se dispune efectuarea examenului de regularitate şi de a fi sesizată instanţa pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a procedat la identificarea şi la ascultarea persoanei urmărite, la reţinerea acesteia şi la sesizarea Curţii de Apel Bucureşti pentru a se aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, întrucât conform art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, difuziunea de urmărire internaţională în vederea extrădării introdusă de Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale INTERPOL Chişinău - Republica Moldova echivalează cu o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării în regim de urgenţă.

Pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, prin sesizarea nr. 3250/II-5/2023, înregistrată la instanţă la data de 10 noiembrie 2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat instanţei ordonanţa de reţinere, informarea privind drepturile persoanei reţinute, procesul-verbal de identificare şi ascultare a numitului A., întocmite în cadrul procedurii de urgenţă prevăzute în art. 44 din Legea nr. 302/2004 republicată, fişa de cazier judiciar şi difuziunea nr. 1/PE50/C66/2018 de urmărire internaţională în vederea extrădării introdusă de către Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale INTERPOL Chişinău - Republica Moldova, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării.

Prin încheierea din data de 10 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală pronunţată în dosarul x/2023, în baza articolului 44 alin. (1) şi alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei urmărite A., pe o durată de 18 de zile, începând cu data de 10 noiembrie 2023 până la data de 27 noiembrie 2023, inclusiv.

În baza art. 230 C. proc. pen., împotriva persoanei urmărite A. a fost emis mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 3/EX din data de 10.11.2023.

S-a constatat că persoana urmărită a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 09.11.2023, ora 20:40, prin ordonanţa de reţinere nr. 101 din data de 09 noiembrie 2023 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2023.

Prin ordonanţa nr. 3250/II-5/2023 din data de 23.11.2023, înregistrată la instanţă la data de 24 noiembrie 2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat cererea de extrădare formulată de autorităţile moldovene.

S-a arătat că prin adresa din 23.11.2023 Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept internaţional şi cooperare judiciară - Serviciul de cooperare judiciară internaţională în materie penală a trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare moldovene la data de 21.11.2023 şi documentele anexă prevăzute de art. 36 din Legea 302/2004. Cererea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 23.11.2023.

Potrivit acestei solicitări, persoana extrădabilă este urmărită în vederea executării unei pedepse de 16 ani închisoare aplicată prin sentinţa Judecătoriei Buiucani din 22.06.2016, modificată prin sentinţa Curţii de Apel Chişinău din 22.06.2016, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 27, art. 145 alin. (2) lit. d), art. 155 şi 290 alin. (1) din C. pen. al Republicii Moldova.

În fapt, s-a reţinut că la data de 24.06.2015, în jurul orei 18:00, la intersecţia străzilor Mateevici şi Bodoni, din Chişinău, cu intenţia de a-1 ucide pe B. - inspector serviciu patrulă al Inspectoratului Naţional de Patrulare, în timpul serviciului, a încercat să tragă cu o armă model x, dar din motive independente de voinţa făptuitorului, prin infracţiune nu s-a obţinut efectul scontat.

La cererea de extrădare formulată de autorităţile moldovene au fost anexate documentele prevăzute de art. 36 din Legea 302/2004 şi art. 67 din Legea 177/1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, respectiv sentinţa Judecătoriei Buiucani din data de 22.06.2016, decizia Curţii de Apel din Chişinău din 06.12.2016, decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13.09.2022,certificat emis de Judecătoria Chişinău, copie a dispoziţiilor legale aplicate în cauză.

S-a arătat că fapta săvârşită de persoana extrădabilă este incriminată şi în legislaţia penală română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de omor, prevăzute de art. 32 raportat la art. 188 din C. pen. şi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) din C. pen. şi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani. Ca atare, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 24 şi 26 din Legea 302/2004 privind dubla incriminare şi gravitatea pedepsei.

S-a reţinut că persoana extrădabilă are cetăţenie moldoveană, nu are copii minori, nu are drept de şedere în România, nu a dobândit cetăţenia română, nu a dobândit statutul de refugiat ori altă formă de protecţie în România şi nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie pe teritoriul României.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat: ordonanţa nr. 3250/II-5/2023 din data de 23.11.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, decizia penală din data de 06 decembrie 2016 a Curţii de Apel Chişinău pronunţată în dosarul nr. x, sentinţa Judecătoriei Buiucani din 22 iunie 2016 pronunţată în dosarul x; cerere de extrădare nr. x/21.11.2023 - Ministerul Republicii Moldova, decizia penală din data de 01 martie 2017 a Curţii Supreme de Justiţie pronunţată în dosarul nr. x, adresa nr. x/23.11.2023 a Ministerului Justiţiei, decizia penală din data de 13 septembrie 2022 a Curţii Supreme de Justiţie pronunţată în dosarul nr. x, decizia penală din data de 02 noiembrie 2022 a Curţii Supreme de Justiţie pronunţată în dosarul nr. x, certificat din data de 14.11.2023 emis de Judecătoria Buiucani privind rămânerea definitivă a condamnării, texte legale - Republica Moldova .

La termenul din 24.11.2023, persoana extrădabilă A. a formulat opoziţie la extrădare . În cuprinsul declaraţiei oferite a indicat că nu renunţă la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra împotriva cererii de extrădare şi că nu îşi dă consimţământul să fie extrădată şi predată autorităţilor competente ale statului solicitant. Persoana extrădabilă a declarat că nu renunţă la aplicarea regulii specialităţii, prevăzute la art. 74 din Legea nr. 302/2004. A mai indicat persoana extrădabilă că a formulat cerere de obţinere a statului de azilant acesta fiind singurul motiv pentru care se opune extrădării.

Începând cu termenul din 24 noiembrie 2023, având în vedere dobândirea de către persoana extrădabilă a statutului de solicitant de azil potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 122/2006, prin manifestarea de voinţa de a obţine protecţie internaţională în România, atât timp cât procedura de azil cu privire la cererea sa nu s-a finalizat, s-a dispus amânarea succesivă a cauzei pentru soluţionarea dosarului x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia Civilă şi al dosarului x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din data de 24 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul x/2023, definitivă prin decizia penală nr. 812/06.12.2023 a Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie, secţia Penală, s-a dispus menţinerea arestării provizorii, în vederea extrădării, luată faţă de persoana extrădabilă A. prin încheierea din data de 10.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, în dosarul x/2023, definitivă prin necontestare, până la o nouă verificare, cel mai târziu la data de 23.12.2023.

Prin încheierea din data de 15 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul x/2023, definitivă prin decizia penală nr. 859/21.12.2023 a Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie, secţia Penală, s-a dispus menţinerea arestării provizorii, în vederea extrădării, luată faţă de persoana extrădabilă A. prin încheierea din data de 10.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, în dosarul x/2023, definitivă prin necontestare, până la o nouă verificare, cel mai târziu la data de 13.01.2024.

Prin încheierea din data de 10 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul x/2023, definitivă prin necontestare, s-a dispus menţinerea arestării provizorii, în vederea extrădării, luată faţă de persoana extrădabilă A. prin încheierea din data de 10.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, în dosarul x/2023, definitivă prin necontestare, până la o nouă verificare, cel mai târziu la data de 08.02.2024.

Prin încheierea din data de 07 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul x/2023, definitivă prin necontestare, s-a dispus menţinerea arestării provizorii, în vederea extrădării, luată faţă de persoana extrădabilă A. prin încheierea din data de 10.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, în dosarul x/2023, definitivă prin necontestare, până la o nouă verificare, cel mai târziu la data de 07.03.2024.

Prin încheierea din data de 06 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul x/2023, definitivă prin necontestare, s-a dispus menţinerea arestării provizorii, în vederea extrădării, luată faţă de persoana Extrădabilă A. prin încheierea din data de 10.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, în dosarul x/2023, definitivă prin necontestare, până la o nouă verificare, cel mai târziu la data de 04.04.2024.

Prin încheierea din data de 06 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul x/2023, definitivă prin necontestare, s-a dispus menţinerea arestării provizorii, în vederea extrădării, luată faţă de persoana extrădabilă A. prin încheierea din data de 10.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, în dosarul x/2023, definitivă prin necontestare, până la o nouă verificare, cel mai târziu la data de 04.04.2024.

Prin încheierea din data de 03 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul x/2023, definitivă prin necontestare, s-a dispus menţinerea arestării provizorii, în vederea extrădării, luată faţă de persoana extrădabilă A. prin încheierea din data de 10.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, în dosarul x/2023, definitivă prin necontestare, până la o nouă verificare, cel mai târziu la data de 02.05.2024.

Pentru verificarea susţinerilor persoanei extrădabile, Curtea de Apel a dispus emiterea unor adrese fiind depuse la dosar adresa nr. x din data de 12.12.2023 a Inspectoratului General pentru Imigrări, decizia de returnare sub escortă de pe teritoriul României nr. x/11.12.2023, sentinţa civilă nr. 86/22.01.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2023, extras al soluţiei dispuse prin sentinţa civilă din data de 24 aprilie 2024, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă prin care s-a respins, în mod definitiv, plângerea împotriva Hotărârii Inspectoratului General de Imigrări, ca neîntemeiată .

Examinând cererea, Curtea a reţinut că solicitarea de extrădare nr. x/21.11.2023 formulată de Ministerul Republicii Moldova, este emisă în vederea executării unei pedepse de 16 ani cu privare libertate, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 27, art. 145 alin. (2) lit. d), art. 155 şi art. 290 alin. (1) din C. pen. al Republicii Moldova.

Astfel cum rezultă din certificatul din data de 14.11.2023, emis de Judecătoria Buiucani, privind rămânerea definitivă a condamnării, pedeapsa a fost aplicată prin sentinţa Judecătoriei Buiucani din 22 iunie 2016, pronunţată în dosarul x modificată prin decizia penală din data de 06 decembrie 2016 a Curţii de Apel Chişinău, pronunţată în dosarul nr. x .

Împotriva acestei decizii au fost formulate mai multe căi extraordinare de atac, respinse prin decizia penală din data de 01 martie 2017 a Curţii Supreme de Justiţie pronunţată în dosarul nr. x, decizia penală din data de 13 septembrie 2022 a Curţii Supreme de Justiţie pronunţată în dosarul nr. x şi decizia penală din data de 02 noiembrie 2022 a Curţii Supreme de Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x .

În fapt, s-a reţinut că persoana extrădabilă, la 24 iunie 2015, aproximativ la ora 17:50, deţinând asupra sa un rucsac de culoare neagră, în care se afla armă de model "TOZ"- modificată artizanal prin scurtarea ţevii şi 25 cartuşe de vânătoare, urmărind scopul ameninţării cu omor a fostei sale prietene C., sub pretextul că doreşte revizuirea relaţiilor dintre ei şi, pentru acest fapt, este necesar să discute, a ademenit-o în curtea Universităţii de Stat din Moldova, fiind un loc mai dosit şi circulă puţine persoane. În vederea realizării intenţiilor sale criminale, a pus rucsacul în care se afla arma şi muniţiile menţionate pe scaun, a apucat-o pe C. de gât şi a început să o sugrume şi a-i aplica lovituri cu palmele şi pumnii peste diferite părţi ale corpului, în acelaşi timp o ameninţa că o va împuşca împreună cu toată familia. C. a perceput ameninţarea ca reală şi că există pericolul real în realizarea acesteia deoarece ştia că acesta deţine asupra sa armă.

A., urmărind scopul purtării şi păstrării ilegale a armelor de foc fără autorizaţia corespunzătoare, neidentificată de organul urmărire penală până la 24 iunie 2015, la aproximativ ora 21:00, intenţionat, a păstrat şi purtat asupra sa armă cu ţeava lisă de model "x" cu calibrul 12, modificată artizanal prin scurtarea ţevilor şi scurtarea patului, împreună cu care, în timpul şi ca rezultat al urmăririi acestuia, s-a ascuns pe teritoriul grădiniţei "D." din str. x, 70, mun. Chişinău, unde a fost depistată şi ridicată în cadrul cercetării la faţa locului.

Conform Raportului de expertiză nr. x/6483 din 25-26.06.2015, arma prezentată la examinare face parte din categoria armelor de foc şi este o armă atipică, modificată artizanal prin scurtarea ţevilor până la lungimea de 298 mm şi scurtarea patului unei arme de vânătoare de model "x", cu nr. x pe piesele interioare, cu două ţevi lise de calibrul 12, produsă industrial la uzina x, Federaţia Rusă. Numerele armei pe piesele exterioare au fost şterse mecanic. Arma prezentată la examinare este utilă pentru trageri (la armele artizanale şi cele modificate starea de funcţionare nu se verifică). Arma modificată artizanal prin scurtarea ţevilor şi a patului, astfel încât lungimea totală a armei în stare montată este de 495 mm. Careva defecţiuni care să afecteze efectuarea împuşcăturilor din arma dată, nu au fost depistate. Conform Hotărârii Guvernului nr. 711 din 23.06.2006 cu privire la Comisia republicană pentru evaluarea bonificarea şi rebutarea armelor individuale, arme şi arme de foc, reprezintă fiecare obiect care este conceput sau adaptat, pentru a servi ca armă prin care un plumb un glonţ ori un alt proiectil sau o substanţă nocivă gazoasă, lichidă ori în altă stare poate fi descărcată cu ajutorul unei presiuni explozive, gazoase sau atmosferice prin intermediul altor agenţi propulsori.

A., la 24 iunie 2015 aproximativ la ora 18:00, aflându-se pe str. x, 60, mun. Chişinău, având la sine o geantă în care se afla o armă cu ţeavă lisă de model "x" cu calibrul 12 şi 23 cartuşe cu calibrul 12 pentru armă cu ţeava lisă, pentru evitarea reţinerii sale de către organele de poliţie B. şi E., ce se aflau în exerciţiul funcţiei şi în uniforma de serviciu, acţionând spontan cu intenţie directă, cunoscând că în arma menţionată supra sunt introduse cartuşe, în timp ce era urmărit de către F., dorind moartea ultimului, dându-şi seama de caracterul prejudiciabil al acţiunilor sale, prevăzând urmările lor şi dorind în mod conştient survenirea acestora. A scos arma cu ţeava lisă de model "x" din geantă şi întorcându-se spre F. a îndreptat arma spre ultimul şi a apăsat pe trăgaciul armei, dar din motive tehnice aceasta nu a efectuat tragerea, după care a părăsit locul comiterii infracţiunii într-o direcţie necunoscută.".

În privinţa cadrului normativ aplicabil în analiza prezentei cereri de extrădare, Curtea a reţinut că actele normative care reglementează aspectele generale privind extrădarea, stabilesc preeminenţa dreptului internaţional în domeniul extrădării.

Astfel, Constituţia României prevede la art. 19 alin. (3) că cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate. În C. pen. român, la art. 14 se prevede că extrădarea se acordă sau poate fi solicitată în temeiul unui tratat internaţional la care România este parte ori pe bază de reciprocitate, în condiţiile legii.

Prioritatea normelor de drept internaţional cuprinse în Convenţii şi Tratate ratificate de România, în raport cu dreptul intern, este stipulată şi în Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea a subliniat că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, aceasta se aplică în baza şi pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internaţionale la care România este parte, pe care le completează în situaţiile nereglementate.

Curtea a apreciat că relevanţă în privinţa stabilirii raportului dintre dreptul internaţional public şi dreptul naţional, prezintă şi dispoziţiile Legii nr. 590/2003 privind tratatele, care în art. 31 alin. (2) prevede că aplicarea şi respectarea dispoziţiilor tratatelor în vigoare reprezintă o obligaţie pentru toate autorităţile statului român, inclusiv autoritatea judecătorească, precum şi pentru persoanele fizice şi juridice române sau aflate pe teritoriul României. De asemenea, potrivit art. 31 alin. (4) din Legea nr. 590/2003 dispoziţiile tratatelor în vigoare nu pot fi modificate, completate sau scoase din vigoare prin acte normative interne ulterioare intrării lor în vigoare.

Între România şi Republica Moldova a intervenit Tratatul privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală din 6 iulie 1996, ratificat prin Legea nr. 177/1997 (publicat în Monitorul Oficial cu numărul x din data de 13 noiembrie 1997) - în continuare "Tratatul din 1996", care reglementează extrădarea în Partea a III a - Capitolul II - art. 64 - 80.

Cu toate acestea, ambele state au ratificat Convenţia europeană de extrădare din 13 decembrie 1957, România prin Legea nr. 80/1997 (publicată în Monitorul Oficial cu numărul x din data de 14 mai 1997), iar Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1183-XIII din 14 mai 1997.

În virtutea art. 28 alin. (1) din Convenţia europeană de extrădare, această convenţie a abrogat, în ceea ce priveşte teritoriile cărora se aplică, acele dispoziţii din tratate, convenţii sau acorduri bilaterale care, între două părţi contractante, guvernează materia extrădării.

În concluzie, prima instanţă a apreciat că în cauză se vor aplica cu prioritate, ca lege specială şi derogatorie, dispoziţiile Convenţiei europene de extrădare în măsura în care instituie reglementări care sunt diferite faţă de norma de drept comun, Legea nr. 302/2004 urmând a fi aplicată numai unde legea specială nu dispune.

Din examinare dispoziţiilor Convenţiei europene de extrădare din 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997 (publicată în Monitorul Oficial cu numărul x din data de 14 mai 1997) şi a Legii nr. 302/2004 (Titlul II, Capitolul I), Curtea a reţinut că pentru admiterea cererii extrădării la cererea Republicii Moldova se cer a fi îndeplinite mai multe condiţii de fond care vizează: persoana supusă extrădării, faptele presupus săvârşite de aceasta şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea presupus comisă.

Referitor la condiţiile referitoare la persoana supusă extrădării, Curtea a reţinut, pe de o parte, că potrivit dispoziţiilor legilor aflate în vigoare, vor fi supuse extrădării persoanele aflate pe teritoriul României care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranţă, a unei pedepse ori a unei alte hotărâri a instanţei penale din statul solicitant [art. 1 din Convenţie coroborat cu art. 18 din Legea nr. 302/2004].

Pe de altă parte, nu pot fi extrădaţi din România, cetăţenii români, dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 20; solicitanţii de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în ţara de origine sau în orice alt stat în care viaţa ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuşi la tortură, tratamente inumane şi degradante; persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie, în condiţiile şi în limitele stabilite prin convenţii sau prin alte înţelegeri internaţionale; persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca suspecţi, persoane vătămate, părţi, martori sau experţi ori interpreţi în faţa unei autorităţi judiciare române solicitante, în limitele imunităţilor conferite prin convenţie internaţională [art. 6 din Convenţie coroborat cu art. 19 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

S-a arătat că persoana extrădabilă A. este cetăţean moldovean, posesor al paşaportului x, emis de autorităţile moldovene, iar la data formulării cererii de extrădare se afla pe teritoriul României, în zona de jurisdicţie a statului român, nu avea domiciliu sau reşedinţă pe teritoriul României, iar din verificările efectuate în evidentele traficului de călători la frontiera de stat a României reiese că persoana extrădabilă nu figurează cu intrare în România.

S-a arătat că, în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a apreciat că dobândirea de către persoana extrădabilă a statutului de solicitant de azil reprezintă un motiv obligatoriu de refuz al extrădării prevăzut de art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, atât timp cât persoana extrădabilă a formulat calea de atac prevăzută de Legea nr. 122/2006 [în acest sens decizia penală nr. 695/07.11.2022 a Î.C.C.J. pronunţată în dosarul x/2022].

De aceea, începând cu termenul din 24 noiembrie 2023, având în vedere dobândirea de către persoana extrădabilă a statutului de solicitant de azil potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 122/2006, prin manifestarea de voinţa de a obţine protecţie internaţională în România, atât timp cât procedura de azil cu privire la cererea sa nu s-a finalizat, s-a dispus amânarea succesivă a cauzei pentru soluţionarea dosarului x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia Civilă.

În final, pentru termenul din 26 aprilie 2024 a fost depus extras al soluţiei dispuse prin sentinţa civilă din data de 24 aprilie 2024, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, prin care s-a respins, în mod definitiv, ca neîntemeiată, plângerea împotriva Hotărârii nr. x/h/BT/11.12.2023 emisă de Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti prin care a fost respinsă cererea de azil în procedura accelerată.

De altfel, faţă de împrejurarea că persoana extrădabilă ar fi trecut fraudulos frontiera de stat a României, faţă de aceasta s-a luat măsura returnării sub escortă. Prin sentinţa civilă nr. 86/22.01.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins contestaţia formulată de A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a constatat că cetăţeanul străin A. a intrat şi se află ilegal în România, acesta nefăcând dovada contrară acestor aspecte reţinute prin decizia de returnare, fiind întrunită cerinţa prevăzută de art. 81 alin. (1) si alin. (2) lit. a) teza I, art. 83 alin. (2) teza a II-a şi alin. (3) lit. a) teza I din O.U.G. nr. 194/2002 în sensul că prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligaţiei de returnare străinul care a trecut ilegal frontiera de stat a României, îndepărtarea acestuia de pe teritoriul ţării urmând să se efectueze sub escortă.

Ca atare, Curtea a concluzionat că persoana a cărei extrădare se solicită nu are calitatea de cetăţean român sau de beneficiar al statutului de refugiat ori al protecţiei subsidiare în România, iar la momentul pronunţării hotărârii a pierdut calitatea de solicitant de azil, motiv pentru care se impun a fi analizate celelalte condiţii ale extrădării.

Potrivit art. 1 din Convenţie şi în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 302/2004, cererea de extrădare poate fi formulată şi în privinţa unei persoane căutate în vederea executării unei pedepse în statul solicitant. Acesta este şi cazul persoanei extrădabile din prezenta speţă, aceasta având de executat un rest de 15 ani, 6 luni şi 18 zile închisoare din pedeapsa de 16 ani aplicată prin sentinţa penală nr. x din data de 06.12.2016 a Curţii de Apel Chişinău - Republica Moldova.

Întrucât persoana extrădabilă a indicat că nu a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa, în virtutea dispoziţiilor art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, instanţa română, ca stat solicitat, nu are competenţa de a verifica temeinicia condamnării dispuse de statul solicitant, în speţă republica Moldova [prin sentinţa Judecătoriei Buiucani din 22 iunie 2016 pronunţată în dosarul x modificată prin decizia penală din data de 06 decembrie 2016 a Curţii de Apel Chişinău pronunţată în dosarul nr. x ], în baza căreia s-a solicitat extrădarea şi nici asupra oportunităţii formulării cererii de extrădare.

De asemenea, Curtea de apel nu este competentă să se pronunţe asupra mijloacelor de probă administrate în cursul procesului sau să suplimenteze probatoriul pentru dovedirea sau verificarea nevinovăţiei, aceste aspecte fiind lămurite prin chiar parcurgerea fazei judecăţii pentru infracţiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată, în statul solicitant.

Astfel, nerecunoaşterea săvârşirii infracţiunii care constituie obiectul cererii de extrădare, nu este un motiv de refuz al extrădării, prevăzut de Legea nr. 302/2004, aceasta fiind o chestiune care vizează fondul cauzei şi asupra căreia autorităţile judiciare române, învestite exclusiv cu cererea de extrădare, nu se pot pronunţa în niciun mod.

Persoana extrădabilă A. a mai susţinut că, în ipoteza extrădării sale în Republica Moldova, viaţa sa ar putea fi pusă în pericol din cauza condiţiilor de detenţie în care ar urma să fie plasat. Astfel cum rezultă din cuprinsul sentinţei civile nr. 86/22.01.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, în ianuarie 2023, prin avocatul său a înaintat o cerere către CEDO, prin care cere constatarea încălcărilor drepturilor fundamentale ale sale în perioada petrecută în penitenciar. A arătat că în perioada 26.06.2015-12.06.2016 cât a fost închis la Penitenciarul 13 din Chişinău, i-au fost încălcate drepturile, în sensul că nu trebuia să fie închis în acelaşi loc cu ceilalţi deţinuţi întrucât a lucrat în domeniul justiţiei, ca grefier, fiind înjurat şi provocat de ceilalţi deţinuţi, condiţii în care i-ar fi fost încălcat şi dreptul la religie în sensul că nu putea participa la sărbătorile importante precum Crăciunul sau Pastele acestea fiind serbate pe stil vechi, la altă dată. A mai invocat reclamantul şi încălcarea dreptului la sănătate sau îngrijiri medicale şi la igiena personală, solicitând azil acum deoarece nu dorea să fie extrădat în Republica Moldova până nu va fi examinată cererea sa depusă la CEDO. Cu privire la motivele pentru care nu doreşte să se întoarcă în Republica Moldova, a declarat că a susţinut că este condamnat la 16 ani de închisoare după părerea sa nedrept şi aşteaptă rezultatul cererii de la CEDO în cazul reîntoarcerii va fi din nou persecutat în penitenciar şi îi vor fi încălcate drepturile. Nu a întâmpinat probleme de altă natură în ţara de origine.

Pe de o parte, chiar dacă aspectele la care face referire persoana extrădabilă prezintă un grad semnificativ de gravitate, Curtea a reţinut că acestea privesc informaţii de la nivelul anului 2015 - 2016, nu constituie deficienţe cu caracter sistemic al sistemului penitenciar din Republica Moldova, fiind efectuate eforturi constante de către autorităţi pentru îmbunătăţirea spaţiului locativ, astfel că în absenţa unor elemente suficient de clare şi precise, alegaţiile prezentate nu pot conduce la concluzia că viaţa acestuia ar fi pusă în pericol ori riscă să fie supus torturii, unor tratamente inumane sau degradante.

Pe de altă parte, Curtea a reţinut că persoana extrădabilă nu a făcut dovada că suferă de o boală gravă, întrucât afecţiunea indicată nu ar putea să facă imposibilă predarea sa imediată [art. 22 alin. (2) şi art. 58 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004].

Curtea a reţinut că nu are motive serioase să creadă că cererea de extrădare motivată printr-o infracţiune de drept comun a fost prezentată în vederea pedepsirii persoanei extrădabile pentru considerente de rasă, de religie, de naţionalitate sau de opinii politice ori ca situaţia acestei persoane riscă să fie agravata pentru unul sau altul dintre aceste motive [art. 3 alin. (2) din Convenţie].

Totodată, Curtea a constatat că nu există niciun motiv să creadă că viaţa persoanei extrădabile ar fi pusă în pericol în statul solicitant sau că va fi supusă torturii, tratamentelor inumane sau degradante. Persoana extrădabilă nu a dovedit în niciun fel nerespectarea garanţiilor dreptului la un proces echitabil.

Referitor la condiţiile care privesc fapta şi pedeapsa, Curtea a reţinut că fapta este săvârşită pe teritoriului statului solicitant, Republica Moldova, iar nu pe teritoriul statului solicitat. De asemenea, astfel cum rezultă din fişa de cazier ataşată şi din informaţiile obţinute pe canale poliţieneşti, persoana extrădabilă nu a fost condamnată sau achitată în România pentru infracţiunile pentru care se solicită extrădarea [art. 7 - 9 din Convenţie].

De asemenea, s-a reţinut că fapta pentru care s-a dispus condamnarea îşi regăseşte corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) şi alin. (4) C. pen. cu referire la art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. şi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 7 ani şi 6 luni la 15 ani şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) din C. pen. şi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani. Astfel, fapta este prevăzută ca infracţiune atât în legea Republicii Moldova, cât şi în legea română (dubla incriminare), iar infracţiunile sunt pedepsite de legea ambelor ţări cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an [art. 2 alin. (1) din Convenţie coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 302/2004].

Totodată, s-a reţinut că fapta nu face parte din categoria infracţiunilor politice şi militare [art. 3 şi art. 4 din Convenţie], iar prescripţia executării pedepsei nu este împlinită nici potrivit legislaţiei părţii solicitante, nici legislaţiei părţii solicitate, fiind îndeplinită condiţia negativă prevăzută de art. 10 din Convenţia europeană de extrădare din 13 decembrie 1957, preluată şi în legea cu caracter general. În considerarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, extrădarea nu se acordă în cazul în care prescripţia răspunderii penale sau prescripţia executării pedepsei este împlinită fie potrivit legislaţiei române, fie potrivit legislaţiei statului solicitant.

Cu privire la arestarea provizorie a persoanei extrădabile A., Curtea a reţinut că durata arestării provizorii a persoanei extrădabile până la momentul predării nu poate fi mai mare de 180 de zile.

În acest sens, potrivit art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune şi este prelungită de acelaşi complet învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii, până la predarea efectivă către statul solicitant, să poată depăşi 180 de zile. De asemenea, în conformitate cu art. 57 alin. (6) din aceeaşi lege, prin excepţie de la prevederile alin. (5), în caz de forţă majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autorităţile române şi cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, fără ca durata arestării provizorii totale, până la data predării, să poată depăşi 180 de zile.

Astfel, deşi în practica instanţei supreme s-a apreciat că arestarea provizorie în vederea extrădării şi arestarea provizorie în vederea predării trebuie să fie tratate în mod diferit [în acest sens decizia penală nr. 31/13.01.2023 a Î.C.C.J.], modificarea adusă prin Legea nr. 306/2022 vizează clarificarea faptului că arestarea provizorie este o singură instituţie juridică şi că durata totală a acesteia, până la predare, nu poate depăşi 180 de zile [în acest sens expunerea de motive a Legii nr. 306/2022].

Împotriva sentinţei penale nr. 84/F din 26 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a formulat contestaţie persoana extrădabilă A..

În susţinerea contestaţiei, persoana extrădabilă a invocat faptul că a formulat o cerere de azil, iar în situaţia în care ar fi extrădat, s-ar afla în pericol, întrucât Republica Moldova se află în prag de război.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A., în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată, pot fi extrădate din România, în condiţiile prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranţă, a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanţei penale în statul solicitant.

De asemenea, potrivit art. 19 din Legea nr. 302/2004, nu pot fi extrădaţi din România:

a) cetăţenii români, dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 20;

b) solicitanţii de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în ţara de origine sau în orice alt stat în care viaţa ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuşi la tortură, tratamente inumane şi degradante;

c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie, în condiţiile şi în limitele stabilite prin convenţii sau prin alte înţelegeri internaţionale;

d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca suspecţi, persoane vătămate, părţi, martori sau experţi ori interpreţi în faţa unei autorităţi judiciare române solicitante, în limitele imunităţilor conferite prin convenţie internaţională.

Se constată că persoana a cărei extrădare se solicită are cetăţenie moldoveană, solicitarea de extrădare fiind realizată de autorităţile judiciare din Republica Moldova. Între România şi Republica Moldova este aplicabilă Convenţia Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13.12.1957, iar România a ratificat Convenţia europeană de extrădare şi protocoalele adiţionale, prin Legea nr. 80/1997 (publicată în Monitorul Oficial nr. 89 din 14.05.1997).

Convenţia Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13.12.1957, ratificată prin Legea nr. 80 din 09 mai 1997, reglementează infracţiunile care dau loc la extrădare în art. 2, astfel că acestea trebuie să fie pedepsite de legea ambelor părţi, cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an. De asemenea, art. 26 din Legea 3002/2004 prevede că extrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, pentru fapte a căror săvârşire atrage potrivit legislaţiei statului solicitant şi legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puţin 4 luni.

În cauză pedeapsa pentru infracţiunile reţinute în sarcina persoanei extrădabile A. este mai mare de un an, astfel că această condiţie este îndeplinită în cauză.

Referitor la condiţia dublei incriminare, Înalta Curte reţine că infracţiunea enunţată dă loc la extrădare, având corespondent în legislaţia română. Faţă de persoana extrădabilă s-a formulat cererea de extrădare nr. x/21.11.2023 de către Ministerul Republicii Moldova, emisă în vederea executării unei pedepse de 16 ani închisoare în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 27, art. 145 alin. (2) lit. d), art. 155 şi art. 290 alin. (1) din C. pen. al Republicii Moldova.

Infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea are corespondent în legea penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) şi alin. (4) C. pen. cu referire la art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. şi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 7 ani şi 6 luni la 15 ani şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) din C. pen. şi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Înalta Curte constată, de asemenea, în deplin acord cu instanţa fondului, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al extrădării (art. 21 şi 22 din Legea nr. 302/2004).

Persoana solicitată s-a opus extrădării sale invocând o stare de pericol în cazul extrădării, însă Înalta Curte constată că, materialul probator existent la dosar, nu evocă o astfel de posibilitate, afirmaţiile constituind, în aceste condiţii, simple speculaţii.

În ceea ce priveşte faptul că Republica Moldova s-ar afla în pragul unui conflict armat, pe de o parte, aceasta este o apărare nesusţinută de elemente faptice actuale, iar pe de altă parte, nu există un impediment absolut pentru extrădare cât timp autorităţile din Moldova au menţinut solicitarea.

Cu privire la faptul că persoana extrădabilă a depus o cerere de azil, se reţine că potrivit adresei din data de 25.04.2024, emise de Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia azil şi integrare, rezultă că persoana extrădabilă nu mai are statutul juridic de solicitant de azil, acesta supunându-se dispoziţiilor art. 1942002 privind regimul străinilor în România. Prin sentinţa civilă din data de 24 aprilie 2024, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, s-a respins, în mod definitiv, ca neîntemeiată, plângerea împotriva Hotărârii nr. x/h/BT/11.12.2023 emisă de Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti prin care a fost respinsă cererea de azil în procedura accelerată.

Totodată, se constată că faţă de persoana extrădabilă s-a luat măsura returnării sub escortă, întrucât ar fi trecut fraudulos frontiera de stat a României.

Se mai reţine că, prin sentinţa civilă nr. 86/22.01.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins contestaţia formulată de A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată, constatându-se că cetăţeanul străin A. a intrat şi se află ilegal în România, acesta nefăcând dovada contrară acestor aspecte reţinute prin decizia de returnare, fiind întrunită cerinţa prevăzută de art. 81 alin. (1) si alin. (2) lit. a) teza I, art. 83 alin. (2) teza a II-a şi alin. (3) lit. a) teza I din O.U.G. nr. 194/2002 în sensul că prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligaţiei de returnare străinul care a trecut ilegal frontiera de stat a României, îndepărtarea acestuia de pe teritoriul ţării urmând să se efectueze sub escortă.

Faţă de toate aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege şi de tratat, reţinând că nu este incident niciun motiv obligatoriu sau facultativ pentru a refuza extrădarea, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa fondului a dispus extrădarea persoanei extrădabile A. astfel încât va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de acesta.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata sumei de 200 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 84/F din 26 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 07 mai 2024.