Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 5007/2004 AI generated

Territorial jurisdiction of commercial court upheld in payment summons; appeal dismissed

Case Number Decizia nr. 5007/2004
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the creditor’s appeal, upholding the first-instance decision that declined territorial jurisdiction in favor of the Bacau Court, thereby rendering the procedural declination final and irrevocable. The dispute involved a payment summons for undelivered goods value, where the creditor argued that the defendant’s lack of a written contract and the absence of a jurisdictional clause in the delivery notes implied the obligation arose at the creditor’s headquarters, and further contended that a lower court (Juice) held competence under specific emergency legislation. The court rejected both arguments, finding that the fiscal invoice and delivery note did not establish the place of obligation, and citing Article 2 of Government Emergency Ordinance No. 5/2001, which affirmed the commercial tribunal’s jurisdiction over such proceedings.

Legislator headnote

AI generated

art. 10 pct. 4 C. proc. civ, art. 3041 C. proc. civ; Territorial jurisdiction of commercial court upheld in payment summons; appeal dismissed: Împotriva hotărârii primei instanțe, creditoarea a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction commercial dispute summons obligation to contract debt enforcement claim payment of the fine

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 28 mai 2003, creditoarea SC A.I.I. SRL București a chemat în judecată SC M. SRL Bacău solicitând somarea debitoarei să-i plătească suma de 173.804.676 lei reprezentând contravaloare marfă, actualizată cu indicele de inflație la data plății.

În susținerea cererii, creditoarea a depus la dosarul cauzei copii certificate ale facturii fiscale și avizului de însoțire a mărfii.

Prin sentința nr. 9904 din 28 august 2003, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția competenței teritoriale a instanței și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția comercială.

Pentru a hotărî astfel, instanța sesizată a reținut că între părți nu există un contract de vânzare-cumpărare, iar actele de livrare nu conțin date care să releve o convenție privind locul executării obligației de livrare și a plății. Prin urmare, în raport de starea de fapt expusă, în lipsa unei clauze exprese contractul trebuie executat, conform art. 59 alin. (2) C. com., în locul unde cel ce s-a obligat își are stabilimentul său comercial și, ca atare, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ.

Împotriva hotărârii primei instanțe, creditoarea a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.

S-a susținut că în mod eronat s-a reținut în cauză o competență teritorială exclusivă, în raport de împrejurarea că actele anexate somației de plată probează că obligația a luat naștere la sediul său.

Totodată, în mod greșit competența soluționării cauzei a fost declinată în favoarea tribunalului, atâta timp cât potrivit art. II alin. (2) din O.G. nr. 58/2003, aceasta aparține judecătoriei.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Examinând factura fiscală nr. 316 din 13 noiembrie 2001 și avizul de însoțire a mărfii nr. 0936702 din 15 septembrie 2001, se constată că acestea nu conțin date certe privind locul nașterii obligației, așa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul primei critici.

Totodată, în raport de dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 5/2001 care stabilesc competența tribunalului în materie comercială, cu referire la procedura specială a somației de plată, se constată că recursul este nefondat și sub aspectul celei de a doua critici.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de creditoare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.I.I. SRL București împotriva sentinței nr. 9904 din 28 august 2003 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 noiembrie 2004.