Constitutional challenge to criminal statute of limitations inadmissible due to lack of relevance to execution appeal

Şedinţa publică din data de 20 martie 2024

Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 115/C din data de 22 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată de petentul A..

În baza 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost respinsă cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

A fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 106/S din 19.05.2023 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, Curtea de Apel Braşov a reţinut că în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv ca actul normativ criticat să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

S-a arătat că, deşi obiectul cauzei în care a fost formulată excepţia de neconstituţionalitate îl constituie contestaţia formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 106/S din 19.05.2023 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare formulată de către petentul condamnat A., dispoziţiile criticate vizează termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Din acest punct de vedere s-a arătat că, şi dacă ar fi admisă cererea de sesizare, această soluţie nu ar avea înrâurire asupra cauzei cu care instanţa a fost învestită.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Curtea de Apel Braşov a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de sesizare prevăzute de art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Totodată, prin încheierea de amânare a pronunţării din data de 24.10.2023 a Curţii de Apel Braşov (parte integrantă din decizia recurată), petentului i-a fost respinsă cererea privind desemnarea unui avocat din oficiu, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 90 C. proc. pen.

II. Împotriva dispoziţiilor cuprinse în decizia penală nr. 115/C din data de 22 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, precum şi de respingere a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi de desemnare a unui avocat din oficiu pentru petent a formulat recurs petentul A..

Recurentul A. nu a motivat în scris recursul declarat şi nici nu s-a prezentat la termenul de judecată din data de 20.03.2024 când au avut loc dezbaterile.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi şi Casaţie la data de 04.03.2024, fiind repartizată aleatoriu, cu termen de judecată la data de 06.03.2024, când cauza a fost amânată la cererea recurentului pentru imposibilitate de prezentare, fiind acordat termen la data de 20.03.2024 când au avut loc dezbaterile.

III. Analizând recursurile declarate de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Este nefondat recursul formulat de petentul A. împotriva dispoziţiei cuprinse în decizia penală nr. 115/C din data de 22 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru următoarele considerente:

Excepţia de neconstituţionalitate constituie un remediu procedural prin care cetăţenii îşi pot apăra drepturile şi libertăţile fundamentale prin intermediul instanţei de control constituţional, invocând neconformitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă cu Constituţia României.

Din interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, rezultă faptul că, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate, controlul de constituţionalitate este unul a posteriori (ulterior) şi implică examinarea prealabilă a unor condiţii de admisibilitate, prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ.

Cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, poate pronunţa fie sesizarea Curţii Constituţionale (când sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992) sau respingerea cererii de sesizare, excepţia fiind inadmisibilă (când aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992). În situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, potrivit art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curţii Constituţionale este obligatorie.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, împotriva soluţiei de respingere poate fi formulat recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Obiectul acestei căi de atac îl reprezintă verificarea aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia de respingere pe care aceasta a adoptat-o cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Revenind la cererea de sesizare formulată, Înalta Curte reţine că, pentru a putea învesti în mod legal instanţa de control constituţional, instanţa de judecată în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate verifică următoarele:

1. calitatea de parte în proces a autorului excepţiei;

2. dacă actul normativ criticat este un act de reglementare primară care trebuie să fie în vigoare la momentul sesizării;

3. condiţia ca actul normativ să fie unul relevant în cauza pendinte, respectiv să aibă legătură cu soluţionarea cauzei;

4. condiţia ca legea sau ordonanţa ori dispoziţia criticată să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Astfel, condiţiile de admisibilitate sunt strict prevăzute de lege, au caracter imperativ şi sunt de ordine publică.

Procedând la o nouă reexaminare a celor patru condiţii anterior menţionate, Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două şi a ultimei condiţii implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerinţă cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunţită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilităţii cererii de sesizare.

Aplicând mutatis mutandis Decizia Curţii Constituţionale nr. 591/21.10.2014, "legătura cu soluţionarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate", aceasta fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. Sigur, o atare examinare nu se opune dispoziţiilor art. 2 sau art. 29 din Legea nr. 47/1992, care statuează că instanţa de control constituţional este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România şi autoritatea competentă să supună controlului de constituţionalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea sus-menţionată.

Astfel cum a statuat prin jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională se pronunţă asupra litigiului de natură constituţională numai în limitele stabilite prin actul de sesizare, iar instanţa de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are, în conformitate cu legea, nu doar competenţa, ci şi obligaţia corelativă de a cenzura eventualele susţineri ale autorului excepţiei şi, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorităţii de jurisdicţie constituţională în strictă conformitate cu specificul cauzei şi cu dispoziţiile legale incidente.

Examinând în aceste coordonate de admisibilitate cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, în raport şi de criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată îndeplinite condiţiile de admisibilitate privind calitatea autorului excepţiei de a fi parte într-un proces în curs de soluţionare, actul normativ criticat să fie un act de reglementare primară care trebuie să fie în vigoare la momentul sesizării şi inexistenţa unei decizii prin care Curtea Constituţională să fi sancţionat anterior acel text de lege.

În ceea ce priveşte condiţia referitoare la legătura normei contestate cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită, reţinând că decizia Curţii Constituţionale trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfăşurării procesului, cerinţa relevanţei fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului între părţi.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte subliniază că scopul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală, ci de a împiedica pronunţarea unei soluţii întemeiate pe o dispoziţie neconstituţională. Fiind un remediu procesual, excepţia de neconstituţionalitate vizează în principal verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii prevăzute de actele normative primare care are legătură cu soluţionarea cauzei.

Prin demersul întreprins, în esenţă, recurentul invocă modalitatea în care legiuitorul a reglementat art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. care vizează termenul de prescripţie când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani.

În opinia acestuia, respectivele dispoziţii nu sunt constituţionale raportat la art. 148 din Constituţia României şi la art. 3 al Regulamentului CE 2988/95, faţă de obligativitatea neaplicării unei norme penale naţionale vizând prescripţia răspunderii penale.

Examinând criticile recurentului, Înalta Curte apreciază că o soluţie de admitere a excepţiei nu ar influenţa soluţia cu privire la cauza dedusă judecăţii. Practic, soluţionarea cauzei cu care a fost învestită instanţa Curţii de Apel Braşov nu depinde de dispoziţiile legale criticate.

Aceasta, deoarece petentul prin contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a invocat prescripţia răspunderii penale drept cauză de micşorare/stingere a pedepsei (şi nu prescripţia executării pedepsei), motiv ce nu se subsumează dispoziţiilor art. 598 C. proc. pen.

Din această perspectivă, problema incidentă de constituţionalitate nu este utilă soluţionării litigiului în cadrul căruia a fost ridicată.

Prin urmare, o eventuală admitere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi, subsecvent, declararea ca neconstituţionale a dispoziţiilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., nu ar avea nicio înrâurire asupra soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Braşov în cauza având ca obiect contestaţia formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 106/S din 19.05.2023 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de către petentul condamnat A., motiv pentru care cererea de sesizare a Curţii Constituţionale apare ca fiind inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, faţă de lipsa unei legături efective între necesitatea exercitării unui control de constituţionalitate şi soluţionarea cauzei, în temeiul art. 29 alin. (5) din aceeaşi lege, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva dispoziţiei cuprinse în decizia penală nr. 115/C din data de 22 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Cât priveşte recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziţiilor cuprinse în decizia penală nr. 115/C din data de 22 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, de respingere a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi de desemnare a unui avocat din oficiu pentru petent, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 599 alin. (1) C. proc. pen.: Procedura de rezolvare a contestaţiei la executare este cea prevăzută la art. 597, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 597 alin. (8) C. proc. pen.: Decizia instanţei prin care se soluţionează contestaţia este definitivă.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor anterior menţionate, se constată că decizia prin care se soluţionează contestaţia declarată împotriva unei sentinţe pronunţate în contestaţie la executare este definitivă, nefiind supusă căilor de atac.

Prin urmare, dacă dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul deciziei penale nr. 115/C din data de 22 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, poate fi atacată separat cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, celelalte dispoziţii cuprinse în decizia recurată şi care privesc fondul cauzei sunt definitive, nefiind susceptibile de a fi reformate prin căile de atac.

Or, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Concluzionând, Înalta Curte constată că recurentul a exercitat calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri ale cărei dispoziţii (de respingere a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi de desemnare a unui avocat din oficiu pentru petent), nu mai pot fi reformate prin căile de atac prevăzute de lege, motiv pentru care, în raport de dispoziţiile art. 599 coroborat cu art. 597 alin. (8) C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziţiilor cuprinse în decizia penală nr. 115/C din data de 22 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi de desemnare a unui avocat din oficiu pentru petent.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva dispoziţiei cuprinse în decizia penală nr. 115/C din data de 22 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziţiilor cuprinse în decizia penală nr. 115/C din data de 22 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi de desemnare a unui avocat din oficiu pentru petent.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2024.