Appeal against objection to execution dismissed; prisoner’s request to deduct unmerged foreign prison sentence rejected

Şedinţa publică din data de 05 martie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 157/F din 20 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă în parte contestaţia formulată de condamnatul A. .

S-a constatat că prin Ordinul din 30.10.2023 emis de Oficiul de Supraveghere Perugia, Italia, s-au acordat condamnatului A. un număr de 45 de zile liberare anticipată, aferente perioadei de detenţie executate în Italia în intervalul 29.01.2023 - 28.07.2023.

În baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. în referire la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, s-au dedus din pedeapsa de 5 ani şi 19 zile închisoare aplicată condamnatului A. prin sentinţa penală nr. 86/F din 04.07.2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, definitivă la data de 26.07.2023: perioada executată de la data de 27.11.2020 până la zi; un număr de 270 de zile liberare anticipată (45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada: de la 04.03.2009 la 03.09.2009; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 04.09.2009 - 31.12.2009, şi perioada de la 27.11.2020 la 28.01.2021; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 29.01.2021 - 28.07.2021; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 29.07.2021 - 28.01.2022; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 29.01.2022 la 28.07.2022; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 29.07.2022 la 28.01.2023); un număr suplimentar de 45 de zile liberare anticipată aferente perioadei de detenţie executate în Italia în intervalul 29.01.2023 - 28.07.2023.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 92/2023 din 10.08.2023 emis de Curtea de Apel Galaţi în baza sentinţei penale nr. 86/F din 04.07.2023 a Curţii de Apel Galaţi şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei potrivit sentinţei.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei, la 06 noiembrie 2023, sub nr. x/2023, persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare cu privire la sentinţa penală nr. 86/F din 04.07.2023 a Curţii de Apel Galaţi. În drept, au fost invocate art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Ulterior, la dosar s-a ataşat solicitarea formulată de autorităţile judiciare italiene privind existenţa unei cauze de micşorare a pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 86/F din 04.07.2023 a Curţii de Apel Galaţi, conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004. Condamnatul a solicitat, de asemenea, deducerea celor 45 de zile liberare anticipată acordate suplimentar, aferente perioadei de detenţie executate în Italia în intervalul 29.01.2023 - 28.07.2023.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 86/F din 04.07.2023 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, având ca obiect transferul persoanei condamnate A., s-au recunoscut în parte, numai sub aspectul pedepselor cu închisoarea, hotărârile penale aplicate de autorităţile judiciare italiene, după cum urmează:

1. Sentinţa nr. 481/2007 a Tribunalului din Mantova, pronunţată în dosarul nr. x/2007 DIB - RGNR nr. 2960/2007, din 09.06.2007, rămasă definitivă la 17.10.2007, prin care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 56, 624 şi 625 alin. (2) C. pen. italian (faptă din 08.06.2007);

2. Sentinţa nr. 264/2012 a Tribunalului din Verbania, secţia Detaşată di Domodossola pronunţată în dosarul nr. x/2011 DIB - RGNR nr. 3254/2007, din 24.10.2012, rămasă definitivă la 05.03.2013, prin care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat în complicitate, prevăzute de art. 61 alin. (5) şi (7), 110, 624 şi 625 alin. (2) şi (5) C. pen. italian (fapte din 11/12.06.2007 şi din 4/5.07.2007);

3. Sentinţa nr. 352/2014 a Tribunalului din Reggio Emilia pronunţată în dosarul n x/2010 DIB - RGNR nr. 126/2009, din 18.02.2014, rămasă definitivă la 01.11.2014, prin care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat în complicitate, prevăzută de art. 61 nr. 5 şi 7, 110, 624 şi 625 alin. (2) şi (5) C. pen. italian (fapte din 17.07.2007 şi din 19.07.2007);

4. Sentinţa nr. 8074/2017 a Curţii de Apel Torino pronunţată în dosarul nr. x/2011 CAP - RGNR nr. 28851/2008, din 07.11.2017 (rămasă definitivă la 11.01.2018), prin care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de tăinuire în complicitate, prevăzută de art. 110, 648 C. pen. italian (fapta din 20.11.2008).

S-a constatat că, potrivit legii penale române, activitatea infracţională pentru care numitul A. a fost condamnat prin hotărârile penale menţionate anterior constituie infracţiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) C. pen.

Deopotrivă, s-a constatat că pedepsele menţionate anterior au fost contopite prin decizia de executare de pedepse concurente nr. SIEP 838/2018, emisă la 09.01.2023, de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, rezultând o pedeapsă totală de 6 ani şi 10 luni închisoare, iar după deducerea perioadelor executate, s-a stabilit un rest rămas neexecutat de 5 ani şi 19 zile închisoare.

În baza art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei principale de 5 ani şi 19 zile închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de 5 ani şi 19 zile închisoare aplicată condamnatului, perioada executată, de la data de 27.11.2020 la zi, precum şi un număr de 270 zile de liberare anticipată (45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada: de la 04.03.2009 la 03.09.2009; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 04.09.2009 - 31.12.2009, şi perioada de la 27.11.2020 la 28.01.2021; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 29.01.2021 - 28.07.2021; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 29.07.2021 - 28.01.2022; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 29.01.2022 la 28.07.2022; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 29.07.2022 la 28.01.2023).

S-a constatat că persoana condamnată urmează a finaliza executarea pedepsei la 20.03.2025.

Sentinţa penală mai sus menţionată a rămas definitivă prin neapelare la 26.07.2023.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A. în baza motivelor de contestaţie şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea de Apel Galaţi a constatat că aceasta este parţial fondată, pentru următoarele motive:

Contestaţia la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele ivite în cursul executării hotărârilor. Dispoziţiile art. 598 C. proc. pen.. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestaţia la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să fie vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce priveşte soluţia.

În speţă, contestatorul condamnat a indicat ca temei de drept pe care se fundamentează contestaţia la executare art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă. A susţinut că, în mod eronat, autorităţile judiciare din Italia nu au contopit şi pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3289/2008 şi executată integral în perioada 12.02.2008 - 12.08.2008 şi, în acest mod, nu a fost dedusă această perioadă.

S-a reţinut că, în cauză, prin sentinţa penală nr. 86/F din 04.07.2023, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, cu privire la transferul persoanei condamnate A. şi s-a constatat că aceasta a fost condamnată prin patru hotărâri judecătoreşti distincte, respectiv: 1. Sentinţa nr. 481/2007 a Tribunalului din Mantova, pronunţată în dosarul nr. x/2007 DIB - RGNR nr. 2960/2007, din 09.06.2007, rămasă definitivă la 17.10.2007, prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare (faptă din 08.06.2007); 2. Sentinţa nr. 264/2012 a Tribunalului din Verbania, secţia Detaşată di Domodossola pronunţată în dosarul nr. x/2011 DIB - RGNR nr. 3254/2007, din 24.10.2012, rămasă definitivă la 05.03.2013, prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare (fapte din 11/12.06.2007 şi din 4/5.07.2007); 3. Sentinţa nr. 352/2014 a Tribunalului din Reggio Emilia pronunţată în dosarul n x/2010 DIB - RGNR nr. 126/2009, din 18.02.2014, rămasă definitivă la 01.11.2014, prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 2 luni închisoare (fapte din 17.07.2007 şi din 19.07.2007); 4. Sentinţa nr. 8074/2017 a Curţii de Apel Torino în dosarul nr. x/2011 CAP - RGNR nr. 28851/2008, din 07.11.2017 (rămasă definitivă la 11.01.2018), prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare (fapta din 20.11.2008).

Totodată, s-a constatat că pedepsele menţionate anterior au fost contopite prin decizia de executare de pedepse concurente nr. SIEP 838/2018, emisă la 09.01.2023, de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, rezultând o pedeapsă totală de 6 ani şi 10 luni închisoare, iar după deducerea perioadelor executate, s-a stabilit un rest rămas neexecutat de 5 ani şi 19 zile închisoare.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus executarea în România a pedepsei de 5 ani şi 19 zile închisoare, aplicată persoanei condamnate A. şi s-a constatat că natura pedepsei aplicate de instanţa străină corespunde cu natura pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, iar pedeapsa aplicată de organele judiciare străine este în limitele prevăzute de legea română, nefiind astfel necesară adaptarea acesteia.

Prin contestaţia la executare formulată, contestatorul A. a criticat raţionamentul instanţei străine, dar şi al instanţei române avut în vedere la momentul recunoaşterii hotărârilor pronunţate de autorităţile judiciare din Italia, solicitând contopirea şi a pedepsei de 6 luni închisoare, integral executată în anul 2008, aplicată prin sentinţa penală nr. 3289/2008 a Tribunalului din Roma.

Analizând actele dosarului, Curtea de Apel Galaţi a subliniat, în privinţa pedepsei rezultante de 5 ani şi 19 zile închisoare recunoscută de instanţa română, că infracţiunile pentru care a fost judecat condamnatul constituie în legislaţia română infracţiuni de furt calificat şi tăinuire şi C. pen. român prevede pedepse cu un maxim special de 7 ani închisoare, situaţie ce a exclus adaptarea pedepsei la momentul recunoaşterii hotărârii de condamnare. Curtea de Apel Galaţi a constatat că diminuarea pedepsei de executat poate fi consecinţa adaptării sancţiunii (conform art. 166 din Legea nr. 302/2004), deducerii, contopirii, incidenţei unui act de clemenţă, însă aplicabilitatea instituţiilor menţionate în faza executării, prin intermediul contestaţiei la executare, este o chestiune distinctă.

Faţă de persoana condamnată nu a fost, în consecinţă, incidentă instituţia adaptării pedepsei. În faza executării pedepsei recunoscute ori în procedura recunoaşterii hotărârii străine nu pot fi aplicate contestatorului dispoziţiile legii penale române cu privire la contopirea pedepselor în cazul concursului de infracţiuni, pedeapsa rezultantă putând fi doar adaptată, în procedura specială a recunoaşterii hotărârii judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare străine, reglementată de art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, atunci când: a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română; b) durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.

În cauză, natura pedepsei corespunde sub aspectul regimului de executare cu pedepsele reglementate de legea penală română (închisoarea), iar durata pedepsei recunoscute (5 ani şi 19 zile închisoare) nu depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente (5 ani şi 19 zile închisoare rezultat din cumulul pedepselor de 10 luni închisoare, cu 3 ani şi 2 luni închisoare, cu 2 ani şi 8 luni închisoare, cu 1 an şi 4 luni închisoare) sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română (30 de ani închisoare, conform art. 60 C. pen.). În ceea ce priveşte contopirea pedepselor, cumulul juridic efectuat de autoritatea judiciară străină nu este supus cenzurii instanţei romane, în procedura recunoaşterii hotărârii decât în limita instituţiei adaptării pedepsei.

Prin urmare, dispoziţiile legale [art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004] nu permit instanţei române aplicarea regulilor din C. pen. român în situaţia concursului de infracţiuni, ci doar adaptarea pedepsei rezultante în situaţii strict şi limitativ prevăzute de legea specială. Concluzionând, Curtea de Apel Galaţi a punctat că adaptarea pedepsei nu presupune contopirea pedepselor conform legii penale române, ci doar reducerea cuantumului de executat în urma transferului, în modalitatea şi în condiţiile prevăzute de art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004.

În altă ordine de idei, strict la solicitarea contestatorului vizând contopirea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3289/2008 a Tribunalului din Roma, Curtea de Apel Galaţi a observat că aceasta nu figurează printre cele patru pedepse, menţionate anterior (de 10 luni închisoare, 3 ani şi 2 luni închisoare, 2 ani şi 8 luni închisoare, 1 an şi 4 luni închisoare) şi recunoscute prin sentinţa penală nr. 86/F din 04.07.2023 a Curţii de Apel Galaţi. Or, câtă vreme o condamnare pronunţată de autorităţile judiciare străine nu a fost recunoscută, aceasta nu poate produce efecte juridice pe teritoriul României, fiind - în prealabil - necesară demararea unei proceduri separate în vederea recunoaşterii acesteia. Aşadar, nu se poate da curs solicitării condamnatului, în sensul contopirii acestei pedepse cu celelalte patru pedepse recunoscute deja, astfel încât condamnatul să beneficieze de deducerea perioadei executate în anul 2008.

De asemenea, Curtea de Apel Galaţi a constatat că această solicitare nu a fost formulată în cursul judecării fondului cauzei şi nici nu s-a promovat calea de atac a apelului, neputând face obiectul contestaţiei la executare.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că A. a solicitat autorităţilor străine în mod repetat includerea pedepsei de 6 luni în operaţiunea de contopire, însă această solicitare a fost respinsă, cu motivarea că:

"legat de condamnarea pronunţată în data de 20.06.2011, lui A. i-a fost restituit termenul pentru a face recurs cu sentinţa Curţii de Casaţie nr. 4577 din 09.11.2022. Ca urmare a restituirii termenelor, sentinţa din 20.06.2011 a Tribunalului Roma nu poate fi considerată irevocabilă şi trebuie scoasă din contopire"(fila x verso dosar fond recunoaştere - Decizia de executare de pedepse concurente nr. SIEP 838/2018, emisă la data de 09.01.2023, de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino). S-a mai arătat că singurul impediment care s-a opus contopirii a fost faptul că hotărârea nu rămăsese definitivă la acel moment, însă nu s-a exclus această ipoteză în viitor, arătându-se că "pedeapsa fiind ispăşită înainte de predare, principiul specialităţii nu împiedică includerea ei în contopire".

Prin urmare, contrar celor susţinute de condamnat, nu sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. ("când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă"). Dimpotrivă, pedeapsa de 6 luni a fost exclusă din operaţiunea de contopire, dată fiind faptul că hotărârea de condamnare nu era încă definitivă.

Ulterior, prin Ordinul din 30.10.2023 emis de Oficiul de Supraveghere Perugia, Italia, s-a respins ca inadmisibilă solicitarea condamnatului de a-i fi dedusă perioada de 6 luni (12.02.2008 - 12.08.2008), considerându-se că această cerere a fost anterior evaluată prin ordinele emise de Oficiul de Supraveghere Perugia la datele de 22.08.2022 şi 20.03.2023.

În condiţiile în care pe calea contestaţiei la executare se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârii, fără ca pe această cale să fie readus în discuţie motivul pentru care nu s-a realizat şi recunoaşterea unei alte condamnări, respectiv a celei de 6 luni închisoare, Curtea de Apel Galaţi a constatat ca fiind neîntemeiate solicitările condamnatului.

Referitor însă la cererea formulată în cadrul aceleiaşi cauze de către autorităţile judiciare italiene şi însuşită de condamnat referitoare la deducerea unui număr suplimentar de zile liberare anticipată, Curtea de Apel Galaţi a constatat următoarele:

Din înscrisurile comunicate de autoriţile judiciare italiene în cauză rezultă că, prin Ordinul din 30.10.2023 emis de Oficiul de Supraveghere Perugia, Italia, s-au acordat condamnatului A. 45 de zile liberare anticipată, aferente perioadei de detenţie executate în Italia în intervalul 29.01.2023 - 28.07.2023.

Raportat la conţinutul concret al solicitării adresate instanţei şi al înscrisurilor transmise de autorităţile judiciare italiene, Curtea de Apel Galaţi a constatat că obiectul cererii formulate îl constituie o cauză de reducere a pedepsei ce s-a dispus a fi executată în continuare în România, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

S-a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii întrucât anterior transferării persoanei condamnate în România, pentru perioada executată în Italia în intervalul 30.09.2021-01.10.2022, autorităţile judiciare străine i-au recunoscut, suplimentar, încă 45 de zile liberare anticipată.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. în referire la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Galaţi a admis contestaţia la executare, astfel cum s-a arătat în partea introductivă a prezentelor considerente.

Împotriva sentinţei penale nr. 157/F din 20 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, a formulat contestaţie condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 22.01.2024.

În susţinerea căii de atac, în esenţă, contestatorul condamnat A. a solicitat admiterea contestaţiei, urmând să se dea eficienţă sentinţei penale nr. 3289/2008 a Tribunalului din Roma şi să se dispună deducerea perioadei de 6 luni închisoare.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu susţinerile contestatorului condamnat A. şi cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura coformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestaţie la executare în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Invocând cazul prevăzut de dispoziţiile art. 598 lit. a) C. proc. pen.., contestatorul condamnat A. a solicitat, în esenţă, deducerea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3289/2008 a Tribunalului din Roma.

Înalta Curte constată că sentinţa penală nr. 3289/2008 a Tribunalului din Roma nu se regăseşte printre cele recunoscute prin sentinţa penală nr. 86/F din 04.07.2023 a Curţii de Apel Galaţi, care sunt: 1. Sentinţa nr. 481/2007 a Tribunalului din Mantova, pronunţată în dosarul nr. x/2007 DIB - RGNR nr. 2960/2007, din 09.06.2007, rămasă definitivă la 17.10.2007, prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare (faptă din 08.06.2007); 2. Sentinţa nr. 264/2012 a Tribunalului din Verbania, secţia Detaşată di Domodossola pronunţată în dosarul nr. x/2011 DIB - RGNR nr. 3254/2007, din 24.10.2012, rămasă definitivă la 05.03.2013, prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare (fapte din 11/12.06.2007 şi din 4/5.07.2007); 3. Sentinţa nr. 352/2014 a Tribunalului din Reggio Emilia pronunţată în dosarul n x/2010 DIB - RGNR nr. 126/2009, din 18.02.2014, rămasă definitivă la 01.11.2014, prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 2 luni închisoare (fapte din 17.07.2007 şi din 19.07.2007); 4. Sentinţa nr. 8074/2017 a Curţii de Apel Torino în dosarul nr. x/2011 CAP - RGNR nr. 28851/2008, din 07.11.2017 (rămasă definitivă la 11.01.2018), prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare (fapta din 20.11.2008).

Drept urmare, întrucât pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3289/2008 a Tribunalului din Roma nu se regăseşte printre cele patru pedepse recunoscute prin sentinţa penală nr. 86/F din 04.07.2023 a Curţii de Apel Galaţi, aceasta nu poate produce efecte juridice pe teritoriul României.

Deopotrivă, se observă că o astfel se solicitare nu a fost formulată în cursul judecării fondului cauzei şi nici nu s-a promovat calea de atac a apelului, sentinţa penală nr. 86/F din 04.07.2023 a Curţii de Apel Galaţi rămânând definitivă, prin neapelare, la 26.07.2023.

În plus, astfel cum a reţinut şi Curtea de Apel Galaţi, contestatorul condamnat A. a solicitat autorităţilor străine includerea pedepsei de 6 luni în operaţiunea de contopire, însă această solicitare a fost respinsă, cu motivarea că:

"legat de condamnarea pronunţată în data de 20.06.2011, lui A. i-a fost restituit termenul pentru a face recurs cu sentinţa Curţii de Casaţie nr. 4577 din 09.11.2022. Ca urmare a restituirii termenelor, sentinţa din 20.06.2011 a Tribunalului Roma nu poate fi considerată irevocabilă şi trebuie scoasă din contopire"(fila x verso dosar fond recunoaştere - Decizia de executare de pedepse concurente nr. SIEP 838/2018, emisă la data de 09.01.2023, de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino). S-a mai arătat că singurul impediment care s-a opus contopirii a fost faptul că hotărârea nu rămăsese definitivă la acel moment, însă nu s-a exclus această ipoteză în viitor, arătându-se că "pedeapsa fiind ispăşită înainte de predare, principiul specialităţii nu împiedică includerea ei în contopire".

Aşadar, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. (când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă), având în vedere că pedeapsa de 6 luni a fost exclusă din operaţiunea de contopire tocmai din cauza faptului că hotărârea de condamnare nu era încă definitivă.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 157/F din 20 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 157/F din 20 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 martie 2024.