Cessation of Driving Obligation in Suspended Sentence: Appeal Admitted and Lower Judgment Annulled

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 294/P.I. din data de 12 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 48 din Legea nr. 253/2013, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de numita A. cu privire la încetarea obligaţiei de a nu conduce autovehicule, prev. de art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., stabilite în sarcina sa prin sentinţa penală nr. 322/P.I. din 08.12.2022 a Curţii de Apel Timişoara, definitivă prin neapelare la data de 28.12.2022.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 09.08.2023, sub nr. x/2023, având ca obiect modificări ale pedepsei, numita A. a solicitat încetarea executării obligaţiei prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., stabilite prin sentinţa penală nr. 322/PI/08.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2022.

În motivarea cererii, s-a arătat că de la data la care a fost surprinsă în trafic, 21.12.2021, nu a condus niciun autovehicul, astfel că menţinerea acestei obligaţii a avut şi continuă să aibă un efect negativ asupra existenţei sale şi a familiei, fiind nevoită, zilnic, să plătească pentru toate deplasările, atât în interes profesional, cât şi personal. Totodată, a solicitat a se avea în vedere poziţia procesuală de recunoaştere a săvârşirii faptei, că s-a aflat la prima întâlnire cu legea penală, că provine dintr-un mediu bine organizat, şi-a dat acordul privind prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, este încadrată în muncă şi are o locuinţă stabilă.

De asemenea, s-a mai arătat că nu există pericolul ca pe viitor să mai săvârşească acelaşi gen de infracţiuni şi invocă necesitatea stringentă de a conduce autoturisme, întrucât atât prin prisma naturii activităţii profesionale exercitate, care implică prezenţa în faţa instanţei din Arad, dar şi în alte localităţi, cât şi efectiv responsabilităţile din familie, având în grijă 2 copii minori, care presupune o deplasare zilnică la şcoală, la activităţi extraşcolare, meditaţii, etc.

A mai susţinut că fapta penală s-a produs la doar câteva zile după pronunţarea divorţului de fostul soţ, circumstanţă care a provocat o puternică stare de tulburare emoţională. În aceste sens, a participat şi la şedinţe de intervenţie psihologică.

Prin sentinţa penală nr. 322/PI/08.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin neapelare, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. a stabilit în sarcina inculpatei A., pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Arad, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i-a impus inculpatei obligaţia de a nu conduce autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

În temeiul art. 85 alin. (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. se comunică Serviciului de Probaţiune Arad.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. i-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen., în sensul că, dacă după amânarea aplicării pedepsei săvârşeşte o nouă infracţiune, cu intenţie sau cu intenţie depăşită, sau dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei.

În motivarea hotărârii prin care s-a dispus faţă de petenta A. amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, precum şi impunerea interdicţiei de a conduce autovehicule pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, instanţa a apreciat că în condiţiile în care inculpata a condus la o oră cu trafic intens, în Arad, având o alcoolemie foarte ridicată, de 3,19 g/l alcool pur în sânge şi a produs un eveniment rutier soldat cu avarierea a două vehicule şi, întrucât petenta a lezat prin infracţiunea săvârşită siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, prezentând un real risc pentru siguranţa în trafic a celorlalţi participanţi la această activitate, pentru înlăturarea acestei stări de pericol, a dispus înlăturarea temporară a exercitării dreptului de a conduce.

În motivarea cererii de încetare a obligaţiei de a nu conduce vehicule, petenta a susţinut că menţinerea acestei obligaţii are un efect negativ asupra vieţii profesionale şi personale, având nevoie de permis de conducere atât pentru deplasările în interes profesional, fiind avocat în cadrul Baroului Arad, cât şi pentru organizarea şi desfăşurarea activităţilor zilnice ale familiei sale, aşa cum rezultă şi din înscrisurile depuse la dosar.

Totodată, prin raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune Arad, s-a arătat că petenta a respectat măsurile şi obligaţiile impuse, şi-a asumat responsabilitatea faţă de fapta comisă, aceasta prezentând un risc scăzut de a comite noi infracţiuni la regimul rutier, astfel încât se poate dispune încetarea obligaţiei de a nu conduce vehicule.

Curtea a apreciat că cererea de încetare a executării obligaţiei prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen. este nefondată, căci toate argumentele prezentate de petentă în susţinerea solicitării sale (conduita procesuală sinceră, faptul că este o persoană integrată în societate, fiind avocat şi având doi copii minori) au fost deja avute în vedere de instanţa care a soluţionat cauza, aceasta apreciind, raportat la toate circumstanţele reale şi personale, că scopul protejării valorilor sociale încălcate prin comiterea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen. poate fi atins prin impunerea acestei interdicţii pe o durată de 2 ani.

Obligaţiile prevăzute de dispoziţiile legale cuprinse în art. 85 alin. (2) C. pen. sunt măsuri pe care instanţa le poate dispune la momentul pronunţării amânării aplicării pedepsei, în scopul de a întregi efectele pedepsei principale stabilite în sarcina inculpatului, îndeplinind, alături de aceasta, funcţiile de constrângere, de reeducare şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.

Totodată, s-a considerat că nu trebuie pierdut din vedere că rolul acestora este de a asigura persoanei supravegheate şanse sporite de îndreptare şi reintegrare socială, dar este necesar, în acelaşi timp, ca aceste obligaţii să respecte cerinţele de necesitate şi proporţionalitate cu scopul pentru care au fost dispuse.

Aşadar, scopul stabilirii acestor obligaţii este cel de a înlătura un risc pentru ordinea socială, în speţă, pentru siguranţa rutieră, iar inconvenientele suportate de petentă asupra vieţii personale şi profesionale determinate de interdicţia de a conduce autovehicule sunt consecinţe inerente acestor sancţiuni şi care, în cauza dedusă judecăţii, sunt proporţionale cu acest scop.

Împrejurările că petenta are un loc de muncă, este o persoană bine integrată în societate şi prezintă un risc scăzut în comiterea de infracţiuni reprezintă modalităţi de respectare a măsurilor impuse de judecător pe durata termenului de supraveghere de 2 ani şi nu au caracter facultativ pentru petentă.

În consecinţă, ţinând seama că a trecut doar jumătate din durata de doi ani pentru care s-a dispus interdicţia de a conduce autoturisme, iar în cauză nu au intervenit elemente noi care să conducă la concluzia că evaluarea făcută de judecătorul care a dispus măsura s-a schimbat într-o aşa măsură încât să se poată considera că scopul urmărit a fost deja atins şi să justifice, astfel, încetarea executării acestei obligaţii, Curtea a apreciat că la acest moment se impune menţinerea în continuare a obligaţiei de a nu conduce autovehicule în sarcina petentei A..

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie, în termen legal, contestatoarea A., iar prin motivele de contestaţie, în esenţă, a reiterat argumentele din cererea formulată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 22 ianuarie 2024, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2 cu termen de judecată la data de 27 februarie 2024.

Analizând contestaţia declarată de A. prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 87 C. pen., "dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie sporirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente, instanţa dispune modificarea obligaţiilor în mod corespunzător, pentru a asigura persoanei supravegheate şanse sporite de îndreptare.

Instanţa dispune încetarea executării unora dintre obligaţiile pe care le-a impus, atunci când apreciază că menţinerea acestora nu mai este necesară".

Potrivit art. 48 din Legea nr. 253/2013, "în situaţia în care, pe parcursul termenului de supraveghere, consilierul de probaţiune constată că se impune modificarea conţinutului unora dintre obligaţiile stabilite în sarcina persoanei supravegheate, impunerea unor noi obligaţii sau încetarea executării unora dintre cele dispuse, sesizează instanţa de executare, potrivit art. 87 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sesizarea instanţei poate fi făcută şi de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei supravegheate sau a persoanei vătămate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probaţiune".

Prealabil, dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 253/2013 prevăd că sesizarea instanţei de executare potrivit art. 87 C. pen. se realizează exclusiv de consilierul de probaţiune şi de judecătorului delegat cu executarea.

Persoana supravegheată în privinţa căreia s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu se poate adresa direct instanţei pentru a solicita modificarea sau încetarea obligaţiilor stabilite în sarcina sa conform art. 85 alin. (2) C. pen., ci se poate adresa o cerere în acest sens judecătorului delegat cu executarea (în acelaşi sens fiind şi decizia nr. 746/2020 a Curţii Constituţionale, referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 din C. pen. şi ale art. 48 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal - paragraful 20).

Cu toate că persoana supravegheată s-a adresat direct instanţei de judecată cu o astfel de cerere, având în vedere că doar aceasta a declarat calea de atac a contestaţiei şi în raport cu dispoziţiile art. 4251 alin. (4) rap. la art. 418 alin. (1) C. proc. pen., care reglementează principiul non reformatio in pejus, Înalta Curte nu mai poate proceda la analiza legalităţii sesizării instanţei de executare.

Analizând în continuare temeinicia sentinţei penale contestate, Înalta Curte apreciază că menţinerea în sarcina contestatoarei a obligaţiei de a nu conduce autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere până la expirarea termenului de supraveghere de doi ani, nu mai este necesară şi proporţională, obligaţia impusă atingându-şi scopul pentru care a fost dispusă.

Pe de o parte, chiar dacă termenul de supraveghere expiră la data de 27 decembrie 2024, Înalta Curte are în vedere durata efectivă, mai mare de 2 ani, în care persoana supravegheată nu a mai avut dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice (21 decembrie 2021, conform procesului-verbal de constatare a infracţiunii aflat la dosarul de urmărire penală şi 27 februarie 2024, data soluţionării prezentei contestaţii).

Pe de ală parte, se au în vedere concluziile favorabile ale raportului de evaluare privind înlăturarea obligaţiei de supraveghere, întocmit potrivit art. 66 rap. la art. 43-44 din Legea nr. 253/2013 .

Chiar dacă circumstanţele personale au fost avute în vedere la momentul pronunţării hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, Înalta Curte constată că, ulterior rămânerii definitive, persoana supravegheată a respectat întocmai toate măsurile şi obligaţiile impuse de instanţă, a programului de supraveghere, astfel cum a fost stabilit de Serviciul de Probaţiune Arad, conştientizând, aşadar, consecinţele negative ale faptei sale, motiv pentru care nu se mai poate vorbi de riscul săvârşirii de infracţiuni la regimul rutier.

Persoana supravegheată a făcut dovada faptului că are un loc de muncă (fiind avocat în cadrul Baroului Arad, conform deciziei nr. 22, aflată la dosar primă instanţă), pentru exercitarea acestei profesii având nevoie de autoturism pentru a se deplasa, cum, de altfel, şi pentru cei doi copii minori pe care îi are în grijă, pentru deplasarea zilnică la şcoală sau la alte activităţi extraşcolare.

Este adevărat că, săvârşind fapta penală, aceasta trebuie să suporte anumite inconveniente, care au, de regulă, consecinţe asupra vieţii personale şi profesionale, însă menţinerea acestei obligaţii de a nu conduce autovehicule, după această perioadă de timp, poate fi considerată ca având un efect negativ asupra existenţei sale şi a familiei, astfel că interdicţia nu se mai impune a fi exercitată în continuare.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, reţinând că scopul urmărit prin instituirea obligaţiei a fost deja atins, impunându-se, astfel, încetarea executării acesteia, va admite contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva sentinţei penale nr. 294/P.I. din data de 12 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

Va desfiinţa sentinţa penală contestată şi, rejudecând:

Va admite cererea formulată de contestatoarea A..

În baza art. 87 alin. (2) C. pen. va înceta obligaţia prev. de art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., respectiv de a nu conduce autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pe durata termenului de supraveghere, stabilită prin sentinţa penală nr. 322/P.I. din 08 decembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulate de contestatoare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva sentinţei penale nr. 294/P.I. din data de 12 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

Desfiinţează sentinţa penală contestată şi, rejudecând:

Admite cererea formulată de contestatoarea A..

În baza art. 87 alin. (2) C. pen. încetează obligaţia prev. de art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., respectiv de a nu conduce autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pe durata termenului de supraveghere, stabilită prin sentinţa penală nr. 322/P.I. din 08 decembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulate de contestatoare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2024.