Inadmissible appeal against final decision rejecting retrial request at admissibility stage; finality of procedural dismissal under criminal procedure

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 262 din 05 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 431 C. proc. pen.., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1025/28.06.2023 pronunţată în dosarul x/2021

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat contestatorul A. la plata către stat a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din prezenta cale de atac.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în cuantum de 942 RON, a rămas în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.

Verificând admisibilitatea în principiu a cererii, Curtea de apel a analizat pe de-o parte, dacă a fost invocat un caz de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 C. proc. pen.., iar pe de altă parte, aparenţa de sustenabilitate a cazului invocat prin raportare la baza factuală prezentată în cererea formulată pentru dovedirea acestuia; deopotrivă, se analizează corespondenţa între conţinutul cazului de contestaţie şi baza factuală invocată, existenţa unor probe în dovedirea bazei factuale invocate, precum şi inexistenţa unor evaluări anterioare a aceloraşi susţineri. Prin urmare, va fi inadmisibilă contestaţia în anulare dacă motivele nu sunt probate sau dacă nu au legătură cu cazul de contestaţie în anulare invocat.

Curtea de apel a constatat că persoana condamnată a invocat în mod formal cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.., acesta neregăsindu-se în motivarea în fapt a cererii, prin aspectele invocate - lipsa de vinovăţie în săvârşirea faptei şi pedeapsa prea mare dispusă - se tinde spre pronunţarea unei soluţii de achitare în cauză, respectiv de reindividualizare a sancţiunii, chestiuni inadmisibile în prezenta cale extraordinară de atac.

Împotriva deciziei penale nr. 262 din 05 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, a formulat apel condamnatul A., cauza fiind înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 26 aprilie 2024.

În dezbateri, la termenul de judecată de astăzi, fost ridicată de procuror excepţia inadmisibilităţii de către reprezentantul Ministerului Public, calea de atac fiind declarată împotriva unei decizii penale definitive, care nu poate fi atacată.

Examinând cauza de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că apelul formulat de condamnatul A. este o cale de atac inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen.. sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziţii reglementând procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile şi anume, admiterea în principiu, prevăzută de art. 431 C. proc. pen.. În această cauză, prin decizia apelată, Curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare promovate împotriva deciziei de condamnare, şi a respins-o, ca inadmisibilă, iar în dispozitivul acestei hotărâri s-a menţionat faptul că aceasta este definitivă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că hotărârea împotriva căreia condamnatul a formulat contestaţie în anulare nu se în cadrează în art. 432 alin. (4) C. proc. pen.., aceste dispoziţii reglementând procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile şi anume, admiterea în principiu, prevăzută de art. 431 C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 5/2015, publicată în Monitorul oficial din 10 aprilie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că în concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen.., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului. Aşadar, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 C. proc. pen.., sunt definitive.

De asemenea, jurisprudenţa Înaltei Curţi, secţia penală (deciziile nr. 13/A/2022, nr. 251/A/2020, nr. 376/A/2019, nr. 319/A/2018, nr. 22/A/19 aprilie 2022) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

Se constată că în cauză condamnatul A. a formulat o cale de atac pe care a denumit-o "apel" împotriva deciziei penale nr. 262 din 05 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, hotărâre nesusceptibilă de reformare, în cauză nefiind incidentă nicio cale ordinară (apel) sau extraordinară de atac (contestaţie în anulare), decizia penală atacată fiind definitivă.

Aşadar, declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, condamnatul a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac ce nu întruneşte cerinţele textelor de lege menţionate mai sus şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Având în vedere dispoziţiile art. 129 din Constituţie care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii, precum şi dispoziţiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiţie, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 262 din 05 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 720 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 262 din 05 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 720 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2024.