Transfer to Romanian prison for aggravated theft upheld despite appellant's refusal, citing non-consent requirement and compliance with detention standards

Şedinţa publică din data de 08 mai 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 50/F din data de 14 martie 2024, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, având ca obiect transferul persoanei condamnate A., a recunoscut, în parte, numai sub aspectul pedepsei cu închisoarea, sentinţa de condamnare pronunţată de Tribunalul Landului Salzburg, Austria, la data de 21.09.2022, în dosarul nr. x Hv 106/22p-88, rămasă definitivă în data de 21.09.2022.

A constatat că numitul A. a fost condamnat prin hotărârea penală menţionată anterior la pedeapsa principală de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat grav prin efracţie, conform paragrafelor 127, 128 alin. (1) cif. 5, 129 alin. (1) cif. 1 şi alin. (2) cit. 1, 130 alin. (1) primul caz şi alin. (3) din C. pen. austriac (fapte din februarie - mai 2022).

A constatat că, potrivit legii penale române, activitatea infracţională pentru care numitul A. a fost condamnat prin hotărârea penală menţionată anterior, constituie infracţiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. al României cu aplicarea art. 35 C. pen. al României.

În baza art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei principale de 8 ani închisoare şi a dedus din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului durata arestului preventiv şi a perioadei executate, de la 12.05.2022 la zi.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că prin sesizarea nr. 1450/II/5/2024 din data de 27.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, sub nr. x/2024, din data de 29.02.2024, s-a solicitat, în temeiul art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a se pronunţa asupra cererii de asistenţă judiciară internaţională formulată de autorităţile judiciare austriece, având ca obiect transferarea persoanei condamnate A., dintr-un penitenciar din Austria într-unul din România, în vederea executării pedepsei.

S-au ataşat, la sesizarea formulată de procuror: certificatul emis la data de 14.12.2023, în baza Deciziei-cadru 2008/909/JAI, de către autorităţile judiciare din Austria, respectiv Tribunalul Regional Salzburg, în limba română; copia sentinţei de condamnare pronunţată de Tribunalul Landului Salzburg, Austria, la data de 21.09.2022, în dosarul nr. x Hv 106/22p-88, rămasă definitivă în data de 21.09.2022, în limba germană, împreună cu traducerea în limba română; consimţământul persoanei condamnate, în conformitate cu art. 6 alin. (1), (3) din Decizia - cadrul 2008/909/JAI, în limba germană.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, Curtea a reţinut că, prin sentinţa pronunţată de Tribunalul Landului Salzburg, Austria, la data de 21.09.2022, în dosarul nr. x Hv 106/22p-88, rămasă definitivă în data de 21.09.2022, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat grav prin efracţie, conform paragrafelor 127, 128 alin. (1) cif. 5, 129 alin. (1) cif. 1 şi alin. (2) cit. 1, 130 alin. (1) primul caz şi alin. (3) din C. pen. austriac (fapte din februarie - mai 2022).

În fapt, s-a reţinut în sarcina persoanei condamnate A. că, în perioada februarie - mai 2022, în mod calificat a sustras sau a încercat să sustragă, prin efracţie din mai multe locuinţe (23 persoane vătămate), bunuri mobile şi bani, toate în valoare de peste 5.000 euro, cu intenţia ca prin însuşirea lor să se îmbogăţească pe nedrept.

1. la data de 07.02.2022, de la persoana vătămată Dr. B. din Hallein, Austria, prin efracţie (a spart geamul de la bucătărie) a pătruns în locuinţa acesteia şi a sustras suma de 300 euro şi bijuterii în valoare de 3000 euro (faptă consumată);

2. la data de 07.03.2022, de la persoana vătămată C. din Puch bei Hallein, Austria, după ce a spart geamul, a pătruns în locuinţă de unde a sustras suma de 200 euro (faptă consumată);

3. la data de 02.03.2022, de la persoana vătămată D., din Salzburg, Austria, după ce a spart un geam a pătruns în locuinţa acesteia, însă nu a găsit bunuri de care să fie interesat (faptă rămasă în forma tentativei);

4. la data de 02.03.2022, de la persoana vătămată E., din Salzburg, Austria, după ce a spart geamul unei ferestre, a pătruns în locuinţă, de unde a sustras bani şi bijuterii în valoare de 337,35 euro (faptă consumată);

5. la data de 02.03.2022, de la persoana vătămată F., din Salzburg, Austria, după ce a spart geamul, s-a declanşat alarma şi nu a mai sustras bunuri (faptă rămasă în forma tentativei);

6. la data de 03.05.2022, de la persoana vătămată G., din Salzburg, Austria, după ce a pătruns printr-o fereastră deschisă, a fost surprins în interior (faptă rămasă în forma tentativei);

7. la data de 03.05.2022, de la persoana vătămată H., din Salzburg, Austria, după ce a pătruns printr-o fereastră deschisă, a fost surprins în interior (faptă rămasă în forma tentativei);

8. la data de 14.04.2022, de la persoana vătămată I., din Salzburg, Austria, după ce a pătruns printr-o fereastră deschisă, a fost surprins în interior (faptă rămasă în forma tentativei);

9. la data de 11.02.2022, de la familia Asanovic din Eugendorf, Austria, după ce a scos din balamale uşa unei terase, a pătruns în locuinţă, de unde a sustras suma de 275 euro, bunuri, dar şi bijuterii, toate în valoare de 2320 euro (faptă consumată);

10. la data de 11.04.2022, de la persoana vătămată J., din Salzburg, Austria, după ce a pătruns printr-o fereastră a sustras suma de 1100 euro şi bijuterii în valoare de 9604,89 RON (faptă consumată);

11. la data de 02.05.2022, de la persoana vătămată K., din Salzburg, Austria, după ce a spart geamul unei ferestre, a pătruns în locuinţă de unde a sustras suma de 1100 euro şi bijuterii în valoare de 4797,51 euro (faptă consumată);

12. la data de 05.05.2022, de la persoana vătămată L., din Vols, Austria, după ce a forţat uşa locuinţei, a pătruns în interior, de unde a sustras suma de 1500 euro (faptă consumată);

13. la data de 05.05.2022, de la persoana vătămată M., din Vols, Austria, după ce a forţat uşa, a pătruns în locuinţă de unde a sustras suma de 250 euro, precum şi două ceasuri de mână în valoare de 600 euro (faptă consumată);

14. la data de 06.05.2022, de la persoana vătămată N., din Innsbruck, Austria, a spart fereastra de la pivniţă, însă nu a apucat să sustragă bunuri (faptă rămasă în forma tentativei);

15. la data de 06.05.2022, de la persoana vătămată O., din Innsbruck, Austria, după ce a spart geamul unei ferestre, a fost surprins în interiorul casei (faptă rămasă în forma tentativei);

16. la data de 06.05.2022, de la persoana vătămată P., din Innsbruck, Austria, după ce a spart geamul unei ferestre, nu a reuşit să sustragă bunuri (faptă rămasă în forma tentativei);

17. la data de 06.05.2022, de la familia Q. din Run, Austria, după ce a spart un geam, a pătruns în locuinţa acesteia de unde a sustras suma de 300 euro şi bijuterii în valoare de 2000 euro (faptă consumată);

18. la data de 07.05.2022, de la persoana vătămată R., din Innsbruck, Austria, după ce a forţat uşa terasei, a pătruns în interior de unde a sustras suma de 900 euro şi bijuterii în valoare de 3100 euro (faptă consumată);

19. la data de 09.05.2022, de la persoana vătămată S., din Kematen, Torol, Austria, după ce a forţar uşa locuinţei, din interior a sustras suma de 720 euro şi îmbrăcăminte în valoare de 700 euro (faptă consumată);

20. în data de 09.05.2022, de la familia I., din Vols, Austria, după ce a spart o fereastră, a pătruns în locuinţă de unde a sustras suma de 300 euro şi bijuterii în valoare de 1000 euro (faptă consumată);

21. la data de 10.05.2022, de la persoana vătămată T., din Innsbruck, Austria, a forţat uşa de la intrare, iar din locuinţă a sustras suma de 5.500 euro şi bijuterii în valoare de 10.000 euro (faptă consumată);

22. la data de 10.05.2022, de la persoana vătămată U., din Innsbruck, Austria, a încercat să sustragă bunuri, prin forţarea uşii de la intrare (faptă rămasă în forma tentativei);

23. la data de 27.03.2022, de la persoana vătămată V. din Salzburg, Austria, după ce a pătruns în locuinţă printr-o fereastră, a sustras bijuterii în valoare de 3100 euro (faptă consumată).

Analizând faptele pentru care a fost condamnat numitul A. prin hotărârea penală menţionată anterior, Curtea a constatat că acestea se regăsesc incriminate ca infracţiune şi în legislaţia penală română, constituind, infracţiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. al României, cu aplicarea art. 35 C. pen. al României.

S-a arătat că potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, în cadrul procedurii de transferare a persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie.

Astfel cum rezultă din certificatul întocmit de autorităţile judiciare din Austria, hotărârea penală privind pe persoana transferabilă A., astfel cum a fost menţionată mai sus este certificată privind caracterul definitiv la data de 21.09.2022, persoana condamnată aflându-se deja în executarea pedepsei finale de 8 ani închisoare;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte).

S-a arătat că această condiţie apare ca fiind îndeplinită, infracţiunea pentru care persoana transferabilă a fost condamnată în Austria având corespondent în dispoziţiile C. pen. român. Furtul calificat este o infracţiune de drept comun, nefiind vorba despre infracţiuni de natură politică sau militară. De asemenea, în cauză nu rezultă că persoanei condamnate i-ar fi fost aplicată vreo pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social. Totodată, cu privire la persoana condamnată nu există vreun motiv pentru care să nu fi fost sancţionat penal în cazul în care ar fi comis faptele pe teritoriul României;

c) persoana condamnată are cetăţenie română.

Persoana condamnată A. este cetăţean român, aceasta fiind având domiciliul în judeţul Galaţi;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România).

În ceea ce priveşte consimţământul la transfer, Curtea a constatat că persoana condamnată A. nu a fost de acord să continue executarea pedepsei în România, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosarul cauzei, însă autorităţile judiciare austriece au emis pe numele acestuia hotărârea oficiului federal pentru străini şi azil din 16.11.2022, prin care s-a pronunţat interdicţia de reşedinţă pe durată nelimitată;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 151 din Legea nr. 302/2004, respectiv:

- persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale. S-a reţinut că din fişa de cazier judiciar ataşată la dosarul cauzei reiese că persoana transferabilă, pentru aceleaşi fapte, nu a mai suferit alte condamnări în România);

- persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României. S-a reţinut că din fişa de cazier judiciar a condamnatului nu rezultă că persoana transferabilă, pentru aceleaşi fapte, a mai suferit condamnări în alte state;

- persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală. S-a reţinut că nu este incidentă această cauză;

- pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române. S-a menţionat că nu a fost identificat nicio cauză - reală sau personală - pentru care persoana condamnată A. nu ar răspunde penal potrivit legii române;

- pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate. S-a reţinut că nu este incidentă această cauză;

- potrivit legii penale române, a intervenit prescripţia executării pedepsei. S-a reţinut că nu este incidentă această cauză;

- persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată. S-a reţinut că procedurile derulate în faţa autorităţilor judiciare din Austria au avut loc în prezenţa persoanei condamnate.

Împotriva sentinţei penale nr. 50/F din data de 14 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat apel persoana condamnată A..

În susţinerea apelului a invocat faptul că nu şi-a exprimat consimţământul pentru recunoaşterea hotărârii străine şi tranferul în România, precum şi faptul că prin încarcerarea sa într-un penitenciar în România i s-ar agrava situaţia având în vedere condiţiile de detenţie.

Examinând apelul formulat, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

De asemenea, potrivit art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. a)-e) din lege.

În conformitate cu prevederile art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) şi e) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: hotărârea este definitivă şi executorie; fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; persoana condamnată are cetăţenie română; persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România; nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.

Conform prevederilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută şi pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 167, atunci când:

a) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată şi pentru alte fapte penale, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii;

b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României;

c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală;

d) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;

e) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate;

f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripţia executării pedepsei;

g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislaţia sa: (i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; sau (ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi a fost încunoştinţată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, şi că, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.

Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, precum şi în orice alte cazuri prevăzute de lege.

Raportând considerentele anterior menţionate la cauza dedusă judecăţii se constată că, prin sentinţa pronunţată de Tribunalul Landului Salzburg, Austria, la data de 21.09.2022, în dosarul nr. x Hv 106/22p-88, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat grav prin efracţie, conform paragrafelor 127, 128 alin. (1) cif. 5, 129 alin. (1) cif. 1 şi alin. (2) cit. 1, 130 alin. (1) primul caz şi alin. (3) din C. pen. austriac (fapte din februarie - mai 2022).

Astfel cum rezultă din certificatul înaintat de autoritatea judiciară străină, sentinţa penală pronunţată de instanţa din Austria, la data de 21.09.2022a rămas definitivă data de rămasă definitivă în data de 21.09.2022.

Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat apelantul A. au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen.

În ceea ce priveşte consimţământul condamnatului la transferare, se constatată că aceasta nu şi-a exprimat acordul pentru transferul în România. Instanţa de control judiciar aminteşte că nu este necesar consimţământul atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Se constată că apelantul A. este cetăţean român, iar din documentele transmise de autorităţie străine rezultă că autorităţile austriece au emis pe numele acestuia hotărârea oficiului federal pentru străini şi azil din 16.11.2022, prin care s-a pronunţat interdicţia de reşedinţă pe durată nelimitată, pe teritoriul statului emitent.

Verificând motivele de nerecunoaştere şi neexecutare, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză. Astfel, din fişa de cazier şi datele de la dosar, nu rezultă că numitul A., ar mai fi fost condamnat, în România sau într-un alt stat, pentru aceleaşi infracţiuni şi acesta nici nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală.

În ceea ce priveşte condiţiile de detenţie, cadrul normativ incident îl reprezintă Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi Regulamentul de aplicare a acestei legi ce vizează aspecte specifice executării în regim de detenţie.

Potrivit art. 4 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, executarea pedepselor privative de libertate se realizează cu respectarea demnităţii umane şi în conformitate cu C. pen.

Deşi anterior Curţii Europene a Drepturilor Omului a sancţionat condiţiile de detenţie (e.g. cauza Polgar contra României, cererea nr. x/19, hotărârea din 20 iulie 2021, cauza Rezmiveş şi alţii împotriva României, cererile nr. 61467/12, 39516/13, 48231/13 şi 68191/13, hotărârea din 20 aprilie 2017), în prezent obligaţiile asumate de statul român şi punerea acestora în practică au generat modificări în realitatea mediului carceral, în sensul îmbunătăţirii condiţiilor specifice şi asigurării respectării drepturilor fundamentale ale persoanelor private de libertate.

Sub acest aspect, relevante sunt dispoziţiile art. 1 din Ordinul de ministru nr. 2772/C/2017 pentru aprobarea Normelor minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor private de libertate prin care s-a stabilit că spaţiile destinate cazării persoanelor private de libertate trebuie să respecte demnitatea umană şi să întrunească standardele minime sanitare şi de igienă, ţinându-se cont de suprafaţa de locuit, volumul de aer, iluminare, sursele de încălzire şi ventilaţie, prin raportare la condiţiile climatice. Acest ordin a fost ulterior modificat prin Ordinul nr. 796/2020 pentru modificarea şi completarea Normelor minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor private de libertate, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.772/C/2017, stabilindu-se condiţii de detenţie la nivelul standardelor internaţionale, astfel încât să nu fie încălcată demnitatea umană.

Prin urmare, Înalta Curte constată că transferarea într-un penitenciar din România nu poate agrava situaţia persoanei condamnate, autorităţile române preocupându-se şi înregistrând îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie.

În consecinţă, considerând întrunite condiţiile de recunoaştere şi executare a hotărârii definitive pronunţate de autoritatea judiciară străină, astfel cum şi prima instanţă a reţinut, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 50/F din data de 14 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata sumei de 200 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 50/F din data de 14 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 mai 2024.