Fire-damaged industrial hall tort claim fails; appeal annulled as inadmissible for attacking fact-finding only.

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2024

Asupra cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 23 septembrie 2014 pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului Teatrul National B. la plata sumei de 1.511.102,82 RON, reprezentând prejudiciul provocat reclamantei şi nerecuperat, la nivelul bunului imobil ce îi aparţine în proprietate, hala industrială C., situata în Sibiu, str. x, jud. Sibiu şi obligarea pârâtului la plata contravalorii chiriei neîncasate de către reclamantă de la S.C. D. S.R.L., de la data producerii incendiului (24.09.2011) şi până la soluţionarea cu caracter definitiv a cererii.

La termenul de judecată din 17 ianuarie 2019, reprezentantul societăţii reclamante, administratorul judiciar E., a arătat că nu poate preciza cuantumul pretenţiilor solicitate.

Având în vedere că nu exista o poziţie procesuală clară a reclamantei cu privire la prejudiciul solicitat sau lămuriri ale acesteia referitoare la cuantumul prejudiciului pretins, ţinându-se cont de faptul că reclamanta a fost citată cu menţiunea "cauză repusă pe rol; se va pune în discuţia părţilor necesitatea administrării de probe care să lămurească cuantumul prejudiciului solicitat de reclamantă", instanţa de judecată a apreciat că desfăşurarea procesului este îngreunată din vina reclamantei, sens în care, în temeiul art. 242 C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei.

2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 37/2020 pronunţată de Tribunalul Sibiu, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii de reprezentant al administratorului special S.C. F. S.R.L. al reclamantei S.C. A. S.A., excepţie invocată de pârâtul Teatrul Naţional "B." Sibiu.

A fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamanta S.C. A. S.A. prin administratorul special S.C. F. S.R.L., însuşită de administrator judiciar G..

A fost admisă excepţia perimării cererii de chemare în judecată invocată de pârât şi s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Teatrul National B..

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia nr. 24/2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, a fost admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 37/2020 pronunţată de Tribunalul Sibiu, care a fost casată în parte.

S-a admis cererea de repunere pe rol a cauzei şi s-a respins excepţia perimării cererii de chemare în judecată, invocată de pârât, cu trimiterea cauzei Tribunalului Sibiu pentru continuarea judecării cauzei pe fond.

Instanţa de apel a menţinut dispoziţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al administratorului special al reclamantei, invocată de pârât.

4. Rejudecarea fondului - Tribunalul Sibiu:

Prin sentinţa civilă nr. 100 din 25 februarie 2022, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Teatrul Naţional "B." Sibiu.

A obligat pe reclamantă la plata în favoarea pârâtei a sumei de 1.500 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia:

Prin încheierea din 14 martie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia a respins solicitarea apelantei-reclamante de administrare a probei cu expertiză, a acordat cuvântul pe fondul apelului, a rămas în pronunţare şi, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea.

Prin decizia civilă nr. 1221 din 25 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 100 din 25 februarie 2022 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2014.

A fost obligată apelanta să plătească intimatului Teatrul Naţional "B." suma de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

6. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii din 14 martie 2023 şi a deciziei nr. 1221 din 25 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta A. S.A. a declarat recurs.

Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că soluţia instanţei de apel de a respinge proba cu expertiza ca nefiind concludentă raportat la stadiul procesual al cauzei reprezintă o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 470, art. 478-479 C. proc. civ., coroborat cu Decizia nr. 9/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Din motivarea instanţei de apel, ce face referire la caracterul neconcludent al probei, respectiv momentul procesual în care aceasta a fost solicitată, ar rezulta că în calea de atac a apelului nu poate fi administrată proba cu expertiză, aspect care determină nelegalitatea deciziei de apel pentru încălcarea unor norme de procedură de natură a atrage sancţiunea nulităţii, respectiv norma de procedură reglementată prin art. 470, respectiv art. 478 C. proc. civ., care consacră atât caracterul devolutiv al apelului, cât şi mijloacele de probă ce pot fi administrate în acest ciclu procesual.

De asemenea, apreciază că prin soluţia pronunţată instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 479 C. proc. civ., care reglementează posibilitatea instanţei de apel de a completa probatoriul administrat la prima instanţă.

O altă critică inserată în cuprinsul cererii de recurs vizează motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă apreciind că, în soluţionarea aspectelor referitoare încălcarea de către instanţa de fond a art. 330-331 şi art. 333-334 C. proc. civ., instanţa de apel a reţinut motive contradictorii şi străine de natura pricinii.

În continuare, recurenta-reclamantă arată că decăderea sa din administrarea probei, în modalitatea în care fost dispusă de către instanţa de fond şi validată de către instanţa de apel, nu poate fi calificată ca fiind încadrată juridic în una din ipotezele reglementate de art. 254 alin. (4) C. proc. civ. privind sancţiunea decăderii, fiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cu referire la analiza condiţiilor răspunderii civile delictuale, respectiv culpa şi fapta ilicită, recurenta-reclamantă apreciază că soluţia a fost pronunţată de instanţa de apel cu încălcarea dispoziţiilor art. 998-999 C. civ., motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În speţă, raportat la probatoriul administrat, se confirmă împrejurarea de fapt că intimata îşi edificase o instalaţie electrică de tip aparent, ce includea instalaţiile de sunete şi lumini, iar incendiul a izbucnit la unul din cablurile de alimentare ale acestei instalaţii.

Contrar motivării din decizie, din probatoriul administrat rezultă locul şi componenta producerii incendiului, respectiv un cablu de alimentare ce deservea instalaţii de sunete si lumini, componenta a instalaţiei electrice. A echivala întreţinerea unui cablu de alimentare, componentă uzuală a oricărui echipament electric, indiferent de dimensiunile şi destinaţia sa, cu obligaţia locatorului de a supraveghea buna funcţionare a acestuia, în situaţia în care aparatul electric aparţine locatarului, reprezintă o interpretare abuzivă şi extensivă a obligaţiilor oricărui locator. Obligaţia locatorului includea, prin raportare la art. 1421 alin. (2) C. civ., obligaţia de a efectua reparaţiile necesare, nu micile reparaţii.

Răspunderea civilă delictuală, astfel cum era aceasta reglementată prin dispoziţiile art. 999 C. civ., includea şi determina atragerea răspunderii chiar şi pentru cea mai uşoară culpă, inclusiv neglijenţa. Ori lipsa verificării unui cablu de alimentare, lăsat sub tensiune, poate fi asimilată şi echivalată unei neglijente, cu stabilirea faptei ilicite a intimatei şi a culpei sale în producerea incendiului.

Un ultim motiv de recurs vizează încălcarea dispoziţiilor art. 264 C. proc. civ., având în vedere că instanţa de control judiciar apreciază că în cauză nu se mai impune administrarea unui probatoriu suplimentar pentru stabilirea prejudiciului, în măsura în care a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale privind fapta ilicită şi vinovăţia. Or, analiza întrunirii condiţiilor răspunderii civile delictuale se face în mod cumulativ în baza unui probatoriu administrat în mod complet, cu referire la toate condiţiile şi nu fragmentar.

7. Apărările părţilor:

Intimatul-pârât Teatrul Naţional "B." Sibiu a depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, fără a preciza cuantumul şi fără a depune înscrisuri.

8. Procedura de filtru:

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 7 februarie 2024, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.

Raportul a fost comunicat părţilor la 16 - 21 februarie 2024.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 9 aprilie 2024, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul, în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Aspectele evidenţiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a unei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Criticile vizează, în esenţă, nemulţumiri ale părţii faţă de soluţia pronunţată de instanţa de apel, iar aspectele legate de situaţia de fapt şi modalitatea de interpretare şi de valorificare a probelor de către instanţele de fond reprezintă critici de netemeinicie ce nu pot face obiectul analizei în faţa instanţei de recurs.

Deşi în drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., în cuprinsul memoriului de recurs nu se prezintă critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că soluţia instanţei de apel de respinge a probei cu expertiza ca nefiind concludentă reprezintă o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 470, art. 478-479 C. proc. civ., coroborat cu Decizia nr. 9/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. Din motivarea instanţei de apel, ce face referire la caracterul neconcludent al probei, respectiv momentul procesual în care aceasta a fost solicitată, ar rezulta că în calea de atac a apelului nu poate fi administrată proba cu expertiză, aspect care determină nelegalitatea deciziei de apel pentru încălcarea unor norme de procedură de natură a atrage sancţiunea nulităţii, respectiv norma de procedură reglementată prin art. 470, respectiv art. 478 C. proc. civ.. De asemenea, recurenta-reclamantă a arătat că, prin soluţia pronunţată, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 479 C. proc. civ., care reglementează posibilitatea instanţei de apel de a completa probatoriul administrat la prima instanţă.

Un asemenea demers al recurentei-reclamante, în forma în care a înţeles să prezinte şi să dezvolte criticile inserate în cuprinsul cererii de recurs, apare ca fiind incompatibil cu natura juridică a căii extraordinare de atac exercitate, în cadrul căreia pot fi supuse judecăţii numai aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate, iar nu împrejurări de fapt sau modalitatea de evaluare a probatoriului de către instanţele de fond.

Invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că, în soluţionarea criticilor din apel referitoare încălcarea de către instanţa de fond a art. 330-331 şi art. 333-334 C. proc. civ., instanţa de apel a reţinut motive contradictorii şi străine de natura pricinii.

Simpla menţionare a textului legal şi a faptului că în cuprinsul deciziei recurate să regăsesc motive contradictorii şi străine de natura pricinii, fără o dezvoltare corespunzătoare, fără a arăta care sunt în concret argumentele de natură a atrage casarea hotărârii pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu se poate constitui într-o critică de nelegalitate care să poată fi dedusă judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului.

Înalta Curte reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat. Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

În continuare, recurenta-reclamantă a arătat că decăderea sa din administrarea probei cu expertiză, în modalitatea în care fost dispusă de către instanţa de fond şi validată de către instanţa de apel, nu poate fi calificată ca fiind încadrată juridic în una din ipotezele reglementate de art. 254 alin. (4) C. proc. civ. privind sancţiunea decăderii. De asemenea, soluţia a fost pronunţată de instanţa de apel cu încălcarea dispoziţiilor art. 998-999 C. civ., menţionând că ar fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., făcând trimitere la probatoriul administrat

şi la faptul că instanţa apel a apreciat că în cauză nu se mai impune administrarea unui probatoriu suplimentar pentru stabilirea prejudiciului.

Înalta Curte constată că toate aceste susţineri din cererea de recurs, referitoare la probatoriul administrat în cauză (suplimentarea probatoriului, respingerea probei cu expertiză, modalitatea în care instanţa a înţeles să valorifice mijloacele de probă administrate sau să interpreteze probele), nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, modalitatea de administrare şi interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Cum argumentele expuse de recurenta-reclamantă fac referire la aspecte legate de administrarea probatoriilor, criticile nu pot fi analizate de instanţa de recurs în controlul de legalitate specific acestei căi de atac, prin nemotivarea căii de atac, în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că nu este posibilă încadrarea criticilor de recurs în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condiţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva încheierii din 14 martie 2023 şi a deciziei civile nr. 1221 din 25 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2024.